Singurătatea celui care ne-a unit în bucurie

În aceste ore în care se vorbeşte, se scrie despre Lucian Bălan, mi se pare nedrept că „muncitor” este cuvântul folosit îndeobşte pentru a reda jocul celui care a fost mijlocaş central în marea echipă a Stelei care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Bălan era un fotbalist cu un joc foarte fluid care se încadra excelent în acea echipă atât de modernă pentru epoca sa. Bălan era pe tot terenul, avea o capacitate fizică formidabilă, dar era foarte dezinvolt şi în posesia balonului, iar rapiditatea jocului său, a gândirii sale, viziunea sa excelentă asupra strategiei contribuiau la nota de dinamism care individualiza acea generaţie a Stelei.

Se poate vedea lucrul acesta şi în felul în care a jucat în finala de la Sevilla, atunci când l-a suplinit perfect pe căpitanul Tudorel Stoica. An de an, pe 7 mai, la sport.ro, Bălan şi colegii lui ne umplu de emoţie în înregistrarea acelui meci cum nu a fost şi probabil nu va mai fi altul în fotbalul nostru. An de an, acea înregistrare strânge un număr impresionant de oameni în faţa televizoarelor, mărturie fiind măsuratorile de audienţă. Iar ce se întampla în momentul executării penaltyurilor reprezintă o adevarată explozie de audienţă. Am văzut colegi de-ai mei, nu neapărat din redacţia de sport, care se strâng în acea seară de mai cu sufletele la gură, trăind din nou cu mare emoţie isprava fără seamăn a lui Bălan şi a colegilor săi.

Este nevoie să ne aducem aminte de astfel de mari sportivi care au umplut oamenii de fericire nu doar în momente tragice. Sunt binevenite acea finală de la Sevilla, Supercupa Europei de la Monte Carlo, alte mari meciuri din anii ’70, ’80, ’90 prezentate din când în când la sport.ro. Seria „Dinastia Campionilor”, prezentată la PRO TV şi reluată de sport.ro, le readuce celor maturi în case amintirea unor sportivi de excepţie, îi învaţă pe cei tineri despre momente de maximă glorie ale sportului românesc. Acelaşi rol binevenit îl joacă  emisiunea „Replay” de pe TVR.

Nu trebuie să aşteptăm astfel de finaluri de drum precum cel a lui Lucian Bălan pentru a omagia amintirea unor mari sportivi. Marius Lăcătuş trebuie acum imortalizat într-o statuie în faţa stadionului Stelei. Sigur, supremă ironie, statuia lui Lăcătuş nu mai are în faţa cărui stadion să fie construită. Marea echipă a Stelei în care juca Lucian Bălan ar trebui să fie omagiată în centrul muzeului Stelei. Dar într-o societate fără repere, rădăcini, în care trecutul este contestat chiar la tribunal, muzeele, ce cruntă ironie, sunt efemere.

Un erou frumos dintr-o echipă unică ne-a părăsit într-un mod atât de tragic. Se simţea singur. Pentru mine, Bălan şi colegii lui, într-o Românie întunecată, mi-a adus prima noapte din viaţă în care m-am simţit conectat cu alţi milioane de români într-o uriaşă reţea a fericirii pure.

Mihai MIRONICĂ

Preluare de pe blog.prosport.ro/mihai-mironica

Nota Redacției

O adevărată lecție predată steliștilor de un nestelist, Mihai MIRONICĂ.
Pentru acest articol, un sincer BRAVO Mironică!