31-08-09

Generatia D

De mult nu am mai sperat ca un copil. De mult n-am mai simtit fiorul, bucuria, anticiparea. Rezultatele de joi ma starnisera si mai tare. Dupa multa vreme, ratingul cel mai mare il detinea altcineva, eroii se aflau in tabara opusa, noi eram doar niste anonimi in normalitate (a se citi o calificare simpla, in fata unui adversar facil).

E greu sa descrii in starea de acum, momentele de dinainte: fluviul de suporteri care se revarsa spre stadion, toti radiind optimism, viata. Militienii de la circulatie care te imbie sa cazi sub rotile unui 41 “hai pietonii mai repede va rog” asistati indeaproape de o testoasa ninja, scandarile, glumele, vacarmul intrerupt local de soaptele bisnitarilor care iti ofera printre buze un bilet la tribuna a doua.

Am ales din nou tribuna intai pentru a savura intreg spectacolul si pentru a putea face o radiografie cat mai corecta a partidei. Am observat din start doua specii noi aparute pe stadionul din Ghencea: pitipoanca de meci si taranetele stiuart. Prima salasluieste la tribuna intai, la bratul unui freegigi, este echipata sumar in hainele cele bune de discoteca si sandalute milimetrice cu toc subtire. Desi adie un vant sanatos, talia, decolteul si pedichiura frantuzeasca sunt expuse publicului masculin care are, in unele cazuri, noi tinte vizuale in afara de meci si coregrafia galeriilor. Optional, este echipata cu o esarfa ros-albastra si o punga de Nutline.

Taranetele stiuart, este localnic cu specia freegigi. Salasluieste in suburbia Bucurestiului, la distanta de un microbuz de oras, si a fost adus si echipat in uniforma sas, sau a primit o vestuta galben fosforescent pentru a fi la numar in caz de ceva. Uneori are pe dedesubt un tricou negru ce emana un iz natural, alte ori vesta vine direct pe piele si se va folosi ulterior si in discoteca sateasca pentru ca da foarte bine pe intuneric sau la neonul violet. Daca sunt intrebati ceva raspund invariabil „Nu stiu domnu’, noi am venit si noi in seara asta aici, am fost adusi”, iar sarcinile lor sunt clare: trebuie sa asigure ordenea si disciuplina, iar, in caz de belea, sa dea cu deodorant pana apar in scena testoasele ninja.

La nivelul galeriilor am trait doua mari dezamagiri: Sudul, lucrat la temelie de tandemul Argaseala – Gigi si care nu a putut sa poarte dialogul deja obisnuit cu vecinii de peluza, si gradul de ocupare al Peluzei Nord. In locul unde odinioara isi aveau locul Insurgentii era un spatiu destul de gol si baietii au trebuit sa relocheze niste oameni pentru reusita coregrafiei. Mai demult, peluza gemea, iar la un Steaua – Dinamo de prin 2002, desi aveam abonament in peluza, am fost masati vreo 500 de insi in tribuna a doua pentru ca in gredene nu mai era loc sa arunci un ac.

Am apreciat insa coregrafia si mi-a placut foarte mult fontul cu care este scris bannerul Peluza Nord, acelasi folosit de mult pentru cel al Armatei. O idee buna, o realizare perfecta. O continuare frumoasa, un spectacol de lumina si culoare extraordinar. Personal, as fi renuntat sa mai aprind artificiile la scorul de 0-1, insa baietii au avut motivatiile lor. Din pacate, am auzit la un moment dat scandarile „galeriei oaspete”, insa evolutia din teren poate fi o circumstanta atenuanta pentru acest lucru. La final, grupul nostru a incercat sa instige restul tribunei la o pozitie comuna impotriva lojei din centru, insa scandarile noastre nu au fost preluate cu voce tare de restul suporterilor.

Am urmarit meciul sperand sa vad o Stea mai buna decat in trecut, insa am fost dezamagit crunt. Axul central incepand cu portarul si terminand cu linia de mijloc este subred. Nu am inteles in veci de ce Zapata a intrat cu irlandezii, a facut un meci bun, pentru a fi apoi inlocuit cu Tatarusanu, depasit clar psihic de miza derby-ului. Nesiguranta lui a fost doar varful icebergului pentru ca, in fata lui, se afla cea mai slaba linie de fund a Stelei de pe vremea tandemului Csik – Baciu.

