Primul antrenor al lui Budescu: „Stelist de mic, juniorul Budescu a ratat transferul la Dinamo pentru ca pentru ca nu i-a dat cazare si masă”

Alături de Denis Alibec, Constantin Budescu este omul momentului în fotbalul românesc. Golurile și assisturile lui au dus la Astra primele trofee din istore și un parcurs senzațional în UEFA. Fostul atacant al Astrei a împlinit 28 de ani, în 19 februarie, dar senzația e că a apărut de nicăieri la acest nivel. Nu mulți își mai aduc aminte de titlurile din presă cu „Budescu, noul Hagi”, sau de juniorul „speranță” Budescu.

Ieri am găsit două articole despre Budescu. Unul publicat de digisport.ro pe 6 noiembrie 2015, „Primul antrenor al lui Budescu: ‘Dinamo l-a ratat pentru că nu i-a oferit masă și cazare’. ” și altul publicat pe  9 iunie 2017 de  sport.ro „Dezvăluiri INCREDIBILE! Dinamo a ratat transferul lui Budescu pentru ca nu i-a dat cazare si masa”.

Imediat după transferul lui Budescu la Steaua, sport.ro a publicat un interviu luat numai lui Raduță Ghioca, pe când în 2015, digisport.ro a publicat interviuri cu cele două personaje importante din viața fotbalistică a lui Budescu. Cei doi antrenorii care l-au descoperit și format pe fostul decar al Astrei:

1. Gheorghe Roșu, acum pensionar la Urziceni după ce a lucrat toată viața cu copiii și juniorii.
2. Răduță Ghioca, din Ploiești, fost antrenor la juniori, apoi maseur la Petrolul și presedinte la Rapid Salciile, un club prahovean din ligile inferiore unde Budescu a făcut primii pași fotbal.

Pe fond, ambele personaje intervievate spun cam același lucru despre „Sărmăluță”, dar le-am selectat pe cele mai interesante și le-am pus în acest articol dedicat noului stelist cu acte în regulă. Un lucru e cert. Cei doi  mentori au spus a unison că Budescu era stelist de mic încă de la interviul din 2015, nu acum de când Budescu a semnat cu Steaua!

Recunosc,  cu timpul, Budescu mi-a devenit antipatic din cauza atitudinii pe teren, uneori, frizând golănia. Cireașa de pe tort a fost „perversa” dată lui Cojocaru în acea partidă de poveste cu trei goluri valabile anulate de Colțescu.

Viața este o luptă pentru supraviețuire. Citind mai multe despre inceputurile lui Budescu mi-am recalibrat impresia personală pentru că am găsit în trecutul lui circumstanțe atenuante pentru prezent. Ca și Nicușor Stanciu,  Budescu este născut la țară într-o familie cu venituri modeste, nu a fost un macho „de bani gata”. De aceea, unele aspecte din atitudinea lui își trag seva din lupta cu viața prin „jungla umană”. Însă între cei doi există o diferență de exprimare a caracterului, generată, probabil, și amprenta temperamentului regional. Articolul este un pas prin care m-am poziționat de la adversitate la un neutru plin de speranță. Sper din suflet ca Budescu să se integreze la Steaua măcar la nivelul lui Alibec, alt talent și „copil problemă” al fotbalului românesc care până la urmă a ajuns în top.

Deci, de unde a apărut acest Budescu? Cine l-a învățat să lovească astfel mingea? Ce ”parametri” avea când era junior? Se luptă dintotdeauna cu kilogramele? Cum s-a învârtit traiectoria destinului său?

La acestea și la multe alte întrebări au răspuns cei care puteau răspunde cel mai bine. Antrenorii care l-au descoperit și format pe Constantin Budescu: Gheorghe Roșu, acum pensionar la Urziceni după ce a lucrat toată viața cu copiii și juniorii, și Răduță Ghioca, din Ploiești, fost antrenor la juniori și apoi maseur la Petrolul, și el ieșit din activitate după ce a trecut prin câteva operații pe cord.

