Cu profundă durere anunțăm trecerea la cele veșnice a legendei steliste Emerich Jenei, care s-a stins din viață astăzi, 5 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani.
Figura emblematică a fotbalului românesc, Emerich Jenei a fost nu doar un tehnician de excepție, ci și un om de o modestie, eleganță și noblețe rar întâlnite.
Născut la 22 martie 1937, în localitatea Agrișu Mic, județul Arad, Emerich Jenei și-a legat destinul ca jucător de clubul armatei CCA (1957-1969), pentru care a evoluat ca mijlocaș defensiv și cu care a câștigat 3 titluri de campion al României și 4 Cupe ale României.
- Liga I: 1959–60, 1960–61, 1967–68
- Cupa României: 1961–62, 1965–66, 1966–67, 1968–69
După retragerea din activitatea de jucător, a devenit antrenor, moment în care a început să scrie istorie la CSA Steaua București (fost CCA până în anul 1961). Apogeul carierei sale a fost atins pe 7 mai 1986, când, sub conducerea sa, CSA Steaua București a cucerit Cupa Campionilor Europeni, după o finală memorabilă la Sevilla contra celor de la FC Barcelona. O performanță unică în fotbalul românesc de club, dar și pentru Europa de est.
- Liga I: 1975–76, 1977–78, 1984–85, 1985–86, 1986–87, 1993–94
- Cupa României: 1961–62, 1975–76, 1984–85, 1998–99
- Cupa Campionilor Europeni: 1986. Pentru această performanță a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă.
Pe data de 8 mai 1998, Emeric Jenei, colonel în retragere din Ministerul Apărării Naționale, a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea).
Ca selecționer, Emerich Jenei a condus echipa națională a României la Campionatul Mondial din 1990 (Italia) și la Campionatul European din 2000, oferind suporterilor bucurii și speranță prin jocul curajos și spiritul de echipă insuflat jucătorilor.
Emerich Jenei s-a stins din viață la locuința sa din Oradea, în urma unei cauza unei comoții cerebrale.
Federația Română de Fotbal l-a descris în comunicatul oficial drept „un simbol al profesionalismului și al decenței”, clubul CSA Steaua București i-a adus omagiul cu cuvintele: „Vorbim de cel mai valoros antrenor român din toate timpurile. Omul care a făcut ca Steaua să strălucească deasupra întregii Europe, a întregii lumi.”, iar clubul FCSB (FC Steaua) a scris pe pagina oficială de Facebook: ”Clubul nostru își exprimă regretul pentru pierderea marelui Emeric Ienei, antrenorul care a adus Cupa Campionilor Europeni la București. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”.
Emerich Jenei rămâne o legendă eternă a sportului românesc.
Mai mult decât trofeele, el lasă în urmă un model de demnitate, profesionalism și pasiune pentru fotbal.
Generații întregi de jucători, antrenori și suporteri îi datorează inspirația și încrederea că, prin muncă și credință, orice vis poate deveni realitate. Memoria sa va rămâne vie în inimile steliștilor, dar și în inimile tuturor iubitorilor de fotbal din România.
Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Emerich Jenei!
Azzido & X Ray
Dumnezeu sa-l ierte! Nu l-am intalnit vreodata dar parea un om cumsecade si cu onoare!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Un OM care si-a purtat nobletea si demnitatea cu discretie…
Am pus un comentariu…si a disparut. Ciudat.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
A fost si va ramane un TITAN al stelistilor!
A venit sa vada Steaua (care se numeste acum FCSB) bolnav fiind acum doi ani!
Legendele nu mor niciodata!
Da, am postat doua articole asemanatoare, eu si xray.
Las aici comentariul tau la celalalt articol:
„L-am intalnit din intamplare in Herastrau, acum cativa ani. Am vrut sa-i stranga mana si sa-i multumesc pentru tot ce a facut pentru Steaua, nu am putut. Mi se parea un URIAS pe langa paduchele flausat care sunt eu si am ramas doar cu amintirea de a-l fi vazut pentru o clipa pe antrenorul care a adus Cupa Campionilor in vitrina Stelei.
Dle Jenei, sa aveti drum lin!
