Nașu’ Gigi și finu’ Mirel

Terminînd 1-1 cu ASA Tg. Mureș pe Arena Națională, Steaua a bifat al șaselea meci acasă fără victorie în actualul sezon și, firește, i-a înfuriat pe suporteri

Dacă pînă sîmbătă se mai abținuse, Gigi Becali a răbufnit: echipa n-are caracter, Rădoi îi cocoloșește pe băieți, îi copleșește cu informații la pauză și nu știe să-i mobilizeze, Cojocaru e fițos ca Maradona, Tade nu justifică banii plătiți pentru aducerea lui, lui Chipciu nu-i mai iese nimic etc, etc. Dezlănțuit, patronul n-a iertat pe nimeni.

În stilu-i obișnuit de a se contrazice singur, Becali s-a muiat însă o oră mai tîrziu și numirea lui Rădoi a devenit “cea mai bună decizie de cînd am preluat Steaua”! Dar a rămas senzația că armonia dintre nașul Gigi și finul Mirel s-a fisurat, ba chiar s-a fracturat . Intervenția lui Rădoi cum că, de i se sugerează ori i se cere, poate renunța și înaintea turului cu Rosenborg, a întărit sentimentul că există probleme în Paradis! Că ele nu-s nici puține, nici simple.

Corect, după ratările din Supercupa 2015 și din Champions League, Steaua a mai dezamăgit o dată. Cu toate că a avut spre final un penalty, cînd Tudorie a deviat mingea cu capul, iar Balici l-a lovit din spate pe stelist în ceafă și l-a trîntit la pămînt, 11 metri clar, dar greu de sesizat și de dat, campioana nu merita să cîștige. Mai relaxată comparativ cu întîlnirile anterioare directe, parcă nu atît de îndîrjită, ASA a stăpînit totuși autoritar repriza secundă. Dictînd ritmul și legea, a scos justificat un punct important.
Pentru această nouă evoluție decepționantă trebuie arătat cu degetul și antrenorul. Evident că Rădoi e vinovat, dar nu-i el primul în culpă, ci Becali, care i-a încredințat echipa, deși știa că n-are nici licență, nici experiență! Nu discut că, mazilindu-l pe Gâlcă, latifundiarul a ignorat detaliul că acesta obținuse 3 trofee, mă refer la ce e, nu la ce-a fost.

Notez însă, nu-i o filosofie, doar o observație elementară, că nu te califici antrenor peste noapte, din care pricină fotbaliști infinit mai galonați decît Rădoi, Platini, Matthäus, Romario ori Maradona, de exemplu, au eșuat în profesia respectivă. Poate că Mirel, i-o doresc din suflet, va reuși și va ajunge un mare antrenor. Îl ajută inteligența și ambiția. Deocamdată însă nu e și, să mă ierte, nici nu cred că va fi foarte repede. Laitmotivul de a-l introduce pe Tudorie spre a dinamiza atacul, mereu în disperare de cauză, s-a dovedit util ca o injecție la un mort!

În fond, vorbim despre o meserie care se învață la școală ori pe banca tehnică, iar Rădoi n-a trecut pe la școală și nici pe bancă n-a stat!

Oricît ar fi Becali de impulsiv și de imprevizibil, mă îndoiesc că-l va demite pe Rădoi. În privința asta, familist fiind, își va respecta cuvîntul. Inclusiv în situația în care, Doamne ferește!, Rosenborg o va elimina pe Steaua.

Pericolul poate veni însă chiar de la Rădoi, finul care, simțindu-se nedreptățit de naș, va părăsi el însuși postul, va demisiona! Deoarece nu-i place să fie călcat pe bătături, ca orice tip cu personalitate, e posibil să plece în cazul unui eșec cu Rosenborg. Nu m-aș mira însă nici dacă s-ar retrage din postura de învingător.

OVIDIU IOANIŢOAIA

Preluare de pe blogsport.gsp.ro/ioanitoaia