Interviul cu Gheorghe Roșu – 2015
[fbvideo link=”https://www.facebook.com/SteauaRosAlbastra1947/videos/1812180458797446/” width=”500″ height=”400″ onlyvideo=”1″]

Interviul cu Răduță Ghioca – 2015
[fbvideo link=”https://www.facebook.com/SteauaRosAlbastra1947/videos/1812183585463800/” width=”500″ height=”400″ onlyvideo=”1″]

Transcript din interviurile realizate de digisport în 2015

”Eram profesor de sport și antrenor la copii la Sălciile, o comună din Prahova, în apropiere de Urziceni. Îl știam pe taică-său, îl avusesem elev, și auzisem că fiu-său e talentat. Așa că m-am dus la el acasă. Era undeva la câteva sute de metri de stadionul din Urziceni. ‘Vreau să-l iau la mine, poate îl fac fotbalist. Tu poate ai un bolovan de aur în curte și nu știi ce să faci cu el’, i-am zis. Și l-am luat. De atunci, am stat cu el mai mult decât cu copilul meu. Eu eram și observator și, în weekenduri, îl luam cu mine unde aveam meciuri. Îl plimbam prin toate satele, nevastă-mea îmi punea în fiecare zi mâncare și pentru el la pachet. Și îl băgam să joace peste tot, unde era nevoie să se mai completeze echipele, ca să aibă meciuri în picioare. Curând, toți ajunseseră să-l știe pe Budescu…

Cu Budescu în echipă, în trei ani de zile, 2002, 2003 și 2004, am câștigat două titluri și o dată am ieșit pe locul trei cu Sălciile. Nu ne bătea nimeni. Și el era desemnat cel mai bun jucător și golgheter de fiecare dată. Îmi aduc aminte, la un turneu final, în cele trei meciuri a dat 17 goluri! Era cel mai talentat junior din țară”. , povestește profesorul Roșu începuturile în fotbal ale actualului decar al Astrei.

”Erau zile în care marca 10-12 goluri pe meci”

Răduță Ghioca, prin mâna căruia a trecut Budescu la juniori, după ce a ajuns ulterior la Astra și la Petrolul, povestește la fel de impresionant despre cifrele uluitoare de atunci ale actualului star al Astrei. ”Erau meciuri în care câștigam și cu 18-0 și el marca 10-12 goluri. Avea momente în care lua mingea de la 16 metri și dribla tot, se ducea până în poarta adversă, după care se odihnea”.”Da, domne’!”, completează profesorul Roșu. ”Dribla de rupea pământul. Acum nu mai știe să dribleze…”.

”Loviturile libere de la 20-25 erau ca penalty-urile pentru el”

”El a fost un talent ieșit din comun de mic copil. L-am văzut încă de atunci un jucător de Divizia A și chiar am făcut un pariu cu Tavi Grigore de la Petrolul că va ajunge echipa națională. Și uite că s-a adeverit”, spune Ghioca. ”Avea o tehnică de lovire a mingii cum rar poți să vezi. Dacă aveam o lovitură liberă de la 20-25 m, pentru mine era ca o lovitură de la 11 metri. Sută la sută era gol. I-a plăcut de mic să execute lovituri libere. Mai târziu, când era la Petrolul, la echipa de seniori, rămânea de multe ori după antrenament și executa sute de lovituri”, spune cel care l-a pregătit la juniorii Petrolului și ai Astrei.

”Păi știți de ce bate așa bine loviturile libere?”, zâmbește Gheorghe Roșu și-și lasă ușor ochelarii să-i alunece pe nas. ” Îi legam cauciucul la vinclu, să dea în el. ”Ia să văd, din zece lovituri câte îmi dai prin el?”. Și dădea 5-6… Și era copil… De asta, vă zic eu…”, spune cu mândrie fostul antrenor de la Sălciile.

”Avea curaj să facă pariu cu cei din echipă că dă zece goluri din zece încercări din corner cu exteriorul. Ăsta era Budescu al meu… Îmi aduc aminte când l-am dus junior la Petrolul. La un moment dat, au început să coboare pe teren jucătorii de la echipa mare. Și au început să țină mingea pe picior, pe cap. El stătea și se uita. ‘Tu știi, mă, puștiule,din astea?’, i-au zis. Avea 14 ani. A luat mingea și i-a lăsat pe ăia mască. Nu au mai făcut figuri din astea niciodată în fața lui. Păi oprea mingea pe ceafă de o sută de ori din o sută. Făcea braziliana din alergare. Iar pe picior ținea 500 cu stângul, 500 cu dreptul”, își aduce aminte Roșu.

