Vînzătorul de porecle

Suporterii Stelei vor să cumpere viitorul, Armata comercializează trecutul, iar Becali supralicitează prezentul

De cînd scrie cărţi, Gigi Becali se teme de mineri. Îi vede peste tot, mai puţin la meciuri. Cînd joacă Steaua, în tribune nu mai se mai ţin „mineriade”, ci olimpiade de dicţie. Cînd o parte din galerie a anunţat organizarea unui miting, finanţatorul campioanei s-a autosesizat că vin vandalii peste pecenegi şi a depus „plîngere penală de instigare la violenţă, că aşa a zis, că rupe gardurile, că face, că drege”. Şi el a zis că se retrage din viaţa publică şi nu s-a speriat nimeni.

La miting au venit în jur de 800 de suporteri. Mai mult decît spera Becali, mai puţin decît aşteptau organizatorii, care s-au plîns de „manevrele de tip comunist”. „Gigi Becali ne-a ameninţat că o să ne bată şi o să ne împuşte Jandarmeria”, a spus unul dintre organizatori, citat de Mediafax. Cuvinte tari, şi de o parte, şi de alta! Frenezia din jurul Stelei a izbutit să producă această contradicţie în termeni: „mineriadă anticomunistă”.

Ce vor fanii care au ieşit în stradă? Să cumpere. Ce anume? Ei bine, aici încape o întreagă negociere. Vor o echipă care să se numească Steaua Bucureşti, „echipa noastră, a suporterilor adevăraţi”, scrie în apelul la miting. Iar pentru asta au nevoie de „Steaua Bucureşti”, care se află în posesia statului. Şi de o echipă de fotbal. Teoretic, marfa lui Gigi Becali n-ar trebui să-i intereseze pe suporteri. CSA i-a confiscat finanţatorului taraba cu suveniruri. De la el pot cumpăra cel mult nişte jucători şi dreptul de a folosi porecla de Steaua. Armata este cea care face acum comerţ cu amintiri, cea care deţine cheile apartenenţei: numele, culorile, stadionul şi baza sportivă.

Suporterii nu pot să critice sertarul în care CSA a depozitat buletinul de identitate şi trecutul echipei. Prin urmare, îl critică tot pe Becali, care „a făcut puşcărie, nu e normal să fie finanţator la un club ca Steaua”. E un fel de recunoaştere piezişă a faptului că Steaua e blocată într-un prezent continuu. „Acest miting este adunarea unor suporteri care încă mai cred că Steaua poate să existe legal în viitor”, spune un lider al Peluzei Sud. Planul constă într-o societate pe acţiuni după modelul spaniol, suporterii să devină „socios”, cumpărînd acţiuni. Preţul acestora a coborît de la 50 de euro, cît îl fixaseră în mai iniţiatorii proiectului, la 10 euro. E o cădere semnificativă la bursa emoţiilor. Soluţia e temerară, visătoare, SF, are mai puţine şanse de realizare decît privatizarea stînei de pe Marte. Dar e singura soluţie formulată pînă acum în acest război ciudat de asemănător cu o pace ruşinoasă.

Nu există un model standard pentru a fi suporter. Fiecare îşi susţine echipa în felul lui, după cum crede de cuviinţă. Mitingul n-a unit toate grupările din galerie. Într-o singură privinţă, taberele roş-albastre par să fi ajuns la un acord: să mergi la meci nu mai înseamnă să-ţi susţii favoriţii. Adevărata „mineriadă” se desfăşoară la casele de bilete. Becali s-a concentrat prea mult să nu vîndă nimic, mai ales ceea ce nu-i aparţine, şi a rămas cu Lîna de Aur în raft.

Suporterii vor să cumpere brandul de la CSA, dar numai prin licitaţie. Pînă atunci, se revoltă nu atît împotriva stării pe loc a Armatei, ci împotriva stării de lucruri de la echipa antrenată de Rădoi. Pentru că, oricum ar boteza-o patronul ei, echipa asta e mai aproape de ceea ce înseamnă Steaua decît pumnul de hîrtii din proprietatea statului. E mai aproape pentru că joacă fotbal, în primul rînd. Iar obişnuinţa de a numi altfel acelaşi lucru se instalează greu. Uneori nu se instalează deloc. De aceea şi democraţia noastră a părut o vreme o fotografie mişcată a dictaturii. După ce se dezlipesc numele, rămîn urmele literelor, pe ziduri. Încă mai poţi desluşi titlul vechi al întreprinderii. „Nu ştiu decît de frică”, crede Gigi Becali despre suporteri. Se păcăleşte. Alta e problema lor. Ştiu să citească.

Luni, 26 octombrie 2015

MARIA ANDRIEŞ

Preluare de blogsport.gsp.ro/andries

Nota Redacției

Suporterii din galerii au cel puțin trei soluții, nu una singură cum susține autoarea. Fiecare mare grupare, PN și PS, are propria soluție, exprimată limpede în comunicatele oficiale, alta decât cea din articol, care este soluția lui „Jan Pavel”.