Banul statului, ochiul dracului

Încă din ianuarie 2015, Clubul Sportiv al Armatei, urma să stabilească prin licitaţie numele companiei care se va ocupa de evaluarea mărcii Steaua. După 3 luni de gândire, CSA a definit obiectivele, a aprobat bugetul, a elaborat caietul de sarcini pentru licitație și a stabilit data de depunere a dosarelor din partea firmelor interesate de această evaluare, 20 aprilie.

Costul evaluării a fost bugetat la 417.000 de lei, aproximativ 95.000 de euro, fără TVA. Plata se va face de către CSA din fonduri proprii și subvenții. Subvențiile sunt de la bugetul de stat și reprezintă 80% din bugetul anual al CSA.

În caietul de sarcini s-au trecut obiectivele evaluării, durata de evaluare (maximum 3 luni) și criteriile de selecție. Principalele criterii au fost:
– Firmele să fie atestate de Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR).
– Cel mai mic preţ.

La licitaţie s-au înscris trei firme: PRECISS CONSULTING (Bucureşti), Birou Expert Contabil Trocan A. Cornel (Calafat) şi Eval Best Office SRL (Chiajna). Conform caietului de sarcini, criteriul „cel mai mic preţ” a fost îndeplinită de Birou Expert Contabil Trocan A. Cornel (Calafat), cu o ofertă de aproximativ 45.000 de euro, fără TVA, însă a fost respinsă pe motiv că nu este acreditat la ANEVAR.

Dintre cele trei societăţi înscrise la licitaţie, cei de la PRECISS au în portofoliul lor câteva branduri puternice din România, pentru care au prestat servicii de evaluare. Este și singura care are site. Însă oferta depusă de PRECISS a fost mai mare decât a celor de la Eval Best Office, care au cerut 80.000 de euro. Firma câştigătoare, a fost înfiinţată în 2010, este înregistrată în sat Roşu, comuna Chiajna, la camera nr. 2 a unui imobil și dovada de sediu i-a expirat în data de 30 noiembrie 2014. Dar asta ar fi o problemă minoră …

BOMBA, pe care nu a sesizat-o nimeni, este că pregătirea licitației a fost condusă, fie de un ageamiu, fie de un versat în a drena banul public prin fraudă la achiziții publice.

O să vă explic de ce. Să o luăm punctual, inginerește:

1. Bugetare făcută pe o țeavă de „tun”.
Suma de 95.000 de euro, fără TVA, este mare pentru o instituție bugetară și un „tun” pentru o firmă de consultanță pe evaluări. Pentru a avea un ordin de mărime orientativ:
– Cotizația unei firme la ANEVAR este de aproximativ 20 de euro pe an.
– Tariful de evaluare al mărcilor, de exemplu la SC Fantana Raul Sorin & Asociatii, este de 1% din valoarea evaluată, și minim 3000 euro.

Să facem un calcul grosier de deviz, să vedem cam cât ar costa o evaluare.  Eval Best Office(Chiajna) are un angajat, conform bilanțului depus la Ministerul de finanțe. PRECISS CONSULTING, cea mai tare dintre concurente, are 3 evaluatori.
– Cheltuieli cu salariile
Să zicem că va folosi 3 angajați timp de 3 luni, pe care ii plătește cu 2.000 euro brut pe lună. Rezultă, 3 x 3 x 2.000 = 18.000 euro, cheltuieli cu salariile.
– Alte cheltuieli
În acest tip activitate este nevoie de calculator, date contabile, date de la Institutul Național de Statistică și creier. Să admitem că mai cheltuiește 1.000 euro pe lună cu birotică, transport, utilități, diverse. Rezultă că în 3 luni, mai are alte cheltuieli de 3.000 euro.

Deci, total cheltuieli de 21.000 euro. Cu un profit de 20%, costul evaluării devine aprox. 25.000 euro, fără TVA. Firma din Calafat a cerut, mai cu bun simț, doar 45.000 euro, nu 80.000 cu cât și-a adjudecat licitația firma de apartament din Chiajna. Dacă prezumăm o valoare a mărcii de 1 milion euro, atunci SC Fantana Raul Sorin & Asociatii ar fi încasat pentru evaluare 10.000 de euro,  reprezentând 1%.

2. Vicierea licitației prin „Vrei, calule, ovăz?” – BOMBA.
Pare incredibil cum o instituție militară, în care secretul este literă de lege, a lăsat să transpire în presă documentul cu bugetul alocat pentru evaluare. Păi tâmpit să fii, ca firma aia din Calafat, să nu pui la licitație o suma cât mai apropiată de cea bugetată de beneficiar, 95.000 euro, și să îi iei toți banii. Practic, umfli devizul justificativ până ajungi la ea.

Conform caietului de sarcini, principalul criteriu a fost „cel mai mic preţ„. În consecință, suma de 95.000 de euro NU trebuia să ajungă în presă. Licitația de achiziție publică trebuia făcută fără să se știe cât este CSA dispusă să cheltuiască cu evaluarea! E la mintea cocoșului, de ce! CSA achiziționa, nu vindea, să pună un preț minim de pornire. Așa, ce a facut CSA? „Cel mai mic preț” a devenit  „prețul mai mic de 95.000„. E ca și cum la poker dai „all in” cu cărțile pe față, deși nu ai nimic. Pierzi toți banii „la sigur”.

Alo, Talpane! Ce ai păzit, bre? Nu ai văzut că sunt drenați banii statului pe față? Le-ați comunicat prin presă evaluatorilor cât pot licita maxim, ca nu cumva să NU vă ia toți banii aprobați de guvern prin MApN?  Probabil vă doare-n pălărie, că sunt bani publici. Ca jurist, ai auzit de combaterea fraudei în achiziții publice? E caz de DNA, amice! De asta s-au inscris la licitație numai trei firme, din care două sunt vai mama lor.

Cred că pe modelul ăsta a ajuns CSA Steaua București în pragul falimentului în 1998, cu o datorie uriașă acumulată de secția de fotbal în perioada 1990-1998.  În 1999 a pasat-o la AFC Steaua, cu datorii cu tot, de a ajuns apoi direct în brațe la Becali.

Nimeni nu se mai întreabă de ce și cum a fost posibil …

XRay