03-02-14

Bourceanu

Nu scriu articole despre plecarea unor jucatori, decat atunci cand acei jucatori chiar lasa ceva in urma. Bourceanu si-a castigat acest drept.

Cred ca am auzit prima oara de Bourceanu prin 2008-2009, nu mai stiu sigur: era la Galati, era tanar, tocmai fusese selectionat la nationala si cineva (cred ca Vochin) a scris un articol elogios despre el, ca despre un Gattuso autohton, cu perspective mari. Nu l-am bagat prea mult in seama. Apoi a ajuns la Timisoara, unde parea sa se fi blazat…inca un talent esuat, nimic nou. Apoi l-am luat noi.

Initial mi s-a parut fricos, cu un joc batranicios, economicos. Si mai era si mic de inaltime, ceea ce mi-a activat niste reflexe vechi, din perioada Piturca (remember Florentin Dumitru, Pompiliu Stoica, Mitrita si ceilalti pitici…). Apoi totul a inceput sa se schimbe.

Suprapus peste venirea lui Reghecampf, cu noua lui filozofie de joc, jocul lui Bourceanu a inceput sa se schimbe. De fapt, a inceput sa arate fix opusul a ce credeam initial. In primul rand, nu l-am mai simtit deloc fricos. Dar deloc! Impreuna cu perechea lui, Pintilii, a inceput sa arate ca un adevarat gladiator, mereu cu tacklinguri la sacrificiu, mereu cu sprinturi incredibile in aparare, mereu avand curajul sa bage osul.

Apoi, devenit capitanul echipei, a inceput sa-l prinda si rolul acesta. Am simtit cum se maturizeaza, cum incepe sa-si dirijeze colegii, sa mai si tipe la ei, sa-i impinga sa dea cat mai mult. Si in toate cazurile parea indreptatit sa faca asta, nu pentru ca era capitanul, ci pentru ca el insusi dadea totul.

In fine, dincolo de randamentul sau defensiv, a inceput sa joace si in atac. Pentru un mijlocas central defensiv, Bourceanu s-a descurcat in atac mai mult decat onorabil – as zice ca facut-o chiar foarte bine! Imi aduc aminte si-acum golul lui din minutul 95 in acel 1-0 cu Rapid…

La fel cum imi aduc aminte si gestul sau (Lovin, Lovin…) de a-si aduce inapoi colegii pe teren in acel meci intrerupt din Giulesti, ca sa joace, nu sa castige la masa verde! Asta asteptam intr-adevar de la un capitan al Stelei!

3 ani nu sunt multi, dar i-au fost suficienti lui Bourceanu sa-si lase si el o mica amprenta asupra istoriei Stelei. Alaturi de Radoi, este singurul Capitan demn de retinut din « epoca Becali ». Cred ca merita multumirile tuturor suporterilor stelisti si sa-i uram succes la noua sa echipa!

Succes, capitane!

Ovidiu