07-05-07

A fost odatã ca niciodatã...

Vautrot a ales poarta dinspre peluza unde se aflã suporterii români, iar Steaua a fost desemnatã prima executantã. Cei 10 jucãtori s-au aºezat în cercul de la centrul terenului, în timp ce portarii s-au dus spre careu.

Primul executant e Majearu. ,,Baftã, Miþi!". ,,Nutria" pleacã agale spre poartã. Urruti se aºazã între buturi ºi încearcã sã-i prindã privirea românului. Majearu evitã sã ridice ochii. κi aºazã mingea la punctul cu var, se dã înapoi patru paºi ºi hotãrãºte sã tragã în dreapta portarului. Era cel mai tare adversar al lui Duckadam la penaltyurile de dupã antrenamente. În tribune, huiduielile muºcã vârtos din timpanele alor noºtri. Miþi se îndreaptã spre minge. Paºii îi sunt uºori. Pune stângul înainte ºi loveºte cu latul dreptului în diagonalã. Plasat, dar, vai!, prea încet. Urruti pleacã spre dreapta ºi respinge.. Stadionul ia foc. ,,Barca, Barca! Campeones!". ,,Eram extenuat fizic. Poate era bine sã fi refuzat ºi eu, dar nu m-a întrebat nimeni. Pentru toatã lumea era firesc ca eu sã bat", spune cu tristeþe azi Majearu. ,,În acea clipã am crezut cã pierdem. Dacã cel mai bun executant al meu ratase nu mai aveam la ce sã mã mai gândesc", recunoaºte Ienei.

Duckadam schimbã locul în poartã cu Urruti ºi parcã o umple fizicul lui. κi murmurã ca pentru el: ,,Hai, Helmuth! Primul penalty e cel mai important. Dacã ghiceºti, pe urma îi joci tu pe ei". Spaniolii îl trimit pe Alesanco. Cãpitanul echipei ºi-a asumat responsabilitatea de a deschide seria loviturilor. Duckadam îºi îndoaie genunchii pe linia porþii. Tribunele pregãtesc vuietul nebun al succesului. Spaniolul se retrage. Se opreºte. Pare un sãritor în înãlþime care aºteaptã tunetul sacadat al spectatorilor. Vine spre minge. Duckadam nu se grãbeºte. Stã puþin pe loc, dupã care împinge în picioare ºi pleacã în dreapta. Acolo ajunge ºi mingea. Duckadam apãrã!!! ,,Sunt salvat", îºi spune Majearu ºi lipeºte o palmã de încurajare spatele lui Boloni, care s-a ridicat pentru a executa. ,,Bat în stânga lui. Cu Sportul am dat tot acolo ºi probabil cã portarul a vãzut caseta. κi va spune cã schimb colþul, pentru cã am ratat ºi d-aia n-o fac. Important e sã nu dau afarã, aºa cã trebuie sã am grijã. Ah, ºi cât îmi doream sã nu ajung la momentul ãsta!", îºi spuse Loþi în drumul spre careu. Urruti gândea altfel. Boloni îºi pune balonul pe var cu o miºcare hotãrâtã. Lasã senzaþia cã n-are chef sã mai prelungeascã agonia. Se îndreaptã spre minge, trage, dar, de fricã, nu trimite lângã barã. Urruti schimbã ºi el colþul, mergând pe teoria alternanþei. ªi-i iese! De furie, Loþi trage în mingea respinsã, dar golul nu poate fi validat. Stadionul renaºte iar. Lui Loþi îi vine sã se batã singur. ,,De ce a trebuit sã gândesc atât? De ce? Aici nu e locul unde trebuie sã fii cerebral. Aici îþi trebuie nebunie ºi inconºtienþã. Ce-am cãutat eu aici? De ce m-am bãgat?". Oftatul greu al tribunei a stopat procesul de conºtiinþã al lui Boloni. ,,Esteeee! Bravo, Duca! Nu-i nimic, Loþi! Duca a apãrat iar!". Bãieþii jubilau alãturi de micuþa galerie românã. ,,Dupã primul penalti a început, de fapt, jocul psihologic", explicã azi Helmuth. ,,M-am gândit cã ai noºtri schimbaserã colþul la primele douã lovituri. Pedrazza, al doilea om al lor, gândea la fel. Mizam pe faptul cã va crede cã voi schimba ºi eu colþul dupã prima loviturã paratã. De-aia am plonjat tot spre dreapta".

