Mihai Neșu n-a fost uitat de olandezi. Gest superb pentru fostul internațional
Joi, 18 martie 2016
Accidentat grav în timpul unui antrenament al lui Utrecht din urmă cu 5 ani, Mihai Neșu rămâne un erou pentru olandezi. O televiziune batavă a realizat un scurt documentar cu cele mai frumoase faze care l-au avut în prim plan pe fotbalistul român atât după cumplita accidentare cât și în timp ce îmbrăca tricoul lui Utrecht.
Pe 10 mai 2011, Neșu și-a fracturat coloana vertebrală în timpul unui antrenament al celor de la Utrecht, după un duel cu coechipierul său, Alje Schut. Atât fanii cât și jucătorii și oficialii lui Utrecht nu l-au uitat însă pe fostul internațional român după acest nefericit incident.
Pe 18 februarie 2012, la meciul de campionat cu Alkmaar, a avut loc un adevărat spectacol în cinstea românului care tocmai împlinea 29 de ani. 20.000 de spectatori i-au cântat „La mulți ani” și i-au scandat minute în șir numele. Asemenea momente au mai avut loc periodic pe arena celor de la Utrecht, iar acum, televiunea olandeză NOS a realizat un scurt documentar.
„Merge atât de încet uneori, încât sunt dezamăgit că muncesc atât de mult și mă găsesc în același punct!” declară Neșu în materialul realizat de batavi. Fostul internațional român continuă însă lupta deși în ultima perioadă a făcut progrese destul de mici.
Totul se poate schimba anul acesta, cu ajutorul unui medic român stabilit în Statele Unite. Acesta este un apropiat al fostului internaţional şi îi va face intrarea la Invivo Therapeutics, din Cambridge (Massachusets). Neşu va urma acolo un tratament descoperit recent şi care a dat rezultate neaşteptat de bune în rândul pacienţilor paralizaţi.
- Clip cu un scurt documentar dedicat de olandezi lui Neșu
Sursa: Digisport.ro
Îi urăm din toată inima ca tratamentul să-l pună pe picioare!
Forza Bicho, suntem alături de tine!
La Mulți ani!
Vineri, 19 februarie 2016
Ieri, 19 februarie 2016, Mihaiță Neșu a împlinit vârsta de 33 de ani. Cu exceția clubului FC Steaua București, care a postat un mesaj de urare, evenimentul a trecut aproape neobservat.
Cu toată compasiunea omenească față de drama lui Neșu trebuie spus că acel accident nefericit l-a făcut „martir” dintr-un sentiment umanitar. Tipul de „martir” care este cald la început, după care se răcește treptat în uitare, pentru că evenimentul nefericit l-a martirizat, nu și faptele mărețe anterioare lui.
Ca fotbalist, Neșu nu a fost printre liderii generației „Steaua 2006”, marcată de Rădoi, Ogăraru, Dică, Goian, Neaga, Paraschiv și chiar de „veteranul” Petre Marin. Însă spiritul lui de luptă, întrările „la rupere” frizând inconștiența uneori, l-au făcut respectat și admirat în lumea fotbalului. Dar asta nu e nici talent, nici performanță sportivă, nici în tiparele fair play-ului care să te inscripționeze în eternitate.
La 18 ani, Mihai se transferă la FC Steaua Bucuresti după ce a fost observat la un turneu de juniori de către antrenorul secund din acea perioadă, Ștefan Iovan. Odată ajuns sub comanda lui Victor Pițurcă, Mihai îsi face loc treptat în echipa mare a Stelei, debutând pe 21 aprilie 2002 în meciul Petrolul 1 – 1 Steaua. În cei sapte ani petrecuți în Ghencea a jucat în 94 meciuri oficiale (2001-2008), iar pentru FC Utrecht a bifat 104 partide în numai 3 sezoane (2008-2011), până la acel cumplit accident. La FC Utrecht a jucat titular în toate meciurile din tur din primul sezon și a primit distincția de „cel mai bun fundaș stânga din Eredivisie” în fața unor nume precum Giovanni van Bronckhorst, Sebastian Pocognoli sau Urby Emanuelson.
Pe 10 mai 2011, în timpul unui antrenament al celor de la Utrecht, Mihai Neșu și-a fracturat coloana, după ce s-a ciocnit în timpul antrenamentului cu coechipierul său, Alje Schut.
- Dedicația olandezilor și imagini de la accident
Sincer, parcă Mihăiță Neșu și-a căutat-o cu lumânarea în toată activitatea lui sportivă. Intrările lui exasperant de periculoase și dure au fost amprenta lui fotbalistică. Nu o dată, pe când era la Steaua, l-am catalogat inconștient față de propria integritate.
