Eșec… Rușinos

Nota Redacției: Andrei Sava a mai scris azi, la rece, după partida de ieri, un articol foarte bun „Eșec”. Îl publicăm în acestă pagină alături de primul articol „Rușinos”, postat pe fcsteaua tot azi.

Eșec

Campionatul n-a fost pierdut în seara asta. Campionatul a fost pierdut atunci când steliștii n-au fost în stare să învingă echipe de tot râsul. Cu două remize albe cu Petrolul, sau o înfrângere la Timișoara nu poți avea pretenții la titlu. Nu mai pomenesc de punctele pierdute în meciurile cheie cu Dinamo și Astra. Pe mâna noastră, sau pe fluierul arbitrului, nu că ar fi fost adversarii mai buni. Înfrângerea de la Voluntari și egalul cu Iașii, în ultimele două etape ale sezonului regulat, ne-au privat de 5 puncte care ne-ar fi adus pe locul 2, suflând în ceafa Astrei. Bilanțul primelor 26 de etape e grăitor: 12 victorii, 8 remize, 6 înfrângeri. Nici nu mai știu când am avut realizări atât de slabe… Să mai amintesc că am dominat copios mai toate meciurile, dar am ratat imens, că n-am fost în stare să marcăm goluri în situații clare, în timp ce alții au reușit să scoată maximum din ocaziile care li s-au ivit?

Play-off-ul, cu 4 victorii împotriva contracandidatelor și 2 remize cu norocoșii Strâmbului, ne-a trezit speranța că vom drege cele stricate cu atâta lejeritate. Ca să vină acest 0-2 care ne anulează aproape total șansele la titlu. Ar trebui ca acești jucători deprimați de neașteptata înfrângere să câștige ultimele 3 partide, iar Astra să piardă două din ele. Imposibil nu e, dar e greu de crezut că va mai opune cineva rezistență echipei programate să câștige…

Dacă am fi fost surclasați de o echipă superioară, n-aș fi avut nimic de spus, m-aș fi înclinat în fața celui mai bun. Dar așa? Presa ne prezintă discursul mobilizator al lui Șumpanzică înainte de meci. Spectaculos, după cum îl apreciază cei ce-l consideră mereu savuros pe exaltatul cu tricou roz. Discursul unui frustrat: ”m-am săturat să existe doar ei, să profite doar ei, chiar și când nu merită. Acum vor banii din Champions League. Nu-i merită!” Bine că-i merită ei…”Să urlăm de fericire și să mergem în Champions! Noi suntem cei mai buni.” Dar oare chiar sunt cei mai buni? Și ce-o să facă în UCL? O să treacă măcar de primul adversar?

Acum câteva zile, circarul a avut o intervenție mizerabilă, pardon, savuroasă, spectaculoasă, în care a persiflat… tricourile cu dungi. Și ce-a făcut după meciul de aseară? Și-a ridicat în slăvi patronul aflat în același echipament de zebră, bașca fiul și soața vânătorului de elefanți… Ipocritul!

Bucuria victoriei l-a făcut pe ”giumbușlâcar” (așa-l alintă Tudor Octavian) să arate fericit tuturor și să pupe… tricoul Rapidului, nu al Astrei. Cred că mâna de suporteri giurgiuveni au fost foarte fericiți la vederea lui…

Pe forumuri au năvălit în delir suporterii echipelor umilite de ani și ani. Rapidiști, dinamoviști, fani ASA, Recaș, CFR etc., cei 51% cu coșmaruri roș-albastre, salută entuziaști triumful golăniei. Favoriții lor nu mai contează, sunt în pragul falimentului, dar ei sunt fericiți – a pierdut Steaua. În prostia lor, ei nu-și dau seama că bucuria lor e dovada clară a faptului că fotbalul românesc înseamnă în primul rând Steaua, FCSB, echipa patronată de un dezaxat, echipa nevoită să pribegească prin țară în căutarea unui stadion pe care închistații unui minister i-l refuză, echipa părăsită de niște suporteri care nici ei nu știu ce vor, echipa unor jucători incapabili să se impună în fața unor adversari inferiori.

Iar noi, cei ”până la moarte”, rămânem cu amărăciunea pe care ne-o provoacă eșecul de aseară. Titlul Astrei e triumful mediocrității. Dar ne merităm soarta. Impotența celor ce s-au înclinat aseară în fața unui adversar modest, dar determinat, produce o nouă campioană-surpriză, așa cum au fost Urzicenii și Galații. Campioane dispărute rapid din fotbalul nostru, așa cum va dispărea și Astra.

Dar cu ce mă încântă pe mine asta? Eu nu vreau ca favoriții mei să mă salute la bustul gol după o remiză mincinoasă, eu nu țopăi de fericire după victorii puchinoase, nu bat mătănii doar-doar se-ncurcă adversarul… Pe mine mă interesează Steaua. Pe ei, pe ai mei, vreau să-i văd că joacă fotbal, nu bat mingea pe tăpșan. Că dau totul pe teren, nu zburdă-n dorul lelii. Că au o idee clară de joc, nu bramburesc totul în speranța c-o ieși ceva. Ori asta, la ora asta, nu prea există. Iar locul 2, pentru Steaua, este sinonim cu eșecul.

17 Apr 16

Rușinos

Cum, necum, cristelnița lui Șumudică și-a spus și acum cuvântul. Cine s-ar fi așteptat ca Steaua să presteze cel mai slab joc de la revenirea lui Reghecampf? Cu Stanciu invizibil, cu Hamroun și Adi Popa măcinând în gol, cu Varela catastrofal, ce pretenții să ai? Sigur, presiunea a fost teribilă – Steaua trebuia neapărat să câștige, locul 2 era inacceptabil -, dar modul în care a fost pregătit meciul și cum s-au comportat jucătorii este dezolant. Dincolo, șumudeii au început cu mult curaj, au avut aceeași agresivitate pe care le-o cunoaștem, deseori depășind limitele regulamentului, în timp ce steliștii au jucat incredibil de moale, fără vână. Și multe nu s-au schimbat pe parcurs…

Victoria Astrei a purtat semnătura lui Alibec. Extrem de motivat, a faultat la aproape toate duelurile cu apărătorii steliști, a recurs la simulări jenante, a protestat de fiecare dată, dar nu a primit meritatul galben decât abia prin minutul 17-18. Ar fi putut fi eliminat după brânciul dat lui Toșca, proiectat în Niță. Nu știu dacă trecuse jumătate de oră. În loc să ajungă la vestiare, a contribuit decisiv la cele două goluri.

Cu tot jocul slab, Steaua putea termina altfel. Golurile au venit ca urmare a unor gafe impardonabile ale lui Varela, respectiv… Chipciu, nu a cine știe ce minuni giurgiuvene… Dar chiar și când au reușit ceva, atacanții steliști s-au împotmolit în preajma careului, pasa sau șutul decisiv fiind mereu ratate. Ca un făcut, nici când au reușit să înscrie n-au punctat pe tabelă. La 1-2 mai era vreun sfert de oră de joc… N-a mai fost nevoie de anularea a trei goluri, unul a fost suficient. Și era cât pe-aci să fie 3-0, când Alibec a plecat din offside, dar Niță a intervenit senzațional…

Sigur, nu pot să nu amintesc greșelile de arbitraj, ele au contribuit decisiv la scorul final, dar motivul principal al acestei înfrângeri neașteptate a fost jocul lamentabil al unei echipe de la care mă așteptam să zdrobească Astra. Așa că mai rămân două obiective. Finala a fost pierdută. Titlul e o iluzie acum…

16 Apr 16

Articole scrise de Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray