Rar a văzut România fotbalistică o grupare de forţe în presă, ziare, siteuri sau TV, mai mare decât cea care se ocupă în ultimele zile de sanctificarea fotbalistică a lui Costel Gâlcă. Rivali în audienţe sau în trafic, figuri marcante din presa care are legături cu sportul au făcut front comun pentru un singur ţel. Acela de a demonstra, sper că nu fostului deţinut Becali, faptul că Gâlcă a fost un erou martir pe crucea fotbalului şi că a rezistat pe banca Stelei în ciuda neajunsurilor clubului şi a presiunilor din exterior. E greu de înţeles cum oameni cu o vastă experienţă în presă au căzut în această capcană şi s-au solidarizat la un semn cu o cauză pierdută. E pierdută, da! Şi cea mai bună dovadă în acest sens este că argumentele susţinătorilor lui Gâlcă sunt construite pe slăbiciunile antrenorului recent plecat de la echipa lui Becali.
A auzit cineva consideraţii de tipul ”Nu poţi da afară un antrenor care, cu o mutare de geniu, a reuşit să schimbe din mers sistemul 4-2-3-1 şi a adaptat echipa de start la posibilităţile lotului slăbit de plecările din iarnă”? Sau ”Ce ai avut, Gigi Becali, cu omul care l-a revitalizat pe Filip, excelentul fotbalist din meciul cu Ajax, şi care l-a făcut pe Chipciu să strălucească din nou?”. Măcar un ”N-o fi fost Gâlcă cel mai mare tehnician, însă a reuşit să pună ordine într-un vestiar dezbinat”. Nu? Normal că nu, pentru că tot ceea ce s-a scris despre marea nedreptate suferită de Costel a fost bazat strict pe antipatia faţă de Laurenţiu Reghecampf, antrenorul specializat în ”târcoale”, şi pe dispreţul faţă de un Becali care distruge un club de legendă pentru a îmbunătăţi calitatea gazonului rumegat de oile din Pipera.
E de înţeles, până la un punct, nevoia de Gâlcă într-un fotbal manelist. Setea de normalitate. E bine să trăieşti şi să lucrezi într-un mediu în care antrenorii nu indică spatele şliţului atunci când sunt criticaţi şi nici nu îşi lasă consoartele să-şi pună fustele-n cap atunci când dispar argumentele. Însă vorbim despre fotbal aici, iar pe Gâlcă nu-l avantajează contextul. Pe scurt şi cu voia dumneavoastră: Da, Gâlcă a avut un lot sensibil mai slab decât cel al lui Reghecampf, însă chiar şi aşa diferenţa între Steaua sanctificarea fotbalistică a lui Gâlcăşi oricare altă echipă din Liga 1 a fost uriaşă, campionatul putea fi câştigat şi cu un macac Barbary pe banca tehnică. Gâlcă nu a fost capabil să mascheze, aşa cum a făcut Reghecampf, lipsa de abilităţi tehnico-tactice prin alcătuirea unui staff capabil. Gâlcă nu a fost în stare să ţină sub control un vestiar cu mult mai puţine personalităţi decât cel pe care l-a dominat Reghecampf. Sigur, năşindu-i sau organizându-le grătare de prost gust pe la periferia Bucureştiului, dar a reuşit să ţină grupul aproape. Cei care îi vor binele lui Costel Gâlcă ar trebui să îi sublinieze calităţile care îl recomandă pentru un post de antrenor, nu să bolduiască faptul că rezistă la croşee. Provoc şi ofer plecăciuni oricărui om, cititor sau jurnalist, care poate veni cu o idee concretă rezultată din jocul Stelei lui Gâlcă. Concretă, nu ”jocul de pase” sau ”posesia prelungită”, argumentele bălmăjite în primele săptămâni de Gâlcă.
Acum pregătiţi-vă pentru noul val! Vor curge rânduri, vor fi făcute ediţii speciale la TV şi se va comenta pe larg pe seama nedreptăţii comise cu aducerea lui Mirel Rădoi. Se va spune despre fostul număr şase din Ghencea că a fost instalat pe pile, că nimic nu îl recomandă pentru post şi că Steaua e sortită eşecului. Se vor comenta toate aceste subiecte, fireşte, fără să se ţină cont de faptul că Gâlcă putea fi încadrat la fel de uşor în toate aceste categorii vara trecută, atunci când lobby-ul făcut mai mulţi foşti internaţionali pe lângă atunci deţinutul Becali l-a catapultat pe Costel dintre amatorii de la Almeria B direct pe banca unei echipe de Liga Campionilor, via România Under 17.
Autor: Cristian Scutariu
Preluare de pe prosport.ro
Notă
Am căutat să postez, echidistant, o serie de opinii despre Costel Gâlcă și plecarea lui de la Steaua, exprimate sub formă de articole de jurnalisti si steliști.
Nu mai postez și opinia lui Ștucan, la care face referire Scutariu în combaterea sanctificării fotbalistice a lui Gâlcă, pentru că părerea lui Ștucan se subînțelege din textul articolului de mai sus. Concluziile vă aparțin!
Cu acest articol, vom pune punct acestui subiect. Costel Gâlcă este istorie și a intrat în istoria Stelei în ambele ipostaze: jucător și antrenor. Pentru asta are respectul steliștilor!
Show must go on!
XRay