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
Din nou, Sergi Lopez are cuvintele la el:
„Pe vechiul stadion Național avusese loc un concert Metallica. Drept urmare înspre poarta din partea dreaptă gazonul era pârjolit, chiar denivelat. Jean Barbu, cobra din Trivale, ajuns la Rapid, prinde un șut parșiv ce urma să fie sufocat de Ritli. Dar pe porțiunea aceea de gazon mingea țopăie, îl sare pe Zoltan Ritli și intră în poartă. Rapidul lui Lucescu egala S7eaua în finala Cupei. S7eaua deschise scorul prin Ciocoiu, după ce Luțu pătrunsese furtunos prin toată apărarea giuleșteană și-i pasase nouarului stelist în șase metri. Imediat după egalare același Barbu mai înscrie o dată. 2-1. Minutul 93, nimeni nu mai spera la nimic. Lăcătuș execută o lovitură liberă din lateral și Belodedici câștigă duelul la cap pt un 2-2 al ultimo respiro. Se intră în prelungiri, apoi se ajunge la penaltyuri.
–
Iar la penaltyuri, cu Jenei pe bancă, nu putea câștiga decât o echipă. Așa cerea tradiția. Daniel Pancu ratează lovitura de la 11 metri decisivă și aceasta este povestea ultimului trofeu câștigat de Emerich Jenei. Cupa României în 1999. O poveste frumoasă, Jenei a câștigat ultimul trofeu cu echipa sa de suflet. Nu și conform CSA, care ne spune că totul se încheiase cu un an înainte. Deci nu, Jenei nu a câștigat ultimul trofeu din uriașa sa carieră cu S7eaua.
–
Meciul l-am văzut împreună cu vărul meu, la el acasă, fiindcă avea televizor color. Cum Facebook nu exista, iar telefoanele mobile cât cărămida erau inaccesibile unui muritor de rând, abia așteptam a doua zi pentru a vorbi, față-n față, cu prietenii despre meciul istoric, cea mai frumoasă finală pe care o văzusem în viața mea până atunci.
–
Sezonul următor echipa suferă în competiția internă, dar cu Jenei pe bacă, tradiția o cerea, reușea un traseu bun în Cupa UEFA. După ce elimină Levadia Maardu, S7eaua o elimină în turul unu și pe „clienta” tradițională, LASK Linz. Cupa UEFA atunci era mai dificilă, fiindcă avea tururi eliminatorii, nu grupe. În turul doi dăm de West Ham. Pe o vreme câinoasă Larry Hagman, celebrul JR Ewing, aflat la București, coboară pe gazon să salute jucătorii. DiCanio este anihilat de albanezul Duro, Bordeanu se lipește de Joe Cole, Lampard nu mișcă în marcajul lui Lincar, iar Rio Ferdinand este umilit de Sabin Ilie. Roș-albaștrii bat cu 2-0. Și Ogăraru debutează pe final de meci în cupele europene.
–
Am chiulit de la ultima oră pt a prinde partida, am ratat primele zece minute, deși alergam ca disperatul. La Londra S7eaua scoate un 0-0 și se califică în turul trei. Turul trei se termină dramatic, pierdem 5-2 scor general cu Slavia Praga, Luțu și Ciocoiu înscriu pt noi.
–
Aceasta a fost ultima aventură europeană a marelui Jenei pe banca S7elei. Desigur că CSA neagă asta, istoria s-a oprit în 1998. Dar noi știm că nu s-a oprit, iar lui Jenei nu îi va fi interzisă povestea frumoasă ce ne spune că omul-istorie și-a încheiat cariera de antrenor de club la aceeași echipă la care și-a început-o.
–
Apoi Jenei a preluat naționala pt Euro 2000. A dus România în sferturi, într-o grupă cu Anglia, Germania și Portugalia. Dar a făcut ceva mai important. L-a luat pe Chivu în lot, în dauna lui Nanu, cel care fusese titular în preliminarii. Nu doar că l-a luat, dar l-a și titularizat. Iar Chivu a înscris contra Angliei, meci ce ne-a calificat în sferturile competiției.
–
După Euro Jenei s-a retras discret din viața de antrenor. Tot așa cum s-a retras acum, discret. De fapt, așa cum a fost toată viața. Aproape de necrezut pt un om ce a câștigat Cupa Campionilor. Dumnezeu să-l odihnească !””