Mit și adevăr: Generalul Constantin Olteanu, omul care a construit Steaua ’86

Acum aproape două luni am publicat un interviu în ” Mit și adevăr: Valentin Ceauşescu despre Steaua“, la finalul căruia anunțam că va urma altul cu generalul Constantin Olteanu. Între cele două există legătură pentru că se referă la aceeași perioadă din istoria Stelei, epoca de glorie roș-albastră supremă.

Generalul Constantin Olteanu, fostul ministru al Apărării din perioada 1980-85, a rămas în istoria Stelei ca artizanul care a contribuit  din umbră la construirea echipei ce avea să cîştige CCE în 1986. Puternic şi influent pe vremea lui Ceauşescu, Olteanu  îşi trăieşte cu demnitate decăderea din funcțiile de stat şi bătrîneţea.

Condamnat la 11 ani de închisoare după evenimentele din 1989, “pentru ceea ce am fost, nu pentru ceea ce am făcut”, conform afirmaţiilor sale, Olteanu a fost eliberat după doi ani şi 6 luni de detenţie la Jilava și s-a adaptat noii societăți capitaliste. Din 1997 este profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii particulare “Spiru-Haret” Bucureşti.

A obţinut titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe istorice în anul 1964. “Predau istoria modernă şi contemporană studenţilor din anul III”, explică Olteanu, care cîştigă 1.500 de lei pe lună pentru circa 20 de ore de cursuri.

“Mai am şi pensie, dar nu cine ştie ce, fiindcă  în cazul nostru, a celor învinşi de Revoluţie, nu se mai ţine cont de funcţiile deţinute.

Deşi am fost ministrul Apărării şi primarul Capitalei stau din 1977 într-un apartament cu 3 camere, în  zona Televiziunii şi plătesc lunar o chirie de 400 de euro la RAPPS. Am vrut să-l cumpăr, dar nu mi s-a permis pentru că am fost ce-am fost!”

Înconjurat de manualele şi de tratatele istorice din cabinetul său de la “Spiru-Haret”, fostul demnitar comunist Constantin Olteanu povesteşte pentru Gazeta Sporturilor fapte din culisele istoriei marii echipe a Stelei din 1986.

“M-am ocupat de Steaua fiindcă Ceauşescu era stelist”
– Ce ştiaţi despre fotbal cînd aţi fost numit ministru apărării?
– Nu e o laudă, dar vă spun sincer că nu m-am priceput la sport atît de bine precum generalul Ion Coman, care era implicat în fenomen.

– Cu toate astea aţi construit echipa care a cîştigat CCE în ’86.
– Ce m-a făcut să acord o atenţie specială fotbalului a fost faptul că răposatul Nicolae Ceauşescu ţinea cu Steaua. Apropiaţii lui mi-au spus: “Vezi că şefu’ a auzit că Steaua nu prea mai cîştigă, fii atent că asta e o probă importantă!“

• N.R. – Valentin Ceaușescu, a spus în interviu că, o perioadă, tatăl lui s-a ocupat de Steaua, inainte de a veni la conducerea PCR în 1965: “S-a ocupat la un moment dat si de club prin functia pe care o avea. Insa acest lucru a durat cel mult un an. Apoi, se interesa numai de rezultate”.  La 22 martie 1950, prin Decretul nr. 232 din 18 martie 1950, Nicolae Ceauşescu a fost încadrat în armată cu gradul de general-maior şi funcţiile de ministru adjunct al Forţelor Armate şi şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei. Foto: Ceaușescu, Gheorghiu-Dej și Emil Botnaraș-ministru Apărării (’47-’55).

–  Care a fost prima măsură luată?
–  M-am informat. Steaua era subordonată direct lui Mutu’, cum i se zicea lui Ilie Ceauşescu, care a venit după Gomoiu! Nu se pricepea nici unul! Celor de la club le-am zis: ”Dacă vreţi să reconstruim echipa, trebuie să o facem legal. Nu-mi place să furaţi de la unul sau de la altul jucători, să avem scandal“.

