22-02-15

Complex de inferioritate

Într-o dispută cu Rapid, Steaua pare tocilarul clasei care a avut proasta inspirație de a-l provoca pe golanul din cartier venit în curtea școlii pentru a căuta scandal. Așadar, o nouă înfrângere în fața giuleștenilor, de data aceasta pe teren propriu, după un meci plictisitor și enervant în care, este adevărat, gazdele au avut două bare.

Un meci împotriva Rapidului este ca o bătaie de stradă, unde regulile din box nu se aplică. Cu Rapidul fie dai totul, înduri, strângi din dinți, te concentrezi, te aperi și ataci cu tărie, fie nu te prezinți pentru a cerși penalty-uri. Iată o lecție pe care steliștii refuză să o învețe, acesta fiind motivul pentru care o statistică a ultimilor 15 ani în confruntările directe cu giuleștenii le demonstrează inferioritatea. Nu numele este cel care câștigă ci ardoarea.

În paranteză fie spus, singurul om care a reușit să aducă agresivitate în jocul roș-albaștrilor într-o confruntare directă cu Rapidul, Laurențiu Reghecampf, este mai nou terfelit în fel și chip de gazetarii noștri, acest fapt petrecându-se după ce Reghe a calificat echipa în Champions League și după ce jucătorii antrenați de el i-au învins pe cei ai Ajaxului din Amsterdam și pe ei ai echipei Chelsea Londra, campioana Europei.

Nu este prea comod să fii jucător al celei mai galonate echipe de fotbal din România, în ciuda celor 10.000-12.000 de Euro câștigați lunar de un jucător. Presiunea este mare, oamenii te judecă atât după rezultate cât, mai ales, după joc. Decimați și dezbinați din interior, elevii lui Gâlcă nu au impresionat în acest sezon, victoriile din tur cu Rapid și cu Dinamo fiind facilitate de anumite conjuncturi. În primul meci din acest sezon, disputat împotriva giuleștenilor, steliștii s-au distrat deoarece au întâlnit o echipă de Divizia B, iar în următorul derby, cel jucat împotriva câinilor, primul gol marcat împotriva echipei Dinamo a venit abia în finalul primei reprize după ce oaspeții avuseseră două ocazii imense de gol. Putea să fie și rău pentru gazde.

Revenind la partida din această seară, a fost de ajuns ca Rapidul să-și cârpească o echipă pentru a câștiga cele trei puncte, fără a avea fotbaliști de super clasă. În ciuda titlurilor prostești și a clișeelor comentatorilor, care au manifestat mirare în legătură cu acest rezultat, îndrăznesc să scriu faptul că, după ultimile evenimente interne, steliștii nu puteau emite prea multe pretenții, la fel cum nu puteau emite prea multe pretenții în meciurile din Europa, la începutul acestui sezon. Atunci, plecările lui Chiricheș, Rusescu, Bourceanu și Gardoș au destabilizat echipa fix în momentul în care aceasta își propunea accederea în grupele Uefa Champions League, iar, mai nou, cele a lui Keseru, Szukala și Sânmărtean au făcut ravagii, mai ales că, nici cu ei pe teren nu se putea vorbi de o certă omogenitate.

Steaua este o echipă improvizată care își propune prea puține în ceea ce privește performanța, un efect direct al comerțului ieftin comandat dintr-o celulă de închisoare, ultima „aroganță” fiind trecerea pe tușă a portarului Arlauskis. Echipa este pregătită de un antrenor tern, incapabil să aducă explozie și entuziasm în ofensivă, iar faptul că ocupă primul loc în clasamentul primei ligi a fotbalului autohton este dat de lipsei de valoare a acestei competiții.

De ce a învins din nou Rapidul? E simplu, această echipă are un dram de spirit, fie și numai pentru că ar fi întreținut de ura față de Steaua, pe când cel roș albastru a murit de mult. Pentru 10.000 de Euro pe lună nu se merită să-ți rupi picioarele, mai ales când Ghencea este doar o haltă în drumul spre Arabia sau spre Europa. Încerci, te zbați dar nu te sacrifici. Lăcătuș nu mai este, tribunele îi poartă doar ecoul numelui. Ce știe Stanciu de Balint? I-a văzut câteva goluri pe Youtube și cam atât. Într-un sprint pe 50 de metri Găboajă l-ar fi lăsat cu mult în urmă. Și ce știe Prepeliță de Tudorel Stoica sau ce știe Gabi Iancu de Boloni?

Spiritul stelist a început să moară încetul cu încetul încă din momentul în care echipa a fost preluată de George Becali în ciuda unor performanțe interne și internaționale. Echipa a capitalizat simpatie dar a pierdut substanță, un mesaj pe care, într-un mod uneori incoerent, unii suporteri din Sud au încercat să-l transmită. Suporterii divizați, scandalurile în care a fost implicată, adevărate motive de rușine pentru un simbol al Armatei Române, încarcerările creditorului și a Președintelui, pierderea siglei și a identității care a adus-o pe Steaua în situația de a fi cea mai iubită grupare sportivă din țară, reprezintă tot atâtea etape în drumul către pierzanie. Paradoxal, deși în acest an Steaua București va câștiga un nou titlul de campioană, va mai muri un pic.

Il Soldatino

via asavoaeicatalin.wordpress.com