”Dacă nu știi să vorbești cu el, moare de foame și nu face ca tine”

Talentat știm că e. Dar parametrii? Cum erau parametrii juniorului Budescu? ”Să știți că la mine nu strâmba din nas. Îl puneam să dea de o mie de ori la perete și dădea de o mie de ori. Asculta tot”, spune Roșu. ”Pare indolent, dar e o fire dificilă, domne’. Dacă nu știi să vorbești cu el, moare de foame și nu face ca tine. E căpos… Dar la mine, nu… La mine a luat și bătaie, și înjurături, l-am și mângâiat, i-am dat și să mămânce, i-am cumpărat și ghete… Nu era nevoie să-l pedepsesc. Cea mai mare pedeapsă pentru el era să-l scot de pe teren. Mai bine îl băteam. Nici două minute nu suporta să fie scos de pe teren”.

Răduță Ghioca își aduce aminte și el de ”dificilul” Budescu. ”Dispărea din joc în multe momente. Ăsta a fost felul lui, se mulțumea cu puțin. Și așa a crescut, are și acum această tendință de automulțumire. Poate că e și vina noastră că nu am reușit să-i scoatem chestia asta, să-l facem să-și dorească mai mult… Avea așa, o delăsare… L-ați văzut. Trece unul cu mingea pe lângă el și stă și se uită… Când strigam la el să alerge, el: <Hai, bre, că e scorul 10-0. Lasă-mă să mă distrez și eu>. Deci pentru el a fost o distracție… Dar ce poți să-i reproșezi unui jucător după ce ți-a dat 12 goluri într-un meci? Că nu ar mai înțelege nimeni nimic…”.

Marin Barbu l-a pus fundaș dreapta în primele meciuri la Petrolul

Și o întâmplare care ar fi amuzantă, dacă nu ar fi dureros de reprezentativă pentru modul în care sunt tratați cu adevărat juniorii în fotbalul românesc, deși la nivel declarativ abundă discursurile cu ”trebuie să promovăm juniorii”. Povestește Răduță Ghioca.

Rețineți, era vorba de Budescu, unul dintre cei mai buni din țară la categoria lui de vârstă. ”Când a venit Marin Barbu antrenor la Petrolul, primul lucru pe care l-a spus a fost: ‘Cine e junior?’ ‘Budescu’, au răspuns cei de acolo. ‘Ia vino încoa’!. De azi ești fundaș dreapta!’. Și Budescu era vârf, golgheter și era cel mai bun de la juniori… Și l-a trimis fundaș dreapta fără măcar să-l vadă… Pe principiul că juniorii nu au valoare… Lui Marin Barbu îi plăceau jucătorii de forță, care alergau. La Budescu, tehnica era pe primul plan”.

De acest episod își aduce aminte și Gheorghe Roșu. ”Știu că m-a sunat atunci și mi-a spus: ‘Dom’ Profesor, mi-a zis să joc fundaș dreapta și să nu dau cu exteriorul, doar cu latul’. Ce să mai zici… Așa sunt tratați juniorii”.

”Magiun” îl trimisese la echipa a doua, la Boldești

Răduță continuă povestea despre relația dintre Budescu și Marin Barbu. ”Magiun l-a trimis la un moment dat la echipa a doua de la Boldești. Și eu tot insistam: ‘Băi, Marine, ia-l înapoi!’. El: ‘Lasă-mă, bă, în pace, cu țăranul tău!’. O noapte întreagă am stat de vorbă cu el până l-am convins. ‘Bine, mă, să vină înapoi!’. Și a venit și după aia s-a convins și el, că Budescu și-a arătat valoarea”.

”Nici la loturile naționale nu stăteau lucrurile altfel. Budescu are doar vreo două selecții și atât. Că nu avea impresar. Dar mă opresc aici, nu vreau să spun mai multe… Dar ce să mai spunem, când Adrian Ilie nu a prins niciodată loturile… ”, își aduce aminte Roșu de modul în care se făceau selecțiile la loturile de juniori.

