Cronica cusurgiului la Steaua vs Hajduk: “La nuit du bison à deux pattes”

Înaintea meciului de la Split,  a cui părere o aștepta tot rumânu`? Așa e! A marelui cunoscător în ale fotbalului și nu numai. A lui Ninel, bre, desigur! Și Marele Rozaliu, după ce și-a scos deștu` din gură, a grăit: ”dacă nu treci de Hajduk Split, nu meriţi să ajungi în grupele Europa League. Hajduk Split nu mai e ce era odată.” Acu`, ce să zic, nu știu cum era Hajduk odată, dar i-am văzut acum și mi-a ajuns…

Bre, fericiți cei cărora nu le pasă de fotbal… Nu tu nervi, nu tu emoții, nu tu palpitații. Păi, când au egalat haiducii, ce-ați simțit?   Că mie mi-a venit să-nchid televizorul, să nu mai aud de fotbal, să devin fan snooker, golf  sau cricket… Dar drăcușorul ăla care mă-mpinge mereu la tot felul de nevrute și nefăcute m-a pus să rabd până la capăt. Abia aștepta pârdalnicul să mă vadă bufnind și suduind… Și, na, că iar a luat plasă. I-a dat Bizonul cu tifla taman când Își freca Sarsailă mai abitir labele alea păroase.

N-a fost un meci mare, ba dimpotrivă. Acu`, stând strâmb și judecând drept, e greu, bre, să joci fotbal cu unii al căror loc e mai degrabă în fotbalul celălalt, ăla american.  Echipă masivă, colțoasă, fără scrupule, croații ne-au chinuit rău și aseară. Puteți zice ce-oți vrea, dar nu știu care altă echipă românească ar fi spart nuca asta tare. N-a fost deloc ce am așteptat, credeam că, scăpați de hârtoapele Splitului, o să-i luăm la dans și-o să-i întoarcem și pe stânga și pe dreapta până-i amețim. Da` uite că n-a fost așa…

Spectacolul a cam lipsit, ai noștri nu s-au impus prin evidentul plus de valoare individuală, dar au dat dovadă de o ambiție  așa cum aș vrea să aibă mereu. Că de lehamitea aia din atâtea meciuri de campionat m-am săturat… Măcar atât să le rămână de pe urma dublei ăsteia cu haiducii: luptă până în ultima clipă, fă totul pentru victorie. Și, din punctul ăsta de vedere, nu prea am avut ce le reproșa băieților. Da, am revăzut aceleași faze care ne mănâncă ficații de atâta vreme – pase  simple ratate când ți-e lumea mai dragă, mingi bubuite aiurea în locul unei pase la coechipierul aflat în poziție  mult mai bună, plasament defectuos al apărării la centrările în careu (câte goluri asemănătoare celui de aseară să mai luăm până să-mi dispară teama la orice minge aruncată în fața porții?)… Dar măcar am văzut determinare – din nou, exemplar, ”bătrânul” Pintilii, al cărui exemplu i-a făcut și pe mai tinerii săi coechipieri să nu-și piardă speranța până la capăt. Și a venit golul izbăvitor al Bizonului, care a făcut dreptate – ar fi fost o eliminare nemeritată… Să-i trăiască minunile alea mici de copii, al căror dans în tribune mi-a adus lacrimi în ochi. Și să avem parte și de alte momente ca ăsta…

Mergem mai departe, ne așteaptă altă confruntare dificilă. Dar ne bazăm pe indicățiile prețioase dinspre Arabia Saudită. Desigur, ceva de genul ”dacă nu treci de Austria Viena, nu meriţi să ajungi în grupele Europa League. Austria Viena nu mai e ce era odată.”

*

Nimic surprinzător în meciurile celorlalte echipe românești. Craiova a smuls un egal în fața unei echipe deja calificate, ai cărei jucători nu s-au prea omorât cu firea, iar CFR a făcut scor cu o echipă pe care ar fi bătut-o și rezervele rudarilor ălora. Clujenii, care nu au parte de proverbialul noroc al Stelei la tragerile la sorți și dau numai de granzi de-ăștia, sunt 99% în grupe. Nu-i rău,  cu două echipe acolo vorbim altfel despre coeficienți. Chiar și în fața televizorului, la RIN…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 17 Aug 2018