- Un exemplu de” intrare la rupere” găsit la întâmplare pe internet. Steaua-Rapid 1-1 ( septembrie 2006), în cadrul etapei a VII-a a Ligii I, minutul 32.
Amintea cineva pe forum de meciul acela de pomină de la Iași din octombrie 2006. Presa a titrat: „Poli Iasi – Steaua 1-1 / A fost sânge și carne crudă”. Campioana en-titre a ratat in ultimele secunde victoria, in urma unui meci cu patru eliminari, durități si multe erori de arbitraj. Steaua a incheiat partida în sapte jucători de câmp, cu doi eliminați și Neșu scos accidentat. Atunci, Neșu a fost la fel, excesiv de agresiv, sfârșind accidentat grav de Marius Onofraş în minutul 90, când Neșu a intrat la sacrificiu iar ieșeanu l-a lovit criminal fără să primească galben măcar. De fapt, a fost o poliță plătită de Onofraș lui Mihăiță la final de meci.
Tot în 2006 (iulie), în cadrul turneului de pregătire de la Kaprun -Austria, la un meciul amical Steaua – Tavria Simferopol (Ucraina) 5-1, a fost o bătaie ca-n filme. La finalul primei reprize, s-a iscat o bătaie generală, toți cei 22 de jucatori lovindu-se cu pumnii și picioarele. Dică și un jucător al Tavriei au fost eliminați. Însă în minutul 63, Mihai Neșu a intrat la rupere la brazilianul Junior. Între el și „victimă” s-a iscat un adevărat meci de box, stârnit de Neșu, din care „Bisho” a ieșit șifonat, fiind apoi eliminați amândoi.
Cum spuneam, fără să fie un mare talent, de-a lungul timpului, Mihăiţă nu s-a dat niciodată la o parte din faţa adversarului, iar de multe ori acest lucru l-a costat scump, fiind nevoit să joace chiar şi cu capul spart.
În ciuda accidentărilor, Neşu a continuat să practice acelaşi joc agresiv, dur şi sufocant pentru adversari. Stil care s-a dovedit a fi fatal, din păcate.
Câteva exemple:
- Pe 29 noiembrie 2004, într-un meci Timişoara – Steaua (1-1), din etapa a 15-a, “Bichon” a jucat la sacrificiu, cu o plasă în jurul capului spart.
- Pe 4 octombrie 2005, la un Steaua – Bacău 1-0, din
etapa a 8-a a Diviziei A, după un duel crâncen, Neşu îşi spărgea din nou capul. “A continuat să evolueze, chiar dacă avea o gaură în cap. Doctorii l-au cusut şi el a intrat din nou pe teren. Mai mult, după ce s-a lovit, imediat, a dat cu capul, cu furie, de trei ori la rând în minge. A stat în teren până la final! În vestiar a leşinat, dar a doua zi era la antrenament! Acum câteva etape, un fotbalist stelist a ieşit de pe teren pretinzând că ar avea o bătătură”, a povestit Adi Neaga, fost coleg cu Neşu, la Steaua.
Îmedia
t după accident toată suflarea românească fotbalistică, în frunte cu FRF, a reacționat emoțional și i-a fost alături cu mesaje de incurajare și mijloace materiale. Până și rivalele Stelei! În imaginea din stânga îl vedeți pe rapidistul Vladimir Božović.
Acum, din păcate, cu excepția lui Ogăraru și a clubului FC Steaua, care i-a plătit tratamente de recuperare și a promovat campania fundației „Mihai Neșu”, l-au cam părăsit în uitare toți.
L-au părăsit până și soția și clubul Utrecht unde s-a nenorocit la antrenament. Maria, ex-soţia lui Neşu, a fost cea care a stat permanent cu Mihai la spital, când mai exista speranțe, și pentru a avea mai multă linişte, a rugat clubul să nu dezvăluie numele spitalului. Când a văzut că nu mai sunt șanse să revină la normal, a divorțat.
- În viață trebuie să ai și instinct de autoconservare, pentru că la rău te pot părăsi sau uita și cei pe care i-ai crezut alături de tine până la moarte. Inconștiența față de tine insuți nu este o virtute sau un act de vitejie.
Eu încă mai sper ca Neșu să poată reveni la o capacitate fizică minimală care să-i asigure o mobilitate în partea superioară a corpului în limitele unui necesar rezonabil.
