O penibilitate de joc

Steaua – CFR 1-2! O penibilitate de joc. Vina este exclusiv a antrenorului. Un meci nepragatit, sau mai degraba o mostra de cum sa pierzi singur, de bunavoie si nesilit de nimeni, un joc ultra simplu?!

Eu am tot spus: nu poti progresa in nici un domeniu daca nu te pregatesti continuu, daca nu muncesti si daca nu esti concentrat 100% pe ceea ce faci. Dupa succesul stralucit cu Sparta Praga, domnu’ Laur pare ca nu mai este asa de interesat de munca si concentrare?! Atentie: fotbalul este o afacere DOAR ptr patronat si nicidecum ptr antrenor si sotia lui! La noi din pacate echipa s-a transformat tot mai mult intr-o “la famiglia” in care selectia titularilor se face dupa tot felul de concepte straine de obiectivitate, talent si potential?!

Astazi, observ ca la Steaua indiferent de situatie si de adversar, indiferent de scor si evident ca indiferent si de talentul si potentialul individual, joaca constant cativa cetateni cu mari probleme de exprimare fotbalistica, dar foarte buni prieteni cu antrenorul si MAI ALES, impresariati de doamna Ana:  finu’ Enache, Alex Bour, GabyT, Popica… Asta este deja o problema mare, dar oricum pana la urma conteaza prea putin jucatorii din teren, in situatia in care tu nu ai nici un fel de tactica si cand tratezi jocul ca pe un interludiu intre doua bairam-uri?! Un antrenor bun face ca ansamblul sa functioneze ca o orchestra si valoarea exprimarii in grup sa fie superioara calitatii individului. Din pacate aseara noi am jucat lautareste, fara note si fara partitura …. Am cantat la inspiratie, fiecare dupa mintea si urechea lui!

Joci acasa cu o echipa romaneasca normala, un adversar in insolventa si slabit de plecarile recente ale unor jucatori importanti, cu oponenti gen Peteleu, Larie, Rus sau Bud (fost component al team-ului de mare anvergura europeana Milisami Orhei). La pauza e scor egal dupa un joc tern, iar tu, geniu al bancii tehnice, alegi ca prima schimbare sa scoti un atacant de banda (in speta De Amorim), care sigur ca jucase mediocru, dar care oricum era capabil sa elimine un adversar prin dribling, inlocuind-ul cu un lentos depasit de vremuri si talent, precum Alex Bourceanu (??), refacand astfel faimosul triunghi al bermudelor Tamas – Tosca – Bourceanu, care ne-a adus in ultimul timp numai nenorociri?! Asta chiar ca mi se pare o aiureala pe bat!

Ba mai mult, misto-ul tehnic a continuat cand in min 60 a fost retras de pe teren si Boldrin, singurul din mijloc care putea pasa repede, si s-a recurs la solutia Jakolis ca mijlocas stanga (pozitie unde probabil acesta nu a jucat niciodata) si mai apoi, cand prostia era evidenta, sa-l aduci pe croat in centru, alta idiotenie, caci dreapta era ocupata de intangibilul Enache?!

Sa ai om in plus timp de aproape 18 min si sa nu fii capabil sa desfaci un adversar vlaguit, sa aglomerezi orbeste mingile pe centru si sa cari baloanele la infinit, mi se pare ceva penibil si nedemn ptr un antrenor care doreste sa acceada la performanta europeana . Dar e normal sa pierzi fara apel cand tu iti imaginezi ca Bourceanu si Moke, in opozitie cu Boldrin si De Amorim, pot sa fie abili si utili pe faza de constructie! Bourceanu se invarte ca o papuse stricata: coboara permanent la nivelul fundasilor centrali, unde cere mingea, o preia, se invarte in jurul ei cateva secunde, scoate pieptul inainte si pare ca vrea sa o ia la fuga si sfarseste cu un lat care macar o data din doua incercari ajunge la adversar. La randul lui Moke plutea undeva la 30 m de poarta adversa, neintelegand nimic din ceea ce ar fi trebuit sa faca el, de pe pozitia eliberata fortat de Boldrin.

