Rezultatele Stelei contează în audiența pe stadion?

DA, contează! Acesta este tristul adevăr: rezultatele contează, oricât ar încerca unii sau alții să dea vina pe diverse cauze care să-i ajute să promoveze o anumită opinie. Audiența FC Steaua NU a scăzut de când a pierdut sigla și de când nu mai vine o galerie organizată la meciuri. Fluctuații de audiență funcție de rezultate, supărări și interes, au fost la Steaua de când lumea și Pământul!

Asta nu înseamnă “suporteri de rezultat”, ci “suporteri supărați” pe echipă/club că nu fac ceva să îndrepte lucrurile spre ceea ce doresc ei de la FC Steaua. Așa este peste tot în lume. Suporterii, fie “amendează” prin absenteism, fie prin prezență pasivă, dar cu semne/ însemne evidente de nemulțumire. Ultrașii fac direct proteste.

Da, să nu o mai dăm după cireș cu populisme de tribună. Rezultatele, importanța și curiozitatea contează enorm în audiența pe stadioane. Mai ales în România unde nu există o cultură a suporterului ca în Anglia, Germania etc.

De ce vine lumea să o vadă pe Steaua în provincie și umple stadioanele? Pentru că peste 80% din spectatori sunt steliști, iar aproape 20% vin ca la urs, ca la orice eveniment major în comunitate care atrage lumea. Evident, pe lângă ei este și un grup de ultrași locali ai gazdelor. Excepții sunt doar câteva locuri. De ce vine lumea să o vadă pe FC Steaua în București și umple Național Arena? Din același motiv ca în provincie, numai că sub 10% vin “ca la teatru” atrași de eveniment. De ce sub 10%? Pentru că paleta cu evenimente și locuri de distracție în București este mai mare și mai diversă decât în multe locuri din provincie.

O să vă prezint două cazuri reprezentative, ca studiu de caz, ce definesc perfect trecerea “de la  extaz la agonie” în audiențe, funcție de rezultate, cu Steaua “full option”- cu sigla din 2004 pe piept și ultrașii PN și PS în tribune.

Cazul Ajax – 2013

Deși Steaua pornea outsider și părea că Ajax își asigurase calificarea din tur, suporterii au venit în număr mare pe Arena Națională la meciul retur. De ce? Ajax avea deja 2-0 din tur, dar Steaua nu jucase rău, a ratat câteva mari ocazii și jocul ei genera oarece speranțe. Însă era și impactul de eveniment.  “Marele” Ajax  venea pentru prima dată la București să întâlnească în premieră Steaua. Nu era Sparta Praga. Dar și așa, suporterii nu au umplut decât 63% din stadion în seara de 14 februarie 2013. Steaua avea totuși un rezultat în prima mașă greu de întors. Puțini din cei 35.000 de spectatori prezenți la meci mai credeau și în calificare, însă cu toții o doreau. Cu Sparta însă, au fost 37.000, și în luna concediilor ( august). 

Cazul Chelsea – 2013

Efectul eliminării Ajax-ului și numele Chelsea au făcut ca la meciul din turul optimilor de Europa League, România să fie în pragul unui război civil pe biletele. Pe Arena Națională au ajuns 50.016 spectatori plătitori!

După superba victorie a Stelei cu 1-0, suporterii roș-albaștri au luat cu asalt returul din Londra. La un moment dat se auzeau numai ei pe Stamford Bridge! Magnific, mai ales că Steaua era calificată până în minul 71! Și după acel minut, la scorul de 3-1, speranțele noastre au rămas intacte. Un gol ne trimitea în semifinale.

ÎNSĂ, după numai câteva luni, Chelsea revenea în București. De data asta în grupele Champions League. Înainte de acest nou meci cu Chelsea, Steaua pierduse cu 3-0 la Schalke. În țară, campioana României era tăvălită de presă și de mulți suporteri. “Rușinea României”, “Ciuca bătăilor în UCL”… sunt câteva dintre apelativele veninoase debitate de frustrați la adresa Stelei. Efectul? De data asta, la partida cu Chelsea din Champions League au mai venit doar 36.713 spectatori, deși nu trecuse mult timp de când suporterii steliști s-au omorât pe bilete! De ce? Pe Chelsea o mai văzuseră, iar Steaua a debutat  în grupa de Champions League cu un scor de neprezentare. Supărare maximă la unii. Totuși, mulți sperau de la partida cu Chelsea într-o reeditare a victoriei din Europa League.