Mă refer la mișcarea brațelor, in primul rând. De mers nu cred că mai este posibil. Din nefericire.
Multă sănătate, Mihaiță Neșu!
XRay
Mihaita e puternic, îi doresc multa sănătatea !
Like it!
Revizuit textul și formatarea. Erau câteva scăpări din viteza.
A varsat sange pentru echipa asta..si dintr-un motiv mai onest decat multe altele – dorinta de a invinge, de a tine numele Steaua Bucuresti sus..Nesu e un exemplu! Ar trebui sa fie ridicat la nivel de idol, dupa parerea mea..nu avem multi oameni cu asa tarie de caracter, putere individuala de a rezista..Mihaita, eu si multi altii ca mine suntem si vom fi mereu de partea ta (orice ar insemna asta) – esti un om deosebit si as vrea sa am puterea si determinarea ta! Lupta Nesule, lupta ca nu esti singur si nu ne lasi singuri! Lupta pentru tine, lupta pentru noi! Avem nevoie de tine!
@xray
Vezi ca la meciul ala de la Iasi moldovenii au jucat criminal din minutul 1. Reactia Stelei a venit pe fondul intrarilor moldovenilor. Eu zic sa mai vezi meciul ala odata. Pai daca intri sa-mi rupi picioarele o data mai trec cu vederea dar deja dupa 10 intrari criminale imi bag picioarele in meci, in arbitru si-ti rup capul. Scurt.
Nu este corect sa invinovatesti jucatorii Stelei pentru asta. Mai ales ca in perioada aia toate echipele jucau la rupere cu noi iar arbitrii inventau fante de lumina si alte prostii de genul asta.
Iar fraza aia cu stilul fatal este de rahat. Am vazut de mai multe ori accidentarea lui Nesu si nu are nimic de-a face cu un stil agresiv. Nici al lui, nici al altcuiva. El a alunecat iar Schut nu l-a mai putut feri. Un accident, teribil dar totusi un accident.
Era sa uit. LA MULTI MIHAI!!!!
@bodanel
Cred ca iar te-ai trezit brusc si rătălmăcești!
1) Unde am învinovățit jucătorii Stelei? Da, moldovenii au jucat dur, de asta au și avut 2 eliminați. Pentru faulturi sunt arbitrii, nu te apuci să rupi și tu oasele.
Nu am făcut cronica meciului, ci am punctat, în circumstanțele partidei, accidentarea lui Mihăiță, care a avut intrări tari, la sacrificiu, ca de obicei, nu special în acest meci. Numai că Onofraș, în tembelirea lui și în starea de nevozitate generală, s-a gândit să i-o plătească, dar tot pe o intrare a lui Neșu. E foarte ușor să-i dai o contră tare unuia care vine în tine.
2) Fraza cu „stilul… fatal” îți pare ție de „rahat”, dar asta nu înseamă că ai și dreptate pe baza rahatului folosit drept argument.
Stilul agresiv presupune și „intrarii la sacrificiu” care exact asta înseamă: un risc de accidentare (ușoară sau gravă) pe care ți-l asumi singur. Ori Neșu făcea „intrarii la sacrificiu” de când juca fotbal. Erau ca un gest reflex. Să nu mai spun de cele de „sacrificarea” adversarului. Ai văzut-o pe aia din meciul cu Rapid? Și atunci Bădoi putea să cadă (dar intenționat!!) peste el, ca Schut (neintenționat). Când o faci des, statistic, probabilitatea să iasă și rău este mare.
Sigur, din tribune dau bine intrările la sacrificiu, lumea agitată… „pe ei și pe mama lor!”, „rupe-i!” etc., dar nimeni nu ia în calcul și riscurile fizice care însoțesc fiecare intrare dură, la sacrificiu. Nu mai spun că peste 90% sunt făcute aiurea, în zone departe de porți, și peste 50% în tușe pe la mijlocul terenului (+/- 10-20 m). Și la faza din meciul cu Rapid, intrare a fost complet aiurea și inutilă, la tușă în terenul giuleștenilor. Ai văzut că în febra meciului, el nici nu mai conștientiza ce a făcut, și justifica arbitrului că a atacat mingea, deși îi putea rupe piciorul?
Notă: Te rog las-o mai moale cu jignirile și catalogările de mahala! Prima dată te-am înteles că era dimineață, dar și in miezul zilei? Nu-mi amintesc să-ți vorbit vreodată buruienos, cum tu ai făcut-o deja de 2 ori cu mine, dar și cu alții.
