Astra e campioana internă, Steaua e campioana externă

E doliu mare în lumea bocitoarelor din fotbalul românesc: Steaua a eliminat clar, autoritar, spectaculos o echipă bună a Europei, o echipă care, în acest an, ajungea în sferturile Europa League după ce o spulbera pe Lazio pe Olimpico din Roma.

E doliu mare la cazarma care, în loc să-şi vadă de treburile sale legate de securitatea ţării, se ţine de practici staliniste şi încearcă să tragă din nou societatea noastră în ansamblu în hăurile istoriei comuniste. Dragă cazarmă, Steaua este calificată deja în grupele Europa League şi-şi va încerca şansa în play-off-ul Champions League.

E doliu mare printre peluzarii de serviciu care văd cu furie cum echipa asta poate face performanţă şi fără prezenţa lor pe stadion, o prezenţă care aducea amenzi şi suspendări ale stadionului propriu. Arena Naţională a arătat superb cu o echipă frumoasă pe teren şi cu oameni în tribune care nu vor să se întoarcă în stalinism la braţ cu vreun Talpan şi care nu vor să saboteze propria echipă cu scandări penibile şi cu aruncat infantil de obiecte în teren.

Am reuşit „performanţa” de a nu-l titulariza la EURO meci de meci pe cel mai bun fotbalist român al momentului, Stanciu. Şi trebuie să cobori mult în istorie pentru a mai găsi un fotbalist român care să fi reuşit evoluţii atât de extraordinare pentru o echipă românească în cupele europene precum a izbutit Stanciu în această dublă cu Sparta. Cred că trebuie să mergem cu 20 de ani în urmă, la Adrian Ilie, pentru a mai găsi un asemenea erou.

Este încântător să vezi cum Stanciu completează acest joc de geniu cu un caracter atât de frumos, cu o „modestie strălucitoare”, să-mi fie permis contrastul. Să ne bucurăm de acest fotbalist minunat care deja îşi face loc în galeria jucătorilor memorabili din istoria Stelei.

Toată echipa Stelei a încadrat perfect jocul sclipitor al lui Stanciu. Au mai fost momente de nesiguranţă în cazurile lui Niţă sau Toşca la eternele probleme ale Stelei în jocul aerian. Golubovic nu a avut strălucire în atac, dar a fost providenţial în faţa propriei porţi. Însă aceste minusuri au fost eclipsate de jocul ca-n vremurile bune ale lui Tamaş, de flancul drept de naţională cu Enache şi Popa, de vivacitatea lui Hamroun, care cu înţelepciune a fost readus în echipă, de soliditatea jocului lui Momcilovic, de inteligenţa cuplului de mijlocaşi centrali, Pintilii – Achim.

Pe cât de strălucitoare a fost seara vicecampioanei României, pe atât de tristă a fost seara campioanei. Astra n-a avut nicio şansă la Copenhaga, a fost spulberată, dacă Şumudică ar fi fost pe marginea terenului ar fi trebuit să arunce prosopul. Prietenii lui Şumi din Giuleşti, Săpunaru şi Niculae, au fost în capul listei dezamăgirilor, fundaşul fiind depăşit clar în aer de Cornelius la două goluri, atacantul păstrând tradiţia graşilor la echipa giurgiuveană. Măcar Budescu şi Alibec compensau prin execuţii magice surplusul de kilograme.

Astra a avut câţiva ani onorabili în cupele europene, dar la Copenhaga ea a fost umilită cum parcă nici la Zagreb nu i s-a întâmplat, când a pierdut la un scor şi mai drastic în grupele Europa League. Atunci însă Astra a avut puterea de a se ridica de la podea şi de a face meciuri decente în acea grupă, victorie cu aceeaşi Dinamo Zagreb la Giurgiu, egal cu Celtic Glasgow. Astra are puterea de a se ridica şi acum după această seară de coşmar şi de a lupta pentru a răzbate şi ea în grupele Europa League.