Ordin: “Bateţi Dinamo!”
– Cum îşi manifesta Ceauşescu simpatia faţă de Steaua?
– Era mai mult decît un simplu fan şi nu a ascuns asta faţă de noi. Spre exemplu, înaintea unui meci Steaua-Dinamo, prin 1983-’84, ne-a chemat la vila lui de la Snagov. Eram eu, ministrul de Interne, George Homoştean, şi Tudor Postelnicu, şeful Securităţii. Asta se întîmpla într-o duminică, la ora 09:00. De obicei era foarte matinal, în fiecare dimineaţă începea lucru la 08:00.

– Şi ce v-a zis?
– De faţă cu toţi mi-a spus: “Voi aveţi meci cu ăştia. Să-i bateţi, să-i rupeţi!“. Ce puteam să-i răspund, decît: “Am înţeles!“. I-am convocat imediat pe şefi într-o şedinţă la club şi i-am bătut 2-0, cu două goluri marcate de Marcel Răducanu.

• N.R. – În 29 martie 1980 fusese numit ministru Apărării. E vorba de meciul din 5 octombrie 1980, Dinamo – Steaua 0-2, nu de anii 1983-’84. În acel meci a marcat Marcel Răducanu. În toamna anului 1981 a fugit în RFG.

“Postelnicu era sforarul şef!”
–  Postelnicu s-a conformat?
– Nici vorbă. În primăvara lui ’84 erau lucrările Marii Adunării Naţionale, iar Steaua pierduse 3-1 la Bacău. Ceauşescu nu stătea în sală, avea un cabinet de unde asculta ce se discută. La un moment dat, ne-a chemat la el pe mine şi pe fratele său, Ilie Ceauşescu. Ne-a luat direct: “De ce aţi pierdut?“.

– Ce i-aţi răspuns?
– Am dat-o pe vrăjeală: “Alecsandrescu mi-a zis că jucătorii n-au avut ghete adecvate la terenul îngheţat“. Nu puteam să dau mai multe detalii fiindcă nu vroiam să acuz anumite persoane. I-am promis că voi face o analiză cu Ilie Ceauşescu, dar acesta n-a rezistat şi a răbufnit: “Păi, nu ne lasă în pace ăştia de la Securitate. Postelnicu se ţine de capul nostru“.
– Cum a reacţionat?
– L-a chemat imediat pe Postelnicu, care era sforarul şef, şi l-a luat la rost: “De ce nu-i laşi mă în pace pe ăştia de la Steaua?“. Postelnicu, în stilul său teatral, mai să se autoflageleze. După ce-am ieşit, Postelnicu mi-a reproşat: “Nea Costică, de ce nu mi-ai luat apărarea în faţa lui Ceauşescu?“. “N-avem cum să mă bag între fraţi!“, i-am explicat eu.

“Liţă a trîntit finala Cupei cu Poli şi apoi a plecat la Timişoara”
– De ce credeţi că în perioada dumneavostră Steaua a luat doar un titlu şi o Cupă, în 1985, cînd a făcut eventul?
– Aflasem că erau cîţiva jucători la Steaua care vindeau meciuri. Din cauza asta, în 1980, am şi pierdut campionatul, la golaveraj, în detrimentul Craiovei. Cu trei etape înainte de final am pierdut dubios, cu 4-0, la Tîrgovişte.

“Cînd am ajuns la Tîrgovişte, primul secretar m-a întrebat: «Tovarăşul Valentin, de ce mai veniţi? Nu ştiţi că…». Şi, într-adevăr, am pierdut cu 0-4” – Valentin Ceauşescu, august 2009

– În ’80, aţi pierdut şi finala Cupei, cu Poli Timişoara, la penaltyuri.
– Îmi amintesc, Liţă Dumitru a vîndut meciul, apoi s-a transferat la Timişoara.

• N.R. – În 2011, Liţă Dumitru a făcut dezvăluiri într-un interviu despre blaturile din perioada comunistă: “La Steaua am trosnit doar un meci pe bani“. În limita timpului îl vom publica.

“L-am dat cu 350.000 de lei”
– Şi l-aţi lăsat să plece aşa uşor?
– Ce era să fac cu un astfel de caracter. M-au sunat cei de la  Timişoara că Dumitru este la ei în birou şi vrea să-i dăm transferul. I-am dat ordin să se prezinte imediat la club, altfel îl dau dezertor. S-a întors, am discutat cu el şi l-am lăsat pînă la urmă la Poli, dar am luat pe el 350.000 de lei.

