04-09-09

Evadare din purgatoriu

In ciuda multor critici pe care le primesc, ma incapatanez mereu sa tin cu Steaua, imi doresc sa castige chiar daca fiecare victorie inseamna inca o saptamana de greata pricinuita de reportaje stereo ProTv-GSPTV cu Becali pe tapet. E felul meu de a ma raporta la Steaua, stelismul meu ca forma de existenta. Pentru ca nutrind catre infrageri doar pentru a scapa de un om care oricum se incapataneaza sa nu plece, ar inseamna sa accept faptul ca intreaga istorie stelista e totuna cu mizeria personajului ce-o crediteaza de doar cativa ani. Ori aceasta echipa are peste 60 de ani de existenta.

Nu suport infrangerile si nu vreau sa asist la terfelirea Stelei pe teren ca o prelungire fatala a mitocaniei patronului. Stiu, deja se intampla asta si mai stiu ca in acest moment binele acestei echipe este sinonin pentru suporterii ros albastri cu „Becali rules”, dar eu ma agat cu disperare de speranta ca machedonul va disparea intr-o buna zi si ca va ramane numele STEAUA. Iar acest nume trebuie sa supravietuiasca cat mai bine acestei perioade de ratacire. Mai sper ca echipa va straluci din nou si ca nu va fi nevoie sa-i ingropam numele odata cu inhumarea simbolica a imaginii patronului. De aceea gasesc energie sa scriu despre joc, din acest motiv imi pun sperante meci de meci, de aceea am gasit intelegere pentru Hagi, Munteanu si Lacatus, iar acum il pretuiesc pe Bergodi. Pentru ca nu mai suport infrangerile, nu mai vreau sa vad stelisti cu capete plecate.

Gandind ca Steaua inseamna doar Becali nu facem altceva decat sa ne raportam doar la cativa ani de existenta ai acestei echipe, am cadea intr-o capcana intinsa perfid si inconstient prin insasi prezenta Satanei in postura de mare baci peste clubul de fotbal. Am accepta in mod gresit faptul ca fotbalul Stelei, numele acesta minunat au inceput si s-ar termina cu un singur individ. Doar pe baza acestei acceptiuni am inteles eu necesitatea protestului, doar asa i-am inteles logica, de aceea l-am incurajat si doar pe acest fundament ar fi intretinut acest razboi finalizat cu izgonirea lui Becali. Nu trebuie sa omori o munca de 60 de ani, sa murdaresti o istorie si sa faci rau unui simbol national doar pentru faptul ca, pentru un anumit interval de timp, un pacalici s-ar afla la conducere.

Imaginati-va ca aveti un copil dat in asistenta maternala. Il iubiti si vi-l doriti inapoi imediat, dar contractul asistentului maternal prevede ca acesta sa ingrijeasca copilul inca cativa ani. Ati fi dispusi sa va raniti propria creatie doar pentru a demonstra faptul ca asistentul maternal este incapabil sa aiba grija de ea?

De aceea, o separatie clara trebuie facuta intre simbol/obiectul dragostei noastre si cel ce-i intineaza imaginea. Privind lucrurile ca un tot unitar, vom reusi sa distrugem ce a mai ramas in timp ce, responsabilitatea noastra este sa mentinem si sa promovam valorile Stelei pentru a-i asigura existenta si pentru a-i conserva imaginea pentru „era” post Becali.

Steaua a insemnat mai mult si va insemna mult si in viitor odata ce Becali va fi o amintire daca vom sti sa directionam dragostea unde trebuie si protestul catre cine trebuie. Lovind in echipa mizand doar pe damege-ul alonjei poate ca vom reusi sa castigam intr-un final dar cine stie cat va dura si daca va mai supravietui ceva din farama de maretie pe care inca o are aceasta grupare sportiva.