Nu a fost să fie. Seaua a pierdut clar, dar mai dur decât la nemți. Chelsea ne-a administrat un sec 0-4, fiind începutul sfârșitului la o minune care a durat doar câteva luni.  Bulgărele de zăpadă al scăderii audienței pe stadion fusese rostogolit. După acel 0-4 cu Chelsea, prezența suporterilor a scăzut drastic și în meciurile din Liga 1, nu doar în UCL. Ghencea era aproape goală atunci când nu era cu porțile închise din cauza petardelor.

La următoarele meciurile din acea grupă UCL disputate pe Arena Națională, cu Basel (1-1) și Schalke (0-0), au fost doar 23.899, respectiv 10.000 de suporteri! La ultima partidă cu Schalke, cea din 26 noiembrie 2013, s-a înregistrat cea mai scăzută asistență la un meci internațional al Stelei pe Național Arena. Până la partida cu Schalke, “recordul negativ” era deținut de meciul cu Spartak Trnava (0-1), din preliminariile UEFA Europa League din 2012, când în tribune au fost 23.474 de suporteri, de peste două ori mai mulți ca în meciul cu nemții de la Schalke în grupă de Champions League.

Atunci în noiembrie 2013 a fost meciul cu numărul 15 al Stelei în Europa pe cel mai modern stadion din țară, dar audiența a fost foarte departe de precedentele întâlniri ale roș-albaștrilor din cupele europene. Doar 10.000 de suporteri la o partidă de Champions League cu Schalke, nu în Liga 1 cu Concordia Chiajna! 

• “Campioana României a fost părăsită și de suporteri la ultimul meci din grupele UCL de acasă din acest sezon. Ninsoarea, frigul, prețul ridicat al biletelor și parcursul de până acum al trupei lui Reghe în grupa E a Ligii Campionilor au fost tot atâtea motive pentru care fanii au preferat să rămână în fața televizoarelor la partida de marți seară, de pe Arena Națională.”- 27 noiembrie 2013, digisport.

Despre ce vorbim? De ciobani, talpani, sigle, mărci, “FCSB”, “adevărați” și ultrași în grevă? NU! Din cauza rezultatelor, în câteva luni, audiența Stelei la meciurile din cupele UEFA a scăzut brusc și dramatic, de la 50.016 la 10.000 spectatori, cu toate că pe atunci (2013) Steaua nu era  “FCSB”, avea sigla din 2004 și Peluzele nord & sud veneau la meciuri cântând “Sunt fericit și mă simt bine! O Steaua mea…! “

Miercuri, 3 august 2016, la returul cu Sparta au fost peste 37.000 spectatori. Steaua fără marcă/siglă și fără ultrașii  din PN și PS.

Q.E.D

Problema unui suporter trebuie să fie echipa, nu ceilalți suporteri. De asta se duce la meci sau o urmărește la TV. O iubește, îi pasă de ea și o susține direct la stadion sau tremură pentru ea la TV, în limita posibilităților personale (distanță, timp și bani). Prezența la meci este facultativă, nu obligatorie. Nimeni nu poate dicta pe timpul și banii altora.

Tot respectul pentru cei care au “investit” timp și bani în iubirea vieții lor, Steaua. Au făcut coregrafii magice și spectacole superbe în tribune la meciurile roș-albaștrilor. Același respect și pentru cei care vin neorganizați să privească și să susțină Steaua așa cum se pricep și simt ei.

Articole tematice, pentru că și binele poate plictisi:

• Lehamitea, pretul succesului (mai, 2014)- “Entuziasmul din 2012-2013 generat de dorinta castigarii titlului dupa ani de seceta, s-a stins repede cand s-a constat ca Steaua este de neoprit. Lumea s-a plictisit de victorii previzibile, de goluri multe … “
• Campioană și la audiență în sezonul 2014-2015
• Ce se intâmplă cu spectatorii Stelei?

Notă: Acest articol l-am scris “în viteză”, fiind inițial un comentariu la unele discuții apărute pe site după audiența la cele două partide Steaua-Sparta (peste 37.000) și Steaua-Chiajna (2.000), disputate la interval de două zile. În cronica “Steaua – Concordia Chiajna 1-0! “ am dat o explicație de ce doar 2.000.

Parafrazând un coleg de forum, spun și eu: “Înainte Steaua!”. Înainte de toate, evident.

X Ray