“Nu mă implicam eu în problema arbitrajelor, Ion Alecsandrescu avea 11 ani de experienţă în Federaţie” – Constantin Olteanu

“Sameş a vîndut un meci pe 25.000 de lei”
– Doar Liţă era oaia neagră?
– Mai ştiu că Sameş a luat la un meci 25.000 de lei, iar Vasile Iordache mi-a recunoscut că a lăsat un gol fiindcă avea nu ştiu ce obligaţii faţă de echipa adversă.

–  Cum aflaţi că jucătorii trîntesc meciuri?
– Mă informau cei de la contrainformaţii. Le luam însă cu multe rezerve, pentru că aparţineau de Dinamo, fiind serviciul Securităţii.

– Se spune că dumneavoastră aţi planificat şi flagrantul înscenat lui Marcel Răducanu, cînd a fost filmat primind un plic cu 15.000 de lei pentru a trînti un meci cu “U” Cluj?
– Nu, cei de la contrainformaţii. Eu doar am primit filmul şi l-am chemat pe Marcel la mine în birou să-l vadă şi el. Vroiam doar să-l anunţăm că ştim ce face. Atît! El s-a speriat însă şi a fugit în RFG.

“Nu i-am pedepsit pe cei care aranjau meciuri deoarece am avut încredere că Ion Alecsandrescu ştia cum să rezolve problemele” – Constantin Olteanu

“Boloni intelectual, Lăcătuş rîdea toată ziua”
– Cu echipa care a luat CCE n-aţi mai avut probleme de genul ăsta!
– Nu, pentru că le-am spus jucătorilor: “Dacă vreţi bani, veniţi la mine şi rezolvăm”. M.Ap.N. aloca anual cîte 13 milioane de lei echipei de fotbal. Îi verificam şi le atrăgeam atenţia: “Iovan, ce-ai căutat la Hanul lui Manuc unde te-ai întîlnit cu o maşină cu număr de Olt?“. I-am îndemnat să înveţe, să nu fie egoişti.

• N.R. – În acea perioadă, salariul mediu lunar net era de 2.700 lei, respectiv 32.000 lei anual. Deci bugetul secției de fotbal era echivalentul a peste 400 de salarii medii anuale.

– Chiar n-aţi avut probleme cu ei?
– Au mai fost. Spre exemplu, Petcu a făcut arest pentru că a provocat un scandal în cantonament de un “23 August”, iar pe Zamfir l-am dat afară din cauza băuturii. Boloni a fost un factor de echilibru în echipa aceea, era intelectual, nu puteam să am încredere, în Lăcătuş, care rîdea toată ziua.

• N.R. –  Ştefan Petcu a început sezonul ’85-’86 ca titular la Steaua, dar a fost dat afară înainte de câştigarea CCE. Fane Petcu a stat cinci zile în arest înaintea meciului cu Vejle BK din 1985: „Am plătit pentru Bumbescu şi Iovan!“ Este un articol pe rol despre Fane Petcu. Când va fi terminat îl vom posta.

“Am făcut echipa cu prim-secretarii de judeţ”
– Cum aţi făcut echipa din 1986?
– Eu n-am adus pe nimeni cu forţa la Steaua. Lucram cu prim-secretarii de judeţe, aveam autoritate morală asupră lor, îi cunoşteam, erau respectuoşi cu mine. N-am fost refuzat de nimeni niciodată. Majoritatea mă sunau şi-mi semnalau cînd apărea cîte un jucător bun la ei în zonă. Ion Busui de la Reşiţa mi i-a dat pe Belodedici de la Moldova Nouă şi pe Iovan.

– Pe Iovan era să vi-l fure Dinamo.
– Da au mai fost şi frecuşuri de genul ăsta între Steaua şi Dinamo. L-au luat din Gara de Nord şi l-au dus la club, dar Iovan n-a vrut să semneze cu ei. Vroia la Steaua şi la Steaua a ajuns.

Cînd Dinamo l-a furat pe Iovan, Olteanu l-a ameninţat cu Ceauşescu pe procurorul general
– Cum?
– L-am sunat imediat pe Postelnicu. Apoi pe procurorul general de atunci, Nicolae Popovici, care era în conducerea lui Dinamo şi l-am ameninţat: “Vezi că aşa cum i-am spus lui Ceauşescu să te facă procuror general, tot aşa pot să-i spun să te schimbe!“. Cei de la Dinamo l-au vrut şi pe Piţurcă, dar Postelnicu strîmba din nas că joacă barbut. Eu i-am zis: “Las că-l iau eu, că pe mine mă interesează să joace fotbal bine, nu ce face în timpul lui liber”.