Steaua a fost din nou lunga in debutul meciului si pentru ca Ghionea si Baciu sunt lenti si prefera sa se apere aproape de careu pentru a compensa lipsa de viteza. Plasamentul lor nu este insa cel mai bun, la fel si jocul de respingere, luftul lui Ghionea din repriza intai apoi simuland o problema la glezna este edificator pentru potenta noastra din derby. Paradoxal, accidentarea lui Baciu a fost benefica pentru noi, Ninu fiind o idee mai rapid si mai mobil.

Petre Marin ramane jucatorul de baza, schimbarile lui de directie foarte precise pentru Szekely si deposedarile de aseara fiind foarte bune. Pe partea cealalta, Golanski a avut zi grea cu „printul Cristea”, insa a venit de multe ori in centru sa sprijine centralii. Dramatice au fost doua faze in care dinamovistii, sleiti, au atacat 2 contra 3 si toti cei 3 ai nostri s-au repezit spre omul cu mingea lasand liber adversarul ce urma sa primeasca pasa.

La mijloc, suntem orfani rau. Ionescu este fotbalist bun, dar este capiu in teren: nu-si dozeaza efortul, ba nu dubleaza, ba dribleaza prea mult, recupereaza mingii multe, dar la pasa urmatoare a dat-o la adversar. Onicas nu stiu daca a facut 5 recuperari cat a jucat, iar Bergodi a trebuit sa faca plombe. Ninu s-a descurcat, dar la Grzelack s-a vazut ca nu este pe un post care sa-i convina. S-a calcat cu Banel pe picioare si de aici s-au nascut multe spatii centrale pentru ca a avut tendinta sa intre mereu in banda.

Szekely trebuia sa fie omul meciului. Cred ca Bergodi a gandit sa treaca de aglomeratia de la mijlocul cainilor prin schimbari de directie pe axa Petre Marin – Szekely. Diagonalale au fost servite excelent de Petrica, dar Janos a gafat preluari sau n-a reusit sa scoata faze bune pentru varfurile de careu odata ce a fost lansat. Dezamagairea si mai mare este Ochirosii, care a intrat in zona lui, dar a stat prea sus si a dormit pe teren, desi a intrat pe final si trebuia sa rupa gazonul.

Banel a fost in nota lui, run Forest run, si asa ajungem la Kapetons si la Surdu care au fost prea izolati in joc. A trebuit sa coboare de multe ori spre pozitii mai putin periculoase pentru a primi baloane utile, de aici avand arie mare de acoperire nu prea au ajuns de multe ori in pozitii bune.

O problema generala este finalizarea. De la incalzire, unde multe baloane se duceau in peluza, la fazele de meci, unde se imbie unul pe altul sa traga pasandu-si exasperant, pana pierd mingea. Nimeni nu-si asuma executii din pozitii clare in care ajung. Au fost zeci de ultime pase gratuite aseara ce ar fi putut insemna foarte bine suturi pe poarta lui Dolha. Presiunea a fost in zadar pentru ca a fost degeaba, sterila. Pana la urma problema de fond este absenta unui lider veritabil. Nimeni nu mai trage echipa dupa el in teren, nimeni nu-si mai asuma nimic. Toti joaca la alibi. Ghionea a cazut in fund si s-a dat accidentat... astia suntem.

Generatia D de la Deziluzie si Deceptie, o echipa de locul 6.

Mai sunt si niste cauze incredibile ale dezastrului de aseara. Cand am spus in alt articol ca ciobanul a pus numai incompetenti in functii cheie, nu am primit prea multe reply-uri. Poate voi avea cand voi spune asta: Bicfalvi, singurul mijlocas central veritabil din lot in afara de cei doi din teren nu a putut juca pentru ca nu a avut viza medicala pe carnetul de joc !!! Adaugati la asta faptul ca avem cei mai indisciplinati copii de mingii din ultima vreme, aseara zburau baloanele pe teren, cate 2-3 aiuritor, gazonul infect pe care va juca si Urziceniul si Romania, si cu asta cred ca avem tabloul aproape complet al unui dezastru asumat. Rama este ca ne-au batut cainii, ca au facut-o in cel mai josnic mod posibil cu noroc, antijoc, si cu asta basta.

Am plecat aseara de la stadion cu un gol imens in suflet, deziluzionat si deceptinat pentru ca mi-am dat seama ca nu vom putea iesi din grupele Europa League, nu vom putea emite pretentii la titlu, avem in fata un nou an de suferinta si neimpliniri, si, mai presus de toate, din unicul derby a mai ramas doar numele.

Cu scuze pentru dimensiune,

Alex (Keluboss)