Te știu bărbat educat și civilizat. Chiar nu poți exprima o opinie contrară pe un ton amical, fără răbufniri suburbane (nu le mai enumăr)?
Mulțumesc!
De data asta nu-mi cer scuze. Consider ca faza cu stilul fatal nu-si are locul in contextul de fata. Eu nu vad unde te-am catalogat in vreun fel iar o fraza de cacat (asta e cuvant de mahala) ramane de cacat indiferent daca cel care o rosteste e vreun doctor docent sau neomul care conduce Steaua.
Nu stiu cat fotbal joci tu, nu cred ca-si are loc polemica aici asa ca ma opresc.
@bodanel
Poți să nu fi de acord cu o opinie/o frază, dar cu minim de bun-simț să scrii că „e greșită/eronată/ etc.” și să o combați cum dorești! Nimeni nu deține monopolul opiniilor corecte!
Dar când spui pe un aer superior de la mansardă că e „de rahat”/”de căcat”, ori ești geniul pustiit al lui Mourinho, ori mai grobian decât ciobanul din lojă.
Ce s-ar întâmpla dacă toți „ne-am căca pe noi” și am umple cu „rahat/căcat” opiniile altora pe forumul?
Rahat avem cu toții, din belșug. Bun-simț nu chiar toți.
Speram măcar atâta lucrul să-l fi înțeles!
N.B.
E fotbal, nu „gladiator până la moarte”. Fotbalul este pentru spectatori și telespectatori, miliarde de oameni! Toți joacă fotbal în cluburi? Poate cu fetele și sticlele în cluburile de noapte. Aici nu e colocviul doctorilor în fotbal, al celor cocoșați de cât fotbal de performanță au jucat… etc., ci o socializare cu schimb opinii între cei care iubesc Steaua. Cei care o iubesc sunt și ei câteva milioane din miliardele ălea.
Ca să înțelegi ce se joacă într-o piesă de teatru, nu trebuie să fi actor sau regizor! Dar nu știu cât teatru joci tu, așa ca mă opresc și eu!
„1. Cu toată compasiunea omenească față de drama lui Neșu trebuie spus că acel accident nefericit l-a făcut „martir” dintr-un sentiment umanitar. Tipul de „martir” care este cald la început, după care se răcește treptat în uitare, pentru că evenimentul nefericit l-a martirizat, nu și faptele mărețe anterioare lui.
2. Ca fotbalist, Neșu nu a fost printre liderii generației „Steaua 2006”, marcată de Rădoi, Ogăraru, Dică, Goian, Neaga, Paraschiv și chiar de „veteranul” Petre Marin. Însă spiritul lui de luptă, întrările „la rupere” frizând inconștiența uneori, l-au făcut respectat și admirat în lumea fotbalului. Dar asta nu e nici talent, nici performanță sportivă, nici în tiparele fair play-ului care să te inscripționeze în eternitate.
3. Sincer, parcă Mihăiță Neșu și-a căutat-o cu lumânarea în toată activitatea lui sportivă. Intrările lui exasperant de periculoase și dure au fost amprenta lui fotbalistică. Nu o dată, pe când era la Steaua, l-am catalogat inconștient față de propria integritate.”
Mi se pare incredibil sa citesc asa ceva pe un site al suporterilor stelisti. Dincolo de sila, mi-as dori, evident utopic, ca autorul sa fi fost dinamovist si sa fi publicat pe site-ul javrelor un articol in care sa spuna ca hildan a murit cu spume la bot din vina lui. Noi sintem inerti, noi ne certam pentru un desen; aia ar fi luat atitudine
@ edmond-dantes
Auzi, chiar vrei sa scot de la saltea ce spuneau stelistii de jucatorul Nesu, inainte de accident.
Scuza-ma dar chiar e suficienta decenta in acest articol. Nesu – caracter uman, extraordinar – jucator de fotbal, asa-si-asa. E un adevar si orice lucru contrar imi pare exagerat si cu aere de ipocrizie, ceva in genul „de morti numa’ de bine”. Nesu nu e mort, chiar daca trece prin momente grele si chiar daca s-a sacrificat in numele fotbalului, nu cred ca trebuie sa mistificam anumite lucruri. Sunt acele sacrificii pe care „zeul fotbal” le cere uneori. Destinul lui a fost trist, e genul de care despre care multi vor uita peste ani, DAR, lumea trebuie sa cunoasca atat cine a fost jucatorul, cat si omul Nesu, nu mila, nu merite improprii si nu falsa compasiune.
