30-08-09

Fosta campioana a Europei, o echipa mediocra in prezent

Nu te costa nimic sa-ti propui victorii la nivel teoretic si sa afirmi in gura mare acest fapt. Cronicarii vor traduce declaratia drept „mentalitate” dar e mai greu sa pui in practica ceea ce-ti propui. Pentru aceasta trebuie sa ai o viziune, o strategie si oameni capabili care sa implementeze. Echipa, antrenorul sunt doar varful piramidei, victoriile lor exprima sanatatea conceptului, trainicia radacinilor, fiind valabila reciproca. Ori reciproca arata in cazul Stelei imaginea unui teren administrat execrabil de rudele finantatorului si a unei echipe necoapte, mereu in cautarea unui prim unsprezece.

Steaua contemporana isi propune mereu victoria la inceputul derbyurilor prin gura patronului si termina meciurile alergand dupa egalare prin stradania jucatorilor. Si nu e de acum, e de ani buni.

Ce se poate scrie dupa o noua infrangere in fata dinamovistilor pe teren propriu? Ca am pierdut duelul anilor 2000 dupa ce l-am castigat detasat pe cel al anilor 90? Ca imaginile despre fotbal si investitii ale lui Becali au stopat o dominatie totala in fata rivalilor dandu-le acestora posibilitatea sa echilibreze balanta?

In acest moment privesc cu o oarece detasare acest rezultat si sunt sigur ca nu sunt singurul. Pur si simplu m-am asteptat la asa ceva, infrangerea cu 4 – 2 din Ghencea a fost doar inceputul. Apoi, nu ma identific cu aceasta stea (?), rod al gandirii unuia care habar nu are ce inseamna sa finantezi o echipa MARE. Desigur, culorile, numele, traditia, istoria, conteaza mult si sufar pentru ele, dar inevitabilul nu ma suprinde si ma bucur ca lumea poate vedea cat de devastator este un tsunami pornit pe fondul nepriceperii si al nepotismului.

Am avut si ghinion in aceasta seara dar, trebuie sa admitem faptul ca in acest moment lotul ros albastrilor este inferior valoric adversarei de-o viata. Si nu doar in acest caz. Ar mai fi Timisoara, ar fi Unirea sau CFR-ul, ma tem cand ma gandesc si la Brasov sau Vaslui. Cand esti obligata sa egalezi, iar rezervele tale se numesc Grzelak, Ochirosii si Ninu, iar adversarul isi permite sa-i arunce in joc pe Danciulescu si Zicu, atunci se poate vedea clar diferenta. Unde mai pui ca ros albastrii, sustinuti (?) de 20.000 de suporteri au avut o singura ocazie mai clara in cea de-a doua repriza.

Desigur s-ar putea invoca faptul ca avem indisponibili dar hai sa recunoastem ca acest episod se repeta an de an in fiecare toamna si e doar in cazul Stelei. O posibila explicatie ar fi ca achizitiile sunt facute dupa ureche. Sa fim sinceri si sa admitem faptul ca in acest moment echipa Steaua Bucuresti atat poate. Onicas a jucat deja mai multe meciuri intr-o luna decat a jucat in toata viata la un nivel cat de cat crescut. Tudose, Ninu, Ochirosii sunt tineri si se pare ca nu pot mai mult. Singurul castig se numeste Andrei Ionescu, unicul jucator stelist capabil sa dribleze.

Dupa acest meci ma tem pentru Bergodi si ma tem pentru lucrarea sa. Probabil va fi scos unic vinovat desi omul lucreaza cu un material perisabil. Nu-l are pe Dica si nici pe Radoi, Goian este departe, Ogararu sparge seminte la Ajax, Danciulescu si Cristea isi incheie cariera la Dinamo, Thereau, Elton si Mendoza sunt amintiri, doar Becali a ramas pe aceleasi pozitii. O vorba simpla din popor zice ca „un om destept invata din pataniile altora, mediocrul din propriile greseli, iar prostul le stie pe toate”. Din pacate, finantatorul nostru le stie pe toate in cazul problemelor tactice si a invatat si cum sa castige banuti siguri si multi veniti din contracte tv, Champions League si biletele vandute la meciuri. A, DA – a castigat si razboiul cu suporterii. I-a divizat, le-a taiat pofta de fotbal si de Steaua pentru ca le-a furat bucuria de a-si vedea echipa jucand fotbal adevarat.

Revenind la antrenorul echipei noastre si posibila sa mazilire, probabil ca Becali nu va vedea jocul execrabil al lui Ochirosii, gafele impardonabile ale lui Nicolita, bun pe stanga si slab pe dreapta (sfintii amatori si jaloanele scotiene sunt departe de asprimea confruntarilor cu echipele romanesti) si nici nu va admite faptul ca solutiile sale de carpeala nu tin loc de performanta. De asemenea ma tem pentru Szekely si Kapetanos. Primul a jucat slab, fiind departe de forma pe care a aratat-o la Otelul, iar grecul este vinovat pentru ca nu a marcat si pentru ca a fost adus gratis. Italianul de pe banca Stelei nu are nicio vina pentru ca Tatarusanu a iesit prost pe o centrare banala si nici ca N'Doye este atat de tare incat sa tina in carca un intreg mijloc stelist carpit la gradinita.

Arbitrajul a fost modern cu trei observatii: In minutul 20 Marius Niculae cade peste Golansky si in cadere il loveste cu cotul stang peste fata. Arbitrul nu vede faza si nu-l elimina pe dinamovistul care, a mai lovit inca odata fara balon, neprimind nici cartonas galben. In repriza a doua stelistii au avut o lovitura de pedeapsa pentru o obstructie clara facuta de Tamas. Chiar si in aceste conditii, nu arbitrul a fost de vina pentru infrangerea Stelei.

Comentariul lui Emil Gradinescu a fost unul rusinos. In prima repriza am avut senzatia ca un angajat al clubului Dinamo a inlocuit ceea ce se voia a fi un crainic profesionist, in timp ce un posibil simpatizant al Stelei (Andrei Vochin) a facut totul pentru a se debarasa de aceasta imagine presupusa prin comentariul sau, de aceasta data fara faulturi si obstructii la gramatica Limbii Romane.

Peste tot si toate, stiti ce-i amuzant daca incerci sa-i explici unui suporter becalist ca finantatorul are o adevarata vina la acest dezastru? Faptul ca el iti va aminti mereu de Valencia, o semifinala de Cupa UEFA in care Protasov, Olaroiu, Mihai Stoica, Dica si Radoi au toate meritele si trei calificari in Champions League din care multipla campioana a Romaniei, echipa de fotbal Steaua Bucuresti nu s-a ales cu nimic.