Gestul lui Tade, care și-a astupat simbolic urechile după ce a marcat golul decisiv al Stelei, spune povestea oricărui sportiv
Mult curaj și pe el și pe Rădoi să fie ales executantul unui penalty la 1-1, în minutul 85!
”Specialiștii”, vorba lui Mircea Rednic, liderul deloc întîmplător al campionatului, abia așteptau să rateze. Imaginați-vă ce ar fi urmat.
Dar, pînă la urmă, asta înseamnă să fii sportiv de performanță. Îți faci meseria influențat, însă niciodată dărîmat de ceea ce se spune despre tine. Dacă craioveanul Ivan s-ar fi luat după tribună,el ar fi plecat acasă și s-ar fi închis în debara după primele 20 de minute.
Vîrful dreapta al oltenilor a fost luat la ochi de spectatori încă de la primele faze. Oamenii, care chibițează că asta e treaba lor, să imagineze un joc care nu va avea loc niciodată, aveau senzația că Ivan e șovăielnic și că încetinește atacurile Craiovei.
Nimeni dintre suporteri nu ținea cont de gazon, cam de calitatea meteoritului pe care a aterizat Bruce Willis în ”Armageddon”.
Puștiul de 18 ani, cu bucata aia de plastic incomodă în cap, a rezistat însă presiunii tribunelor care-ți stau în cîrcă pe ”Extensiv”. El și-a văzut de joc și așa s-a ajuns la faza în care l-a gătit la rotisor pe Chipciu, făcîndu-l pe stelist să-l faulteze din amețeală. Golul de 1-1 al Craiovei a venit din penaltyul lui Ivan și din curajul tinereții sale de a-și astupa urechile și de a se lega de catarg cînd sirenele tribunei îi spuneau cum să joace.
Steaua a cîștigat pînă la urmă cu 2-1, după un alt penalty, corect acordat de Comănescu. Că arbitrul a ezitat o secundă, de acord, dar trebuie să ne decidem ce vrem: un arbitru care să-și asume riscul de a părea puțin întîrziat sau unul care să rămînă pe prima senzație, chiar și cînd aceasta este greșită.
Comănescu a avut o zi de grație. El a sesizat corect nu doar fazele penaltyurilor, ci și zeci de contacte aparent minore, din care răbufnește nervozitatea dacă le vezi invers. Vîlceanul a fost discret și calm în condițiile unui meci cu o apăsare specială pentru ambele echipe.
L-au ajutat și jucătorii, care și-au respectat adversarul, dar prestația lui Comănescu merită punctată, tocmai pentru că avem atît de rar senzația că un arbitru și brigada lui lasă meritul să se exprime în teren.
Steaua a cîștigat cu multă muncă, fără mari realizări și, de această dată, cu un pic de șansă. Face parte din joc.
Autor: Cătălin Tolontan
Preluare de pe tolo.ro
Intr-adevar. Curaj care a frizat nebunia … după ce a executat penaltiul ăla leșinat cu Trencin, deși era în altă stare de spirit, favorabilă.
Cand am vazut că Tade va bate, mi-a stat inima în piept si ceasul la mână … O ratare insemna „compromiterea” definitiva a ambilor, nu în fața lui Becali, ci a suporterilor. Nu a fost doar un gol de 3 puncte, ci și o fandare teribilistă făcută pe buza prăpastiei … în fața glontului „sinucigaș” care le-a trecut pe la urechi!