Cat priveste spumatii din groapa, sa fie sanatosi ; stim foarte bine ce fel de personaje sunt. De altfel, cel ce acum poarta numele peluzei, era injurat si hulit, la randu-i fiind un jucator mediocru. Ulterior, era in „Cerurile fotbalistice” prin coregrafii.
Deci haideti fratilor sa fim putin diferiti. Sa-l apreciem pe Mihaita cu mintea si cu inima , intocmai pentru cine a fost ca jucator si intocmai pentru cine este ca om. Fara ipocrizii, fara false idolatrizari, cu mai multa reverenta si realism, cu mai mult respect pentru adevar si pentru ceea ce a facut in teren pentru Steaua Bucuresti !
Daca exista un pic de dreptate si de justitie in lumea asta, Nesu ar mai primi o sansa sa mearga. Cate i s-au putut intampla unui om minunat, nu imi vine sa cred. Intai paralizia, apoi parintii, sotia, etc.
Cat despre tonul articolului, care ii crtica stilul de joc al lui Nesu, un adevarat gentilom, si in niciun caz un fotbalist inconstient si dur cum este caracterizat aici, nu mai e nimic de zis…
@ superstar18
Imi pare rau dar aici gresesti ! Caracterizarea este buna. Desi nu ii lipsea fairplay-ul, de multe ori prin intratul „la sacrificiu” se intelegea lipsa de interes pentru sanatate adversarului, si, mai grav de atat, lipsa de interes pentru propria-i integritate corporala. Asa a fost Mihaita Nesu ca jucator.
Genul de interventii total contraindicate de medici (cei care cu adevarat vegheaza viata si sanatate mai inainte de orice), dar apreciate, iubite si incurajate de publicul-gloata, de sange nesatul, precum se intampla si cu anticii gladiatori. Pasiunea si efervescenta poate iti vor spune „ce bine ca intra sa(-si) sparga capete ori sa(-si) rupa picioare”, dar umanitatea din noi ar trebui sa ne spuna ca e doar un joc si ca adversitatea si brutalitatea trebuie sa cunoasca limite.
Nimeni si nimic nu-i va mai reda lui Nesu mersul ori alte simturi, nici macar „eterna” (mai mult sau mai putin) gratitudine a galeriei steliste ori batave, gratitudine ce incet, incet se va stinge in negura uitarii. Si totusi, multimea inca vrea sange, „devotament” si „sacrificiu”. Nu va ajunge ba ?!
NOTA Redactiei
Articolul „Bicho” a fost publicat de ziua lui Nesu, 19 februarie 2016, nu ieri, si incepe cu „La Multi Ani” (e si linie de separare). L-ati citit și comentat atunci in februarie.
Ieri am atasat si [News] la vechiul articol „Bicho”, fiind o continuare apropiata de evenimente despre Nesu.
NOTA autorului
Le raspund celor care nu au citit si comentat articolul „Bicho” de ziua lui Nesu, ci abia acum dupa o luna la [News].
Toți avem dreptul la o opinie. Când vopsești opiniile altora în „dinamoviste”, „javriste” etc. fără să pătrunzi esența, este discenământul când te îmbată o pasiune oarbă. Nimic nu provoacă o silă mai mare decât propria sila declarată mereu, ca un tic verbal, față de orice care nu se inghesuie in orbul pasiunii tale.
Referitor la articol, tot ce am scris despre Nesu a fost cu durere în suflet, ca dojana părintească spusă propriului copil când știi că nu mai poți intoarce timpul înapoi.
În viață trebuie să ai și instinct de autoconservare, pentru că la rău te pot părăsi sau uita și cei pe care i-ai crezut alături de tine până la moarte. Inconștiența față de tine insuți nu este o virtute sau un act de vitejie.
E suficient sa ne uităm la cei care au scris glorie în istorie, nu doar jocuri în statistică. CSA se laudă cu marca de pe urma picioarelor lor rupte, dar le dă un mare flit celor ajunși la greu. Becali a mai ajutat, pe ici, pe colo, dar și el să puncteze la „cel milostiv” pentru lumea de apoi, nu ca respect pentru picioarele lor rupte, pentru că nu-l interesează. Suporterii? Când ești bun te zeifică, după ce ți-ai rupt picioarele și incerci să te readaptezi la joc post trauma, nimeni nu mai are răbdare cu tine și te ia la injurături. Evident, nu toti suporterii, dar majoritatea, aia care contează intr-o democrație și la vot.
De aceea am spus că nu trebuie să te lupți și cu instinctul de autoconservare, ci numai cu adversarul.