“Ştefan Andrei m-a rugat să nu-l iau pe Săndoi de la Craiova”
– Au fost şi cazuri cînd aţi vrut să luaţi vreun jucător şi n-aţi putut?
– Erau jucători care trebuiau să facă armata şi îi luam la noi. De exemplu, Ştefan Andrei, care era ministru de externe, mi-a dat telefon şi m-a rugat: “Băi, frate Oltene, să nu-l iei pe Săndoi de la Craiova!”. Şi nu l-am luat. A mai fost vorba de un craiovean, dar situaţia era alta.

– Despre cine?
– Aurel Ţicleanu. Generalul Mircea Olteanu, un renumit oftalmolog, care l-a operat la ochi mi-a zis: “Tovarăşe ministru, nu vreţi să vorbesc cu Ţicleanu să vină la Steaua, că e bun?”. I-am spus: “Nu, doar dacă vrea el să vină. Nu e moral să profit de situaţia lui medicală şi să-l pun sub presiune”. Aducerea unui jucător trebuia pregătită cu multă atenţie pentru ca acesta să fie acceptat de grup. Altfel grefa nu reuşea.

“Nu mă mai caută jucătorii”
– Aţi avut vreun jucător preferat?
– Nu, pe toţi i-am tratat pe toţi la fel. Le spuneam mereu că fotbalul e un joc colectiv. Pe unii îi mai chemam la mine. Cu Lăcătuş mai discutam despre ce mai e pe la echipă.

– Vă mai caută băieţii?
– Nu. M-am mai întîlnit cu Majearu, cu Stoica, cu Bumbescu, Boloni m-a sunat recent. Sînt cu ale lor, au trecut 25 de ani de cînd am lucrat împreună, iar ăia care aveau atunci 25 de ani, acum au 50 de ani. Au uitat şi ei de fotbal.

“Nevastă-mea mi-a zis să-l aduc pe Halagian”
–  Halagian şi Ienei îşi dispută încă meritele pentru CCE. Ce părere aveţi?
– Fiecare cu meritele lui pentru nivelul la care a lucrat cu echipa. Eu l-am adus pe Halagian de la FC Olt, împreună cu Radu II, Bumbescu, Bărbulescu, Piţurcă, pentru care am dat la schimb opt jucători. L-am adus să formăm echipa pentru că nu mergeau treburile cu Ienei, iar jucătorii vroiau să plece.  Vroiau mai mulţi bani! Nu-l cunoşteam pe Halagian, cei de la club mi l-au recomandat. Eu am auzit de el de la nevăsta-mea, care e din Piteşti şi ştia că fost antrenor la FC Argeş.

“Ceauşescu l-a trimis înapoi la FC Olt”
– De ce l-aţi daţi afară după numai un an?
– Nu l-am dat afară, l-am trimis înapoi la FC Olt, la ordinul lui Ceauşecu. Apoi l-am readus pe Ienei de la Oradea şi a cîştigat CCE.

– Halagian zice că e o minciună chestia asta.
– (rică vocea). Treaba lui ce crede el. Vrei să-i trag o înjurătură? Eu ţin legătura cu el, am fost şI la el la firmă, am discutat cu el toate astea. Nu ştiu de ce nu crede, pentru că eu nu puteam să-l iau cu mine la  Ceauşescu. Ca dovadă că l-au primit cei de la Sconiceşti. I-a spus treaba asta şi Gheorghe Bărbulescu, care a murit: “Măi, n-am avut ce face, au manevrat prin spate şi te-au adus înapoi”. Acum nici Steaua nu era să cadă o dată cu Halagian!

“Meritul pentru formarea echipei revine şi M.Ap.N. Este vorba de generalul Ion Coman şi de ministrul apărării, Olteanu” – Valentin Ceauşescu

“Valentin Ceauşescu n-a adus nici un jucător la Steaua”
– Cum v-aţi înţeles cu Valentin Ceauşescu?
– Bine, era un tip educat, şcolit în Anglia. Se înţelegea bine cu jucătorii fiindcă era apropiat de vîrsta lor. Rămîne însă o enigmă de ce a venit Valentin la Steaua, şi de ce tocmai atunci! Era clar că nu putea fără acceptul lui ta-su. Nu era prost  Ceauşescu, a simţit că Steaua e pe val şi îşi poate face imagine internaţională.