Mihai MIRONICĂ
Preluare de pe blog.prosport.ro/mihai-mironica

Nota Redacției: 

Ce seară poate fi mai minunată când până și „neprietenii”, ca Mironică, Stelei apără Steaua!

Sau când câinele Andone declară: „O calificare meritată. Steaua a jucat extraordinar de bine. Realizările personale le-a avut Stanciu. El a concretizat ocaziile. Azi a fost numărul unul.  Echipa a fost foarte bine organizată. Avem șanse să jucăm în grupele Ligii Campionilor. Este o rază de speranță în fotbalul românesc.Bravo Stelei! M-aș bucura foarte mult să investească Steaua în jucători. Crește nivelul fotbalului, va fi obligată și Dinamo să investească în jucători dacă se întâmplă asta”.

Sau filodinamovistul Geambașu scrie:

„O echipă, un lider, o calificare

Steaua este echipa lui Stanciu, iar Stanciu este un om al echipei. Fotbalul adevărat înseamnă spirit colectiv şi har individual.

Ar fi foarte simplu să reducem totul la Stanciu. Poate că ar fi şi nedrept. Rolul esenţial al decarului stelist în construcţia jocului, golul lui frumos îndeamnă la ode jurnalistice. Nimic mai simplu: la calificare (la plăcinte), înainte, la război, înapoi în defensivă. Unii dintre noi totuşi au îndrăznit să-l susţină pe Nicolae şi atunci când era înconjurat de ocări şi suspiciune.

Steaua nu a făcut niciun moment pasul înapoi cu Sparta, deşi exista tentaţia de a îngheţa tabela la 0-0. Undeva în mintea jucătorilor, dincolo de declaraţii mature, realiste şi prudente, rămânea seducţia conservării rezultatului. Iată de ce, mai mult decât cu alte ocazii, impresia puternică a fost că spiritul ofensiv a venit la comanda antrenorului. Probabil că asta era de fapt surpriza anunţată de Reghecampf. Jocul pe atac. Cu orice preţ. Nu sinucigaş, dar cu riscul neglijării apărării. Sau, cine ştie, poate tocmai pentru a ascunde slăbiciunile oamenilor din faţa lui Niţă, el însuşi ezitant la baloanele înalte.

Impresia artistică a luat faţa în prima repriză şi ca amatori de fotbal avem doar motive de bucurie. Ce îţi poţi dori mai mult decât să vezi poarta cehilor asediată inclusiv de lovitura liberă a lui Tamaş, care îl văzuse ieşit dintre buturi pe Bicik? Munca brută şi hărnicia lui Pintilii, integrarea tot mai vizibilă a lui Achim, insistenţa proverbială a lui Popa, tupeul şi insolenţa lui Hamroun, care enervează deopotrivă adversari şi coechipieri, toate au desenat imaginea unui joc spectaculos, dar vulnerabil în apărare.

Golul al doilea al lui Stanciu a lămurit definitiv lucrurile. Stanciu este cel mai bun fotbalist român al momentului. Fără concurent. Golul de 2-0 al lui Stanciu ne mai spune ceva: Stanciu este premiantul unei clase bune. El evoluează într-o echipă pe care o înnobilează cu strălucirile sale. Golul care a ucis speranţele cehilor a venit la capătul unei acţiuni colective, după o recuperare a lui Tamaş, o pasă a lui Achim la Tamaş şi încă o pasă decisivă a lui Tamaş. Simplu, curat, eficient. Steaua merită iubirea suporterilor şi respectul adversarilor. Este singura echipă care contează şi altundeva decât între hotarele ţării. De ţinut minte. De luat aminte.

Apropo, am o curiozitate, nu neapărat nu foarte jurnalistică. Domnii colonei Boroi şi Talpan or fi văzut meciul? Şi dacă l-au văzut, cu cine au ţinut? Şi cum cred dânşii că se numeşte echipa care s-a calificat aseară în dauna Spartei Praga?„, scrie Geambașu în editorialul de pe GSP.ro

Bravo FC Steaua București! Ai rupt gura târgului!

X Ray