16-05-13

Noi nu mergem la răzbel!

Trompetele sparte ale unor oi – mai mult, mai putin sau deloc deghizate – au inceput sa faca zgomot spre influentare, vopsire si prostire.

Suntem la finele unui sezon care a adus urmatoarele realitati principale, care indreptatesc anumite concluzii, respectiv obliga spre o anumita atitudine: nu s-a schimbat nimic, nu ne schimbam nici noi

S-au reconfirmat toate aspectele contestate pana acum:

a) s p o r t i v e: distrugerea jucatorilor prin declaratii, transferuri dupa urechea lui surda, implicari permanente in stabilirea formulei de start, declaratii care afecteaza unitatea, concentrarea, principiile de concurenta; plafonari salariale care impiedica spargerea unui plafon valoric; presiune inutila data ori de laude ori de critice excesive si nepotrivite.

b) e x t r a–s p o r t i v e: circ jegos facut zilnic in numele unui brand care reprezinta o istorie macar decenta; incurajarea unei activitati asemanatoare de catre MM Stoica; luare la plua a orice, in numele Stelei, dar si luare la plua, in diverse forme, a tot ceea ce a insemnat Steaua inaintea lui/lor.

In acest sezon s-a reusit castigarea detasata a campionatului, in contextul unui nivel scazut de adversitate, cauzat de motive punctuale la fiecare dintre echipele de traditie, si al norocului de a avea un staff tehnic in care a excelat preparatorul fizic, context grefat pe un varf natural al procesului absolut haotic de selectie care dureaza de multi ani, si pe prezenta unui antrenor cu anumite calitati. S-a reusit si o prezenta onorabil spre buna in Europa.

Dar asta nu s c h i m b a deloc motivele si logica aflate in spatele contestarilor, care se accentueaza, nu se anuleaza: transferurile se fac la fel (din burta), antrenorii sunt numiti la fel (dupa ureche) si tratati la fel (ca marionete), implicarea in aspecte tehnice este clamata ca o virtute, jucatorii sunt abuzati/desfiintati in functie de toane, iar in numele clubului Steaua (nu in nume proprii), in stff sunt maimutoi, in preajma echipei sunt niste tigani borati interlopi, doi tampiti (frate si frate) isi proiecteaza umorile fata de tot ce misca – avand consecinta dezvoltarea sentimentelor corespondent negative fata de club, nu doar fata de persoanele lor. Sunt confirmate, practic, toate obiceiurile care garanteaza obtinerea dezastrului, nu a succesului.

D e g r a d a r e, potentata tocmai de acest succes 24, care adanceste, nu indulceste. Cancerul e consacrat ca m edicament.

Alte chestii adiacente/secundare, care contribuie la statutul/personalitatea unui club, si care ar fi deranjat – si ar fi ridicat contestatii – intr-o situatie chiar de normalitate referitoare la asa-zis principalele, sus-mentionatele aspecte:

- grupe de juniori in mizerie, la limita minima a regulamentului, la limita sub-minima a finantarii, a conditiilor, a competentei antrenorilor;
- marketingul local si national (tricouri, cani, prezervative etc., alte promotionale, spatii, virtual) sub-zero;
- site propriu (info la ora, stiri, noutati, interviuri, poze, statistici, chestii) sub-zero;
- relatia reala cu fanii (nu vomele lui Mitza), sub-zero;
- relatia cu fostele glorii (bilete, invitatii, reuniuni, provocarea de intalniri, mici ajutoarea umanitare) sub-zero;
- relatia cu istoria (muzeu, poze, trofee, ghete, tricouri, chiloti, reviste, carti, documente, emisiuni, interviuri, reportaje) sub-sub-zero;
- relatia cu tanara generatie (promovare directa in institutii de invatamant); sub-zero;
- implicare sociala (macar actiuni, cat de ipocrite, de imagine, pe cauze inclusiv umanitare, cum au facut si altii, si cum facea ospatarul Paunescu); sub-zero.

In concluzie, ce e Steaua? Un club bananier, s a l b a t i c, esentialmente dependent de nebunia unuia, care nu doar ca nu a lasat o cat de vaga impresie ca s-ar putea intampla ceva normal in viitor, ba chiar dimpotriva, a dat absolut toate garantiile ca nimic normal nu se va intampla vreodata, totul fiind un joc al nebuniei si intamplarii, grefat pe incompetenta cronica, demonstrata in ultimii 7 ani, care va produce, pe termen lung, aceleasi rezultate dezastruoase.

Nu putem sustine/aplauda garantia ca Steaua va fi o mizerie pe termen mediu si lung. Asta inseamna sa ne bucuram de 24.

Anul asta, printr-un cumul de situatii favorabile (ii zice h a z a rd), a fost bine ca rezultat. Dar acest rezultat a venit uzand toate instrumentele care au produs 7 ani de dezastru, si care, consacrate ca valide, vor produce in continuare multi ani de dezastru, cand contextul nu va mai fi atat de perfect favorabil (cadere pe linie a rivalilor, avans tehnologic major, varf de selectie naturala a lotului si relativa coeziune).

In acest sezon s-a schimbat ceva in modul de a face lucrurile fata de acum 2-3-4-5-6-7 ani, cand spumegam, negam, contestam, respingeam? Au ba? Merci frumos de raspuns, avem ochi, nu suntem tampiti, nu ne trebe` interpretari.

Nu o lungim, dar concluzionam, parafrazand una dintre cele mai geniale cugetari pe care le-a nascut omenirea, prin Jaroslav Hasek, ca un raspuns adresat celor care se simt bine, vor concordie, liniste, optimism, sa aplaudam, sa sustinem si sa tragem cu totii la aceeasi cauza (moarta, ingropata si putrezita).

Cat timp Becali si felul lui de a face lucrurile sunt acolo, indiferent ce altceva s-ar intampla – o saracie de titlu, mai multe saracii de titluri, sau, prin absurd, o bogatie de Liga Campionilor –, nu ne lasam pacaliti de ceva care face din cand in cand i m p r e s i a de bine, ca sa poata face mereu c e r t i t u d i n e a de rau.

Sa aplaudam marete realizari? Sa ‘sustinem’? Sa ‘ignoram’? Sa ne ‘unim’? NIET!
“Noi nu mergem la răzbel! Ba ne şi cacam pe el...”

Filip Pindean