– Cu ce vă ajuta Valentin?
– N-a adus un jucător la Steaua. A încercat să-l aducă pe Septimiu Cîmpeanu de la U Cluj, dar n-a putut. Primul secretar de acolo n-a vrut să-l ajute. L-am sunat eu pe prim secretarul respectiv şi mi-a zis că mie mi-l dă. I-am spus să mai aşteptăm fiindcă bate la ochi şi mi l-a dat mai tîrziu.

“Nu-mi amintesc să fi vrut să-l aduc pe Mircea Lucescu la Steaua”
– Mircea Lucescu susţine că l-aţi vrut la Steaua, şi chiar a  fost de două la dumneavoastră în birou, dar a refuzat! Valentin Ceauşescu susţine însă că el nu l-a dorit? Care e adevărul?
– Nu-mi aduc aminte (îşi ascunde privirea). Cei de la Dinamo nu erau văzuţi bine de conducătorii Stelei. În sens invers se mai făceau mişcări, cei de la MI mai luau de la noi.

“Deşi am contribuit şi eu la cîştigarea CCE, Steaua trecuse două tururi pînă să fiu schimbat, n-am fost invitat la ceremoniile de după Sevilla. Vasile Milea n-avea minte!” – Constantin Olteanu

“Stănculescu era cu hipismul, nu el l-a adus pe Lăcătuş”
– Generalul Victor Stănculescu susţine că el i-a convins pe cei de la Braşov să-l lase pe Lăcătuş la Steaua, nu dumneavoastră!
– Nu-i adevărat, Stănculescu era cu hipismul. Eu aranjasem totul cu Dumitru Dragomir şi doar l-am trimis pe el să-l aducă pe Lăcătuş de la Braşov la Bucureşti. Şi un caporal putea să facă asta!

“Securitatea a vrut să dezbine Steaua în ’85”
Generalul Constantin Olteanu îşi aminteşte că, în 1985, Securitatea a încercat să strice echipa Stelei. “Mi se spunea că nu e normal să fie atîţia unguri la Steaua. Se refereau la Ienei, la Boloni, ziceau că şi Lăcătuş e de fapt Lakatos. Credeau că sînt fraier şI îi dau afară, dar nu le-am făcut pe plac celor de la Securitate. Lui Boloni chiar i-au făcut un dosar să-l scoată din fotbal, dar n-au reuşit. A fost suspendat vreo 10 etape! În acel an am eliminat-o pe Honved, după 0-1 la Budapesta şi 4-1 în Ghencea“.

“Meciurile cu Honved au avut o încărcătură specială din cauza rivalităţii româno-ungară. După 0-1 în tur, am discutat de trei ori cu jucătorii şi i-am bătut 4-1” – Cosntantin Olteanu

“Hagi a fost valoros, însă în locul lui n-aş accepta să mi se spună Rege. Dar la mintea lui… Dobrin a fost mai bun decît el” – Constantin Olteanu

“Nu mai sînt ataşat de Steaua. M-a nemulţumit faptul că Armata i-a cedat echipa lui Becali, care e un incult” – Constantin Olteanu

“M-am ocupat de Steaua mai mult decît un corp de armată pînă am format-o, pentru că nu se putea altfel. Era o chestiune de onoare pentru Armată” – Constantin Olteanu

“L-am luat de cîteva ori la meciuri şi pe fostul general Vasile Milea. N-avea treabă cu fotbalul, la final mă întreba care sînt ai noştri” – Constantin Olteanu

• Constantin Olteanu înainte de 1989
  Constantin Olteanu a fost membru al CC al PCR (1974-1989) şi al CPEx (1984-1989). A deţinut funcţiile: şef al Statului Major al Gărzilor Patriotice (1979-1980), ministrul Apărării Naţionale (1980-1985), primarul general al Capitalei (1985-1988), secretar al CC al PCR (1988-1989).

Înterviul a fost realizat de  Viorel Tudorache și publicat în gsp.ro pe 15 Mai 2010.

Introducerea, pozele și comentariile “N.R.” le-am adăugat noi.

XRay