A ajuns la Astra pentru că a fost singura echipă care i-a oferit masă și cazare

Puțini știu că, înainte de a ajunge la Astra, Budescu a fost pentru puțin timp în curtea lui Dinamo. ”Deși ținea cu Steaua, era stelist când era mic, îi plăcea de Lăcătuș, l-am dus de mână la Dinamo când avea 13-14 ani. Când l-au văzut cei de acolo ce făcea cu mingea, au zis că Dinamo n-a avut așa jucător în ultimii zece ani. A jucat și trei meciuri pentru ei, în 2001, la cei născuți în 89, cu Sportul, Rapid și Steaua, a dat golul decisiv în toate jocurile. Ca să rămână acolo, am cerut doar să-i asigure masă și cazare, pentru că el e din Urziceni și nu avea posibilități financiare să facă naveta. Atât am cerut. Dar Dinamo nu a vrut… Așa că l-am dus la Astra, singurii care au oferit masă și cazare. Dar după două luni s-a unit cu Petrolul și așa a ajuns la Petrolul”, spune profesorul Roșu povestea modului în care Dinamo l-a scăpat printre degete pe Budescu.

Puiul la ceaun cu usturoi, mâncarea preferată

Am înțeles cum era fotbalistul Budescu pe când era junior, dar cum era în afara terenului? ”Nu avea fițe de vedetă, deși era cel mai bun în orice echipă juca. De altfel, și acum se mai întâlnește și joacă fotbal cu prietenii și colegii lui din copilărie. Era un tip sociabil, se integra repede oriunde. Îi plăcea să cânte pe la petreceri, când se mai încingea atmosfera, toți îi cereau: ”Haide, mă, mai bagă o melodie!”. La populare era specialist”, spune Ghioca.

Dar cu mâncarea? ”Are o tendință de îngrășare, într-adevăr. Mai ales când face o pauză. Și dacă se întâlnește cu prietenii de mai multe ori, seara la un grătar. Cel mai mult îi plăcea când venea la restaurant și comanda un pui la ceaun cu ustoroi, mâncare din asta țărănească. Asta era plăcerea lui cea mai mare”, mai spune Ghioca.

”Să facă antrenamente individuale la Astra”

Ce i-ar spune acum primii lui antrenori? Gheorghe Roșu e concis: ”Să facă antrenamente suplimentare. Antrenamente individuale. Și să înceapă din nou să dribleze”.

Răduță Ghioca vede lucrurile mai simplu: ”Mie mi se pare că joacă și acum fotbal de plăcere. Aici pot să zic că încă nu s-a maturizat complet. Pentru că, dacă ar gândi că, după ce se lasă de fotbal, nu se mai uită nimeni la el, poate ar forța mai mult acum. Să facă un pic de efort. Asta dorește toată lumea. Și Șumudică, și Iordănescu, toți îi spun: ‘Bă, un pic de efort mai mult, să te văd că alergi mai mult! Atât îți cerem’. Îi spuneam și eu asta de multe ori, dar făcea tot cum simțea el. Dacă ar încerca să tragă un pic de el, doar o liniuță în plus de efort, ar fi un jucător super. S-ar bate echipe mari din Europa pe semnătura lui. Iar la Euro, dacă va primi șansa să joace și va fi în formă fizică, va fi unul dintre jucătorii care-și va pune amprenta asupra turneului final”.

Pasaje din interviul cu Raduță Ghioca, publicat în sport. ro în 2017

Cum l-ati descoperit pe Budescu?
Lucrez la Petrolul ca asistent medical la echipa mare si sunt presedinte la echipa din Salciile din 1983. Eu ma ocup de 35 de ani de echipa din comuna de unde sunt parintii mei si in toti anii astia se organizeaza Cupa Mos Craciun pentru copii de 10-12 ani. Eu il cunoasteam si colaboram cu profesorul Gheorghe Rosu din Urziceni si cautam jucatori pentru Cupa Mos Craciun. Faceam selectie in toata zona asta – Salciile, Adancata, Jilavele, Urziceni, Manasia, Moldoveni, Ciorani… Comuna asta e pozitionata ciudat, e chiar la granita judetelor Prahova si Ialomita, face parte din Prahova, dar e mai aproape de Urziceni. L-am remarcat pe Budescu si pe inca vreo 4-5 copii din zona, am venit la Cupa Mos Craciun, am facut o figura frumoasa si el a iesit in evidenta. Unii il contestau pentru ca era prea mare, pentru ca era mai dezvoltat decat astia de varsta lui… Fiind o generatie buna, am inscris echipa si in campionat. El a stat aproape doi ani de zile la noi, pana la varsta de 14 ani. Eu l-am recomandat atunci la club la noi, la Petrolul, le-am spus nu numai ca va fi un jucator de Divizia A, ci chiar de nationala… Tavi Grigore, care era atunci capitanul echipei de seniori, l-a vazut si spunea ca voia sa il ia el ca sa il impresarieze.

