Reghecampf a avut la dispoziţie tot ce şi-a dorit, jucători, staff, susţinere financiară, şi tot e pe cale să piardă titlul în faţa lui Şumudică
Aproape că nu mai trebuie să urmăreşti un joc al Stelei, ca să vezi cu ochii tăi dacă echipa a jucat bine sau nu, dacă ceea ce scrie pe tabela de marcaj e rezultanta acţiunii de pe teren sau rodul hazardului. Ne-am învăţat după atâţia ani de convieţuire cu diriguitorii roş-albaştrilor să facem cronica meciului printre rândurile declaraţiilor lor de după.
Sâmbătă, la Giurgiu, Steaua a jucat atât de prost încât până şi vocalii conducători stelişti nu au mai avut de ce să se agaţe ca să justifice eşecul. Ca să înţelegem exact modul în care Astra lui Şumudică şi-a „subordonat” adversarul (ca să-l citez pe Ilie Dumitrescu) e nevoie doar să constatăm că, deşi oaspeţii au avut un gol eronat anulat într-un moment în care se mai puteau schimba multe, nicio venă nu s-a mai umflat pe la gâtul nimănui. Calmul şi resemnarea din vorbele de după ale steliştilor explică superioritatea evidentă a probabililor viitori campioni.
Ceea ce s-a întâmplat sâmbătă seară pe terenul din Giurgiu nu mai e o surpriză. Pentru modul inteligent cum a gândit tactic meciul, pentru momentele schimbărilor şi pentru felul în care şi-a adus echipa în starea aia de competiţie vecină cu levitaţia, Şumudică merită scos în faţa clasei şi premiat. Dacă aş intra în detalii n-aş face decât să repet ceea ce am scris tot aici acum mai bine de un an, pe 1 martie 2015 (Detalii AICI). Când Şumi era ceea ce e Adrian Falub azi, antrenorul Chiajnei.
În schimb, Steaua a pierdut fără drept de apel şi pentru că a dovedit încă o dată că nu poate aplica şi un plan B. Tactic, echipa suferă atunci când e citită, deoarece nu poate trece imediat la alt registru. Iar dacă şi fizic prinde o perioadă mai proastă atunci totul se năruie. Din nou nu mă lungesc, am făcut-o o dată prin 2013 (Detalii AICI). Când Reghecampf era în vârful valului, nu acum, când e căzut.
Dar ceea ce chiar nu pot să înţeleg e cum această echipă care a beneficiat de toţi jucătorii astă-iarnă, interzicându-le participarea în turneul din Antalya, de cele mai mari investiţii, de cele mai moderne metode de pregătire n-a putut să se impună în faţa uneia care l-a trimis pe Alibec în mediul ăla prăfuit de la echipa naţională, ca să joace cu „bucătarii” de Beroe, Kutaisi, Chişinău. Ce să mai înţeleagă şi domnul Becali?
Andrei Vochin
„Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă.”
Preluare de peblogsport.gsp.ro/vochin