Poate unii au așteptat temători meciul cu revelația campionatului, Viitorul lui Gică Hagi. Cu optimismul alimentat de revenirea lui Reghe, eu am prevăzut o victorie facilă, chiar la scor. Iar primele 10 minute păreau să confirme: gol rapid Hamroun, ratare monumentală Tadé, dominare clară a Stelei. Apoi jocul s-a mai echilibrat, făcându-mă să mă gândesc la Steaua lui Mirel… Ba, de ce să nu recunosc, chiar mă gândeam să nu ne împiedicăm în stilul devenit deja clasic – greșeală la mijloc, contra-atac al adversarilor și… pușchea pe limbă! Bara Viitorului din min.20 a fost un avertisment. Tudor și-a făcut și el numărul, dând decizii care au iritat puțin jucătorii și publicul. Gazdele au solicitat un penalty la un henț absolut involuntar al lui Hamroun, numai bun să ațâțe interminabile discuții cu ”a fost sau nu”. Ce s-ar face haita și stolul de postaci fără astfel de faze, nu? A mai fost și alt henț al aceluiași zăbăuc (cine naiba l-o tunde atât de caraghios pe băiatul ăsta?), chiar în fața careului. Ar fi fost deranj mare – lovitură liberă și cartonaș galben, al doilea… Dar prea-cuviosul Brad Pitt n-a fost deranjat, așa cum n-a fost de multele faulturi și simulări ale băieților lui Hagi. În schimb, a fost deranjat de o intrare banală a lui Zorro Papp, care nici nu cred că a făcut fault, și a scos prompt al doilea galben. Jumătate de oră cu un om mai puțin și jocul s-a echilibrat vizibil, ba am cam tremurat ultimele 10 minute. Și nu știu ce-ar fi ieșit fără cele câteva intervenții ale lui Niță…
Una peste alta, un meci care a arătat aceleași carențe, mai ales la finalizare. La 2-0 în minutul 10 meciul ar fi fost terminat. Așa cum finalul ne-ar fi putut întrista. Remarcabil, din nou, pressingul, care a împiedicat să zburde mânjii din Ovidiu, măcar în prima oră. Apreciabilă angajarea la efort a jucătorilor, dispariția apatiei. Condiția fizică nu permite, încă, un ritm constant pe parcursul întregului meci, dar va avea grijă Neubert, sper. Nu știu ce efect vor avea cartonașele de ieri în alcătuirea formației pentru meciurile următoare, lotul e subțirel, dar adversarii din ultimele partide nu au cum să ne pună probleme. Există excepția meciului de joi, din Cupă, cu aceiași dificili adversari de aseară, dar rămân optimist – obiectivul trebuie să rămână repetarea triplei din sezonul trecut, nu? Reghe merge mai departe:”ne dorim enorm să jucăm din nou în grupele UCL. Şi o să vă convingeţi de acest lucru, după perioada de iarnă, fără să dezvălui acum mai multe.” Să dea Dumnezeu, numai să nu-i pună piedică guralivul care și-a recăpătat pofta de a ne călca pe nervi cu declarațiile lui inepte…
Deocamdată, un relache deseară: meciul din Cupă dintre două dintre candidatele la… locul 2 din campionat. Va fi interesantă ciocnirea celor doi antrenori logodiți cu norocul și binecuvântați de fluiere mai mult sau mai puțin ”fermecate”…
Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray
Ciocnirea s-a produs. Dinamo -Astra 2-1.
Scuza giurgiuvenilor pentru infrângere: “E greu pentru noi, ba ne antrenăm la Ploiești, ba la Chiajna, ba la Voluntari. Asta se vede”.
Parcă îmi sună cunoscut. 🙂
Șumudică s-a dus direct la spital în timpul meciului cu Dinamo pentru că l-a luat cu palpitații. Cimpanzeului roz i s-a făcut rău, însă tot s-a oprit în dreptul galeriei să strige împotriva Stelei.