Ne-am amăgit în masă. Ştiam mai toţi că nu avem echipă, dar am ales să credem în ea pentru că ăsta este rolul suporterilor. Dacă nu ar exista această putere de autoiluzionare, pe lumea asta doar Barcelona şi Real ar avea fani.
Nu s-a întâmplat nimic special. Lotul pe care îl are România acum, chiar şi unul în formă ideală, e de ultimele 8 la acest EURO. Sigur că persistă această senzaţie că Iordănescu nu a scos maxim din potenţialul fotbalului nostru. Dar echipele de club la care joacă fotbaliştii noştri de top, ce fac ei acolo, arată că România pur şi simplu era una dintre cele mai slabe echipe de la acest EURO. O calificare din grupe ar fi însemnat depăşirea condiţiei de zi cu zi.
Mereu ne imaginăm că rezolvarea problemelor naţionalei se găseşte în abordarea unor teme clasice, creşterea juniorilor, corupţia. Am o veste proastă. Nu este aşa. Fotbalul nu are legătură cu principiile. Fotbalul e despre genialitate. Când nişte valori coincid temporal, atunci ai o echipă.
Când am avut o naţională de top, şi corupţia era de top în România. Condiţiile pentru juniori erau şi mai precare. În Croaţia, corupţia e atât de mare încât suporteri radicali vor să forţeze excluderea naţionalei lor de la EURO prin acte de vandalism la meciul de mâine cu Spania în cadrul războiului lor cu federaţia. Dar Croaţia are o echipă bună.
Spania are drept preşedinte de federaţie un fel de Mircea Sandu. Şi totuşi Spania a reinventat conceptul de Invincibila Armada. În fotbal, de data asta. Oricât ne-am strădui, nu cred că putem bate la corupţie Brazilia, Camerun, Ghana, Mexic, Albania. Şi totuşi, astfel de naţionale se pot mişca foarte bine pe teren. Uneori chiar sublim.
Olanda este supremul punct în materie de creştere a jucătorilor. Unde este Olanda acum? A bătut-o de două ori în preliminarii stânca aia de la capătul lumii, Islanda, al cărei căpitan a jucat în prima ligă a ţării sale şi la fotbal, şi la handbal.
Austria, Elveţia sunt societăţi în care corupţia nu are nici pe departe răspândirea din România sau mai ştiu eu ce astfel de tară. Şi? Austria are un singur punct la EURO în toată istoria ei. Elveţia nu are nicio performanţă majoră la acelaşi EURO.
La fotbal, nu ajunge să translatezi principiile din economie. Premianţii nu bat golanii la fotbal. De cele mai multe ori, se întâmplă exact invers. Fotbalul nu este doar despre programe, hărnicie, „viziune”, resurse. Anglia le are pe toate. Şi? Se face o jumătate de veac de la unicul său trofeu. I-am tot bătut cu toată corupţia şi neglijarea noastră a juniorilor.
Avem o naţională aşa şi aşa. Cam ca ţara. Are jucători buni, dar niciunul nu e special. Bunii pot fi făcuţi şi prin programe, specialii se nasc. La un moment dat, vor reapărea şi specialii. Şi nu, nu neapărat la marea academie. Ci undeva, pe un câmp, la păscut vaca, aşa cum se întâmplă şi cu mari scriitori, sculptori, muzicieni, actori. Pentru că, precum restul artelor, şi fotbalul este despre picătura de genialitate de la Dumnezeu. Fără ea, şi zece Academii Hagi nu te fac Hagi.
Mihai Mironică
Preluare de la blog.prosport.ro/mihai-mironica
Nota Redacției: Mironică, atunci când se dezbracă de haina cârcotașului reușește să spună argumentat și obiectiv cauzele unei probleme. Așa s-a întâmplat și în acest articol. Într-un fel, parcă mi-a citit gândurile, expuse deja în cronică și în comentariile mele de după meci. Însă Mironică a făcut-o mai elaborat și mult mai profesionist decât aș fi putut să o fac eu, dacă voiam să-mi transpun într-un articol toate gândurile legate de „drama fotbalului” post eliminare de la Euro . Felicitări!
În contrast cu spumele jurnaliștilor (și nu doar ei) după înfrângerea cu Albania, care s-au aruncat să dea la greu cu tămâie pe corupție, FRF, LPF, cluburi, guverne, patroni de fotbal…, Mironică este unul care și-a păstrat luciditatea. El face o analiză la rece, corectă, și vede clar că nu poți produce genii în eprubete și academii nici cu tone de bani, chiar dacă ai fi și în „Rai”.
Geniile se nasc întâmplător, independent de voința sau dorința genitorilor. Tările cu bani, atunci când nu au genii, le importă. America de Sud și Africa au devenit adevărate izvoare pentru Europa. De ce? Pentru că nu este suficient să se nască, ci trebuie să fie și descoperite. În acele continente fotbalul este un El Dorado, un „short cut” de a scăpa de sărăcie. Practic toți copii trec prin faza de „fotbal”. Prima selecție începe în curtea școli, pe stradă sau pe câmpuri. Dar și acolo geniile sunt rare. Pele, Maradona, Romario, Ronaldo și Messi sunt câteva „perle” apărute în ultimii 76 de ani din milioane de fotbaliști.
Asta este valabil în orice domeniu. De ęxemplu, în România a trebuit să treacă 1850 până să se nască un geniu al poeziei, Eminescu, și au trecut deja 166 ani fără să se mai nască altul. La fotbal, din 1965, nu s-a mai născut alt geniul al fotbalului românesc ca Hagi. Și au trecut 41 de ani! La Steaua a trebuit să treacă 39 de ani până să apară o echipă de top în 1986. De fapt, să se unească în același team câțiva fotbaliști de excepție adunați din toată țara. De atunci au trecut 30 fără să se repete, pentru că cei buni apăruți nu au putut fi adunați toți la aceeași echipă, Steaua.
Da, genialitatea și talentul în sport nu au nicio legătură cu corupția, mafia, federații, guverne, banii, civilizație etc. Nu! Au legătură numai cu nașterea și modul aleator în care codul genetic se înlănțuiește în ADN și apoi în geneza organismului. E ca și cum din miliarde de combinații numerice ai nimeri-o pe cea care îți deschide un seif cu daruri neprețuite.
Da, poți compensa ceva din lipsa talentului prin educație și antrenament, dar nu îți dă și constanță de top, pentru că talentul și genialitatea sunt mereu aceleași, ca un reflex necondiționat. De aceea nici măcar marile academii ale lumii nu produc pe bandă super fotbaliști. De genii nu poate fi vorba.
XRay