Fundasii centrali sunt o catastrofa, si inainte de a transfera un varf care sa marcheze usor (desi aseara nu am inteles daca tot doreai sa fortezi victoria, de ce nu ai introdus la pauza un al doilea varf pe teren, alaturi de golubovici, in locul expiratului inchizator bourceanu ?), trebuie rezolvata aceasta problema!

Am mai spus-o, fotbalul nu se poate construi fara o fundatie defensiva solida si sigura. Aparatorii de azi ai Stelei, Tamas si Tosca, sunt 2 caricaturi care au probleme la aproape fiecare duel individual, chiar si cu adversari modesti. Noi nu recuperam mingea cu usurinta pe faza de aparare la distanta de poarta noastra, ca sa plecam apoi rapid pe atac. NU, Tosca si Tamas ataca la disperare fiecare minge pe care ori o trimit in aut, ori catre portar. Si cand esti mereu sub presiune, cand adversarul te domina fizic si tu esti constient de asta, este normal sa apara frica si greselile!

In fotbalul modern fundasii centrali au talie si prezenta fizica, nu se tem de adversari pe care ii intampina agresiv la 30 m de poarta proprie. Liniile trebuie sa fie compacte si fundasii au nevoie de mobilitate, curaj, forta si viteaza, dar la Steaua, neputinta si frica sunt evidente si centralii se retrag permanent in fata adversarilor, obligand astfel si mijlocasii sa coboare foarte mult (bucuria lui Bourceanu care fiind lent, prefera si el sa aglomereze la alibi pe linia careului) si uite asa, cu oricine jucam, ne trezim ca suntem masati repejor-repejor in propria jumatate, ba mai mult adversarul ne si fixeaza usor in careu! In plus, “fundasul drepata” Enache nu avea ce sa caute in teren dupa elimnarea de la Ankara si a-l forta mi se pare o decizie sfidatoare!

Fotbal intre paranghelii nu se poate, fotbal ca alternativa la petreceri nu exista! Iar fotbal antrenat de la volanul Rolls-Roycelui personal nici atat ! Antrenorul de fotbal raspunde de toti jucatorii si el trebuie sa se gandeasca 24h din 24h la ceea ce trebuie sa faca in meciul care urmeaza! Pai daca tu luni organizezi o petrecere de 150-200 persoane, este evident ca ziua respectiva este pierduta pentru pregatire si fotbalul trece pe planul secund. Apoi cum zaiafetul a tinut pana dimineata (deh, lautari, manele, dame fine, oameni care vor distractie, marketing si relatii, etc), marti esti cam obosit si mahmur, trebuie sa deschizi cadouri, sa multumesti prietenilor… si timpul trece placut, dar ineficient. Abia pe miercuri iti aduci aminte ca ai un joc de campionat joi si incepi sa-l pregatesti! Asta este amatorism si antrenorul Reghe pare a pierde disputa cu sotia impresar, cea atat de iubitoare de petreceri si evenimente mondene.

Mie imi este evident ca de acum Steaua nu se poate dezvolta independent si ca totul trebuie sa treaca prin “filtrul anei”. Doar cei care inteleg ca trebuie sa manance mere vor fi alesi, doar ei vor juca mereu. Restul, niste fraieri care nu se orienteaza! Bourceanu mereu, Muniru nu prinde nici macar lotul de 18!? Enache prezent, Achim sa mai astepte!? Dennis Man nu are forta, in schimb Popica are prea multa, Dan Popescu nu intelege, dar Momcilovic poate juca oricand si intr-un picior. Ce noroc ca se pregateste sa revina si Filip, un alt pupil laureat!

Vremurile sunt complicate si singurul care poate sa rezolve este… GigiB! Dar este foarte greu si se anunta dureros …

Autor Vitto

Nota Redacție:

Ne-am asumat responsabilitatea de a edita și transforma un comentariu excelent într-un articol, fără să mai cerem acordul autorului. Îi cerem scuze!