Cum este familia lui?
El e de loc din comuna Manasia, aflata chiar langa stadionul Unirii Urziceni. Nu se trage dintr-o familie de sportivi, taica-su nu prea era cu fotbalul, mai rar venea la meciuri la noi cand juca el. Sunt niste oameni modesti, respectuosi. Mai are o sora mai mare, dar nu a facut nici ea vreun sport. In zona de unde e el, oamenii se ocupa mai ales cu agricultura. E Baraganul, se fac cerealele…

Nu a incercat sa il transfere alte cluburi?
Profesorul Rosu il ducea peste tot, pentru ca pe mine nu ma interesa lucurile astea, sa iau bani pe un jucator… Profesorul Rosu a mers cu el si la Steaua, la Dinamo, la Rapid, se ducea peste tot cu el. Cand te duci cu el de pe strada, mai greu sa il opreasca, trebuie recomandare. Antrenorii de la Dinamo l-au placut mult, dar ca să ramana acolo, trebuia doar sa-i asigure masa si cazare, pentru ca el nu avea posibilitati financiare sa faca naveta. Atat s-a cerut, dar Dinamo nu a acceptat. La Petrolul l-am recomandat eu, il stiau toti, au oferit masa si cazare. Era in perioada fuziunii cu Astra.

E dificil ca antrenor sa lucrezi cu Budescu?
Sunt unii antrenori mai orgoliosi decat interesul lor. Trebuie sa scoti ce e mai bun dintr-un jucator, sa il pui unde da el randamentul cel mai bun, sa stii sa il motivezi. Si cred ca Sumudica a fost ideal pentru el. La noi, Marin „Magiun” Barbu il daduse la echipa a doua sau voia sa il bage fundas dreapta. Daca nu stii sa lucrezi cu un jucator din asta, il pierzi.

Acum i se reproseaza ca nu se prea implica din punct de vedere fizic…
Asa a fost el de mic copil. Pana sa vina la noi jucase doar in curtea scolii. Fugea din careu in careu, juca 15 minute de ii rupea in doua, apoi avea momente cand iesea din joc. Nu isi doza efortul cum trebuie. Aveam echipa buna, bateam 12-0, 15-0, el dadea 9-10-11 goluri. Poate ca e si vina noastra pentru ca am reusit sa il ambitionam mai mult… Dar ce poti sa-i reprosezi unui jucator dupa ce ti-a dat 8-10 goluri intr-un meci? S-a cizelat dupa ce a ajuns la echipa mare a Petrolului. Dar a avut talentul asta de mic, lovirea mingii, executii, lovituri libere, dribling… Mereu imi zicea: „Nea Radule, uite-l pe ala iesit din poarta! Dau peste el!”. Mereu era atent la chestiile astea.

BUDESCU STELIST DE MIC

Cu ce echipa tinea de mic?
De mic el a fost cu Steaua. Spre deosebire de altii care merg la o echipa si mint ca simpatizeaza de copil cu ei, el e stelist de mic. Nu era fanatic, dar era stelist. Cred ca ii placeau jucatorii care erau atunci la Steaua – Lacatus, Adrian Ilie, Ciocoiu, Trica, Danciulescu… Fanii Petrolului l-au placut pentru ca era crescut de mic aici, dar nu cred ca stiau de acest secret al lui. Visul lui s-a realizat, acum doar sa stie antrenorul si patronul cum sa lucreze cu el… Eu cred ca el o poate ajuta pe Steaua cel putin inca 2-3 ani.

