25-09-09

Un articol lipsa

Cu o ureche trăgeam la discursul lui Lari, cu alta eram aplecat către muncă şi cu sufletul eram neîmpacat pentru că nu mi-am scris articolul de marţi. De ce? Rar am păţit să nu ma pot hotărî asupra unei teme pentru că nimic nu pare destul de important în faţa evenimentelor ce se deruleză. Aş vrea să recuperez: Meciul de Cupă de la Bacău? NU, din prea multe motive. Vendetta împotriva câinilor? E pe toate programele, iar Loganul care se teşeşte în mijlocul bulevardului e neverosimil... Viaţa bate întotdeauna filmul!

Harta contestărilor? În Bucureşti au fost inscripţii mai multe, dar parcă abia acum au ieşit la iveală cele care trebuie. Se ilustrează perfect cântecul „România, Europa Oriunde...”. O idee pro Bergodi , care pare determinat să i-o tragă italieneşte lui Gigi? Nici despre asta nu e vorba... E ceva care vine dintr-un instinct. Este ca atunci când aştepţi un meci foarte important şi te pregăteşti intens pentru că îl întrevezi., ştii fazele dinainte, ele doar se reproduc pe teren.
E un feeling care nu ma slabeşte, dar încă nu-i văd proiecţia. Lari parează întrebările idioate cu acelaşi bun simţ pe care îl abordează şi în viaţa de zi cu zi. Parcă îl văd acolo în studio, roşu în obraji, privindu-l siderat pe individul din faţa lui care e cel mai depăşit moderator din istoria mediei româneşti. Pe televizor aceleaşi imagini, derulate la nesfăşit cu ţestoasele ninja în sprint. Mtv-ul a dat prima piesă „Video killed the radio star” noi putem adapta lejer: „News television killed the phenomenon”.

Aflu că un baiat pe care eu îl ştiam de la nord a fost în după-amiaza asta la palat (ps: să nu mă bombardaţi cu pm-uri. Nu ştiu prea multe, investigaţi, poate l-o fi angajat Gigi „body”) însă nici asta nu mă afecteză absolut deloc pentru că sentimentul care mocneşte în suflet este prea puternic. Pentru prima oară am impresia că lucrurile au trecut dincolo de un punct critic, şi mi se pare că se intrevede ceva. Un rezultat logic la Braşov, un meci acasă, pe care nu-l voi pierde cu siguranţă (şi pe care nimeni care are ceva de zis nu ar trebui să-l ocolească. Un contestatar mai puţin în tribună, un bilet pentru un fre-gigi în plus) şi cred că obiectivul se apropie.

Atunci când toţi vor serba victoria ce nu mai pare imposibilă, acum că trăim un „an 1989” am să scanez şi am să pun cu voia voastră pe acest site un artcol publicat de mine în ProSport cu destui ani în urmă, în care într-o avalanşă de opinii pro „nea Gigi” eu am îndrăznit să-i arunc nişte lucruri pentru care m-a ţinut o oră la telefon ca să mă dojenească. Este în contul articolului de marţi.

PS: Nu de alta dar mi-e foarte greu să scriu orice , parcă din superstiţie acum când simt din toţi rărunchii că putregaiul se clatină. O simt poate mai mult ca niciodată!

PS 2: Haideţi mâine la rugby să susţinem băieţii spre un trofeu adevărat, muncit şi meritat!
PS 3: Sper să n-avem musafiri neinvitaţi, vreau să mă concentrez doar la meci.

Alex (keluboss)