27-06-13

GREUL CARE URMEAZA

Steaua a scapat ca prin urechile acului de o suspendare rusinoasa din cupele europene – si cand spunem usurati ca “a scapat” s-ar putea totusi sa ne grabim putin…

In ciuda faptului ca sunt cat se poate de anti-Becali, trebuie sa recunosc ca nu inteleg ratiunea pentru care incercarea ridicola a acestuia de a-i plati pe jucatorii de la U. Cluj pentru a-si apara corect sansele in fata celor de la CFR Cluj a fost considerata de Inalta Curte de Casatie si Justitie o infractiune de dare de mita. In fapt, ceea ce a incercat Becali sa faca a fost sa plateasca pentru a preveni o adevarata fapta de coruptie (respective, cumpararea meciului de catre CFR Cluj), despre care gurile rele sustin ca chiar s-a intamplat in cele din urma. Sunt absolut convins ca legiuitorul roman nu s-a gandit la o astfel de situatie atunci cand a definit infractiunea de “dare de mita” si sunt la fel de sigur ca a fi ridicol sau grotesc nu constituie inca o infractiune. Dar, in mod subiectiv, recunosc ca nu ma intereseaza prea tare de ce a tinut totusi Inalta Curte sa-l infunde pe Intaiul Finantator – la un nivel superior, sunt convins ca locul acestuia e in inchisoare, pentru fapte mult mai grave decat “mita” de la Cluj.

Pe de alta parte, trebuie sa recunosc ca ma asteptam ca UEFA sa suspende Steaua, mai ales dupa declaratiile lui Mircea Sandu, care pareau sa pregateasca terenul pentru o decizie nefavorabila. Intr-un final, decizia a fost nefavorabila, dar deznodamantul a fost fericit. Ca printr-o ironie a sortii, dupa ce Becali insusi scapase de o prima sentinta nefavorabila prin suspendarea executarii (ma refer la dosarul sechestrarii) - ceea ce ne frustrase pe multi dintre noi – Steaua insasi este salvata prin acelasi procedeu. Condamnare cu suspendare, urmata de o perioada de probatiune.

Putem banui in spatele acestei decizii influenta lui Mircea Sandu in forurile inalte la UEFA (unde se face multa “politica”, in ciuda regulamentelor) – ceea ce ar fi de salutat, fiind totusi un exemplu de solidaritate in beneficiul fotbalului romanesc (Pacat ca acelasi Sandu nu s-a mai gandit la fotbalul nostru atunci cand a desfiintat din pix una din echipele emblematice ale acesteia – Universitatea Craiova…pentru care poate ca va ajunge sa plateasca intr-o buna zi).

Desigur ca cei mai puritani si legalisti dintre noi vor sublinia ca, in fond, Steaua se alege cu o sanctiune rusinoasa pentru blazonul ei, ceea ce – in litera legii – asa si e. In fine, unii se vor frustra ca am ratat o sansa foarte buna sa scapam de raul suprem, Becali, care ar fi fost inclinat sa vanda (vorba vine – nu el, ci verii lui) daca Steaua ar fi ramas fara sansa ipotetica de a accede la “milioanele Ligii”. Sunt de acord ca sansa a fost ratata, insa – cu riscul de a nu fi atat de robespierrian ca altii – nu ascund ca mi-ar fi parut chiar rau ca cea mai frumoasa echipa a Stelei din ultimii 15 ani sa fie sanctionata atat de drastic (si cumva nemeritat). Ma bucur, deci, ca am scapat.

Problema, insa, e ca nu am scapat. De fapt, am intrat intr-o zona in care va trebui sa ne purtam exemplar in urmatorii 5 ani (lung timp!) pentru a sterge din “cazier” aceasta pedeapsa. E adevarat ca, cu Becali in puscarie, riscul sa mai calcam pe bec atat de grav pare mai mic, insa trebuie sa fim constienti ca pentru toti adversarii Stelei munitia tocmai a fost asezata la vedere: orice suspiciune la adresa noastra, orice fapte de coruptie, rasism, huliganism – inchipuite sau nu! – vor genera plangeri si incercari de a ingropa Steaua. Pretul platit pentru a incerca (nota bene!) sa ajungem in Liga anul acesta mi se pare foarte mare. Si cred ca nimeni nu are – in aceste momente de euforie – interesul sa sublinieze acest fapt: ca sabia lui Damocles se leagana amenintator deasupra capului nostru. Steaua este obligata sa-si disciplineze comportamentul - orice pas in laturi va fi tratat ca o abatere si va atrage o pedeapsa care, la acel moment, va parea mai dura decat trebuie. Pentru ca in acest moment simtim ca am scapat, insa greul de-abia incepe.

Ovidiu