20-09-09

Lumea fotbalului...oameni de bine

Daca astazi a existat ceva mai stresant si imbolnavitor decat jocul fara vlaga al Stelei si decat tribunele sfasietor de goale, n-a putut fi decat imaginea lui Becali ranjind din marea sa loja. L-ati vazut? Cu zambetul acela arogant, zambetul de tipul "io, pe banii mei,...". conducatorul de club, omul de bine Gigi Becali se bucura de fotbal. Era fericit: nimeni nu-l injura, Steaua juca prost, dar era jucaria lui, la discretia lui... In jurul lui, o camarila de slugi venita parca din Evul Mediu: cand radea stapanul, radeau si ei fericiti. Cand era de rau, aruncau si ei un pai pe foc, "Bergodi ala nu i-a invatat nimic, precis...". Era fericit Becali, statea iesit pe jumatate din loja lui, zambea isteric si facea glume, "arogante" pe limba lui de smecher de Pipera, cu antrenorul Sorin Cartu. Cred ca se simtea tare bine in acele momente, glumind cu un Nume al fotbalului romanesc, Sorin Cartu, el - ciobanul din Pipera. Cred ca-i salta inima-n piept cand Cartu radea la remarcile si glumele lui inepte si de prost-gust...

Fericirea debila a lui Becali m-a durut nespus. Nu pentru ca se bucura el, CANCERUL, groparul Stelei noastre, ci pentru ca in ranjetul lui am vazut viitorul fotbalului romanesc: stadioane goale, cat sa poata "patronii" face glume cu antrenorii, sa nu-i mai deranjeze toti descultii cu scandarile lor imbecile...

Cred ca intre doua glume proaste, de cioban care nu stie deloc fotbal, Becali s-a decis ireversibil sa nu vanda Steaua, pentru ca-l distreaza, si sa tina terenul suspendat cat mai mult posibil... Pentru oamenii de fotbal, e mult mai bine asa.

Ovidiu