23-09-09

Visul, aroganţa şi furtuna dintr-un pahar cu apă

S-a umplut paharul. Surprinzător pentru unii, de neimaginat pentru alţii, dar un eveniment normal în logica lucrurilor. Pentru că şi la români funcţionează, cu sincopele inerente, ce-i drept, legea firii, care ne spune că nimeni nu poate păcăli pe toată lumea tot timpul. Iar acest enunţ e valabil chiar şi în cazul acelora care au acceptat, acceptă involuntar, sau chiar îşi doresc cu bună ştiinţă să fie păcăliţi. Nici aceştia din urmă nu sunt de condamnat, întrucât minciuna combinată cu autosugestia are rolul unei endorfine, care atenuează durerea ratării, calmează frustrarea şi reîmprospătează speranţa.

S-a umplut paharul lui Bergodi. Din păcate, de la asta pleacă totul. Omu’ n-a mai răbdat şi din lehamite, disperare şi scârbă a făcut un gest cu mâna către Supremu’, gest pe care acesta nu l-a digerat prea bine între sfincterii creierului, drept pentru care a urmat, implacabil, sancţiunea concedierii. Dacă hazardul nu ar fi produs acest incident izvorât din tensiunea momentului, nu încape nicio urmă de îndoială că acea « mare masă», răspunzătoare pentru halul în care a ajuns să arate România de azi şi implicit, Steaua, ar fi rămas în continuare captivă în ignoranţa ei cea de toate zilele.

S-a umplut paharul şi în presă, unde tot felul de scribălăi, guriste şi gureşi de micul ecran care până mai ieri nu ratau nicio ocazie de a-l cauţiona pe handicapatul naţional, astăzi ţin în mână fierul roşu al deontologiei cu care ard în carne vie, punând diagnostice corecte în măsura în care suntem dispuşi să trecem cu vederea faptul că tot ei au creat «monstrul» pe care, să fiţi convinşi, nu vor acum să-l ucidă, ci doar să-l încalece, să-i pună o şa în spinare şi zăbale în gură. Un «one man show», «crème de la creme» al sevei audienţiei nu va fi niciodată aruncat în hazna asemeni moarei de varză.

S-a umplut paharul. Pe străzile patriei, la graniţele de judeţ, chiar pe tarlale şi pe câmpurile unde pasc turme de oi placide au apărut banner-e împotriva cneazului descreierat. E bine şi acum, chiar dacă suporterii lui Nec Nijmegen ne-au luat-o înainte. La servici, în cârciumi, în licee, în campusuri universitare, peste tot, dar mai ales în spaţiul virtual, lumea vorbeşte cu indignare şi înfierează cu mânie mârlănia lui Becali. Unii abia acum îi văd adevărata faţă, însă majoritatea dintre ei vor cădea iar pradă mrejelor oferite de fardurile de moment.

S-a umplut paharul răbdării şi celor câtorva sute de suporteri activi, care au venit să-şi strige năduful într-o după – amiază de Duminică, la porţile unui stadion pe care se disputa un meci sub egida unor sancţiuni dictate de la Liga lu’ Mitică. De fapt, aceştia sunt singurii oameni cărora li s-a umplut paharul pe bune. Despre ceilalţi, între care aş îndrăzni să le includ şi pe acele « foste glorii », am putea spune că şi lor li s-a umplut paharul, dar mai trebuie să treacă ceva vreme până când vor da gata damingeana nepăsării.

S-a umplut paharul chiar şi lui Gigi Becali. Nimic nou sub soare. Acesta vrea să vândă clubul. Din nou. Între timp s-a răzgândit, dar în cazul său poate apărea oricând o răzgândire la răzgândire. Scenariul e vechi şi e fumat de către cei care au o memorie ceva mai lungă de genunchiul broaştei. Aceleaşi ameniţări guturale cu retrogradarea, renuţarea la palmares şi închiderea obloanelor, urmate de obişnuita diatribă verbală împotriva bagabonţilor de la peluze. Singura noutate din acest peisaj al stării de fapt este dispariţia invocării din discursul oii europarlamentare a elementelor securisto – comuniste. În rest, aceleaşi lamentări cu nişte performaţe discutabile, o semifinală de Cupa UEFA în care ne-am făcut de râsul curcilor şi trei participări consecutive în Liga Campionilor, unde am fost nişte sparring partners simpatici. Tocmai eşecurile lamentabile fac ca să nu mai conteze felul în care au fost obţinute aceste « performanţe », cu ajutorul sacoşelor şi valizelor plimbate prin toată ţara. Pentru a nu fi acuzaţi de către diverşii fixişti animaţi de spiritul incolor al statisticii, vom da credit acestor « performanţe » în măsura în care nimeni altcineva de la Românica n-a mai atins aceste culmi, înafară de această Steaua 2003. Asta ne arată doar cât de insignifianţi am ajuns chiar şi pe plan fotbalistic, acolo unde cândva am sărbătorit un grandios triumf dintr-o seară de Mai.

S-a umplut paharul şi medicilor psihiatri, care prin vocea lui Florin Tudose, şeful Secţiei de Psihiatrie a Spitalului Universitar din Bucureşti, l-au invitat pe Gigi la un consult grabnic, probabil pentru a se certifica diagnosticul bănuit de mulţi…

S-a umplut paharul cum s-a mai umplut şi în alte dăţi, la scandalul cu « fularul » şi la batjocorirea lui Hagi. Şi atunci ca şi acum lumea, presa, majoritatea suflării roş – albastre s-a revoltat doar pentru a se calma apoi în această blestemată tradiţie a mentalităţii mioritice.

S-a umplut paharul ! Şi ce dacă ?! Nectarul mâniei va fi evaporat sub briza uitării, se va schimba din nou faţa de masă pentru a întâmpina cum se cuvine pe cei care vin de la masa bogaţilor, « Şampion Lig », visul lui Gigi şi aroganţa multora dintre noi…


Cristian Ionuţ
(LDS)

Să îi arătăm impostorului care conduce clubul nostru drag, STEAUA, în momentul de faţă, că suporterii nu îl mai doresc în fruntea celui mai galonat club din ROMÂNIA !

SEMNEAZĂ ACEASTĂ PETIŢIE:

PETITIE BECALI PLEACA DIN GHENCEA

trimiteţi mesaje pe messenger, pe siturile de profil cu linkul către această petiţie:

http://www.petitieonline.ro/petitie-p18121043.html