A JUCAT PE „FALS” PENTRU UNIREA URZICENI SI SALCIILE

Cum de l-a scapat Unirea Urziceni?
A plecat de mic la Petrolul, dar, la un moment dat, nu ii dadusera salariul, se suparase si plecase la Unirea Urziceni. A jucat o perioada pe acolo, il vazusera antrenorii de la juniori si il bagasera pe „fals” imediat… Dar au luat legatura conducatorii nostri si l-au adus inapoi la Ploiesti. La Salciile a jucat doar la juniori, dar l-am bagat putin si la seniori. Cand era la juniori la Petrolul, mai venea si imi spunea: „Haide, bre, mai baga-ma si pe mine pe fals!”. Dar imi era frica ca se accidenteaza si era mai mare pacatul. Asa si Antonio Manolache, tot de la noi a plecat, iar acum e la Centrul de Excelenta de la Timisoara. Eu am zis ca el e al doilea Budescu, dar vad ca acolo il baga fundas. Cand vine pe acasa, imi zice „baga-ma si pe mine, dar baga-ma varf”. Nu il bag, pentru ca are oferte din Olanda, din Italia… In zona aia sunt copii talentati, dar nu mai sunt posibilitati, nici eu nu mai am cheful de acum cativa ani, am ajuns la o varsta.

Cum era cand era mic?
Era incapatanat in sensul bun al cuvantului, pentru ca ii placea mult fotbalul si tinea mult de minge. Mai strigau parintii de pe margine „Ce, ba, numai asta joaca?”. Le ziceam ca e bun, nu am ce sa ii fac. Si la Petrolul a trecut in linia a doua niste copii si parintii erau un pic nemultumiti. Dar eu eram doar asistent medical la echipa mare, cat puteam eu sa il ajut? Toti antrenorii l-au ajutat in cariera, unii mai mult, altii mai putin, dar in primul rand a fost valoarea lui care l-a propulsat. El a fost un copil nascut pentru asa ceva, cu talent… Cand a debutat sub Vivi Rachita, l-am luat sub aripa mea si l-am invatat ce sa faca pentru ca trecerea de la juniori la seniori e dificila pentru multi. Daca nu stii sa lasi capul in jos, te elimina cei mai batrani. El a stiut sa faca trecerea asta si a avut talentul care l-a recomandat imediat, l-au luat astia sub aripa lor, Jean Bozga si altii… Incet-incet a crescut, a avut norocul sa lucreze cu Sumudica, un antrenor care stie sa scoata ce e mai bun dintr-un jucator, lasa orgoliile deoparte, chiar daca Costin nu se supune la efort maxim.

Cum si-a dezvoltat tehnica?
El s-a nascut cu talent. Era copil si avea niste executii de nu vedeai la jucatori de Divizia A. M-a lasat perplex ce executii avea! Pentru mine, o lovitura libera de la 25 de metri, la varsta lui – 12 ani, era ca o lovitura de la 11 metri, ma bucuram de gol inainte sa bata. Avea o lovire foarte buna a balonului de mic. La scoala din Urziceni l-a luat profesorul Rosu si in sala de sport ii pusese cauciucuri la vinclul portii, ca sa aiba reper cand suta la poarta. Avea si saltele, exersa plonjoane, voleuri si foarfeci… Executiile lui sunt lucrate, nu sunt intamplatoare.

Chiar ii plac sarmalele sau e folclor?
Nu, asta e o chestie inventata. Nu exagera cu mancarea. E un baiat distractiv, daca te duci cu el la o petrecere, el da totul la distractie. Ii place un gratar… Se baga si la cantat, are voce buna. E jos palaria! Cred ca mai degraba ii place o friptura decat sarmalele. Daca mai ia in greutate, e pentru ca astea sunt genele lui, se depune imediat daca mananca ceva… Cand era el la Petrolul mergeam cu echipa la restaurantul „Casa Ploiesteana”, unde faceau pui la ceaun cu usturoi si asta era mancarea lui preferata.

---

Niciodată nu am fost sclavul ideilor fixe, fiind convins că și ele sunt la originea marilor dezbinări dintre oameni. Așa cum fiecare admite că poate greși și își acordă circumstanțe și iertare, trebuie să manifeste aceeași toleranță și față de cei din jurul său.

Acum Budescu este la Steaua și trebuie să îmi resetez atitudinea față de el, degravând-o de în primul rând de ironie necondiționată. Îi dau, plin de speranță, un „wild card”!

Bine ai venit, Budescu! Succes!

X Ray