La centrul terenului, Lãcãtuº stã încã lângã Bãrbulescu. ,,Bã Ilie, eu decât sã trag plasat ºi sã mi-o prindã ãsta, mai bine dau peste poartã. Sã moarã mã-sa, îi trag una lu' ãsta de-i scot ochii! Ori la bal, ori la spital!". Încurajându-se singur, Marius s-a ridicat ºi a pãºit hotãrât. A luat mingea, ºi-a înþepenit-o la 11 metri, s-a uitat scurt la Vautrot, dupã care a plecat decis. Trei paºi, un ºut în plin ºi...suspans. Mingea explodeazã în ,,transversalã", dar sare în pãmânt dupã linia porþii. Gooooollllll!! E 1-0 pentru Steaua! Lãcãtuº sparge aerul cu pumnul ºi se întoarce râzând la centru. ,,Bravo, Lãcã! Sã n-am parte, ºi eu o sã dau la fel!", îi spuse Bãrbulescu. ,,Adevãrul e cã mi-a cam tremurat mâna când am aranjat mingea. Bine cã nu mi-a tremurat ºi piciorul", se confeseazã azi Marius. Pentru prima datã spectatorii nu mai ovaþionaserã în urma loviturii unui român. În liniºtea instalatã, paºii lui Duckadam se auzeau parcã fremãtând iarba de pe linia porþii. ,,Tot în dreaptã mã duc fie ce-o fi! N-o zice ãsta cã sunt nebun sã aleg acelaºi colþ. Dar uite cã eu sunt. Sã vedem dacã merge", îºi ºopti Duckadam. Faþã în faþã cu el, Pichi Alonso pare înspãimântat. N-are voie sã rateze. Logica lui curge însã prin albia sãpatã de Helmuth. Elanul spaniolului e mare. Trage în dreapta portarului nostru. Duckadam plecase însã înainte ºi, incredibil, prinde mingea!!! Al treilea penalty apãrat. De bucurie, ºuteazã balonul în înaltul cerului. Vautrot se apropie de el, dar Helmuth se scuzã. ,,Nu mi-a dat cartonaº atunci. M-a privit doar mai dur, mai dojenitor, dar atunci am simþit din privirea lui cã parcã ºi el se dãduse de partea noastrã. Deºi eram o echipã micã, venitã din nenorocitul ãla de est al Europei, deºi jucam în deplasare, deºi ratasem douã penaltyuri, aveam acum prima ºansã", povesteºte Duckadam.

Urmeazã Balint, al doilea kamikaze al echipei. În tribune, nea Gavril, tatãl lui Gabi, îºi muºcã unghiile. Gãboajã pare însã mult mai calm. κi aranjeazã meticulos balonul în punctul cu var. Pe laterala careului de 16 metri, cu zâmbetul pe buze ºi mâinile lipite una de alta ca pentru rugãciune, Duckadam se trânteºte în fund. ,,Doamne, îþi mulþumesc, Doamne, cã m-ai ajutat!". Pentru portarul Stelei tot ce îl înconjura acum dispãruse. Era doar el cu el. Apãrase 3 penaltyuri, nu ºtia câte vor mai fi ºi nici n-avea chef acum sã facã vreo socotealã. ,,Uite-l pe Gãboajã. Ãsta bate bine, dar tot i-am luat câteva navete de bere de 3 ani de când ne întrecem la 11 metri dupã antrenamente". Duckadam nu privise nici una dintre execuþiile coechipierilor ºi n-o va face nici acum. Dupã ce Balint ºi-a fixat balonul pe punctul cu var, Helmuth s-a lãsat uºor pe spate ºi a închis ochii. Huiduielile tribunei îi spãrgeau timpanele. ,,Or izbucni, ca la Miþi ºi Loþi, sau aud oftatul ãla atât de plãcut?". Nebunia transformase fluierul lui Vautrot într-un þignal ºters pierdut în spaþiu. ,,Huuuuuuuuuuuuuuuuo!". ,,Ahhhhhhhh!". ,,Ce, a marcat Gabi?". Liniºtea cãzuse iar ca o ghilotinã peste capetele spaniolilor care umpluserã stadionul ,,Sanchez Pizjuan". ,,Aºa e, a dat gol! E 2-0 pentru noi! Bravo, Gabi!", apucã sã-i strige Duckadam, dupã care se îndreaptã cu pasul lui apãsat de urs grizzly spre linia porþii. ,,Helmuth, te arunci decis în stânga!", îºi spuse. ,,Nu trebuie sã-ºi fie ruºine dacã vei fi pãcãlit. Orice portar îºi alege un colþ la 11 metri, dar de teama de a nu fi penibil, nu împinge hotãrât, iar când o face e prea târziu. Tu trebuie sã riºti!" se îmbãrbãteazã Helmuth, dupã care îºi focalizeazã pe ochii lui Marcos. ,,Hai, bãiete, cã-þi cam tremurã picioarele. Ce oi zice tu, cã dacã am plecat de trei ori în dreapta sunt chitit pe partea aia? Uite cã acum mã sucesc. Sã nu te suceºti ºi tu, da, bãiete?". Semnalul lui Vautrot se aude de aceastã datã extrem de clar. Helmuth îºi înfundã încã o datã mãnuºile una într-alta, se înconvoaie ºi începe sã tropãie uºor. ,,Hai, bãiete, dã-o la mine! Hai, primul pas...., al doilea...., e bine aºa....., al treilea...., Hai, trage! Am plecat! ªi.... Te-am pãcãliiiiiit, uite-o, e iar la mineeeeee! Esteeeeeeeee!". În clipa urmãtoare Boloni era deja de gâtul portarului. ,,Bravo, Duca! Bravo, bãiete!". Helmuth nu realizase însã cã totul se terminase. ,,Ce-i gata?". ,,Gata! Am câºtigat!". ,,Am luat Cupa!". ,,Bravo, bã! Am luat-o, bã, e a noastrããããããã!". ,,Cupa Campionilor, bã, e a noastrãããããã!".


Andrei Vochin - SUPER STEAUA, Bucureºti, Editura Prosport, 2001


fcsteaua.ro va recomandã FINALA CUPEI CAMPIONILOR EUROPENI, ediþia 1986, STEAUA BUCUREªTI - CF BARCELONA, astãzi la ora 19:00 pe TV SPORT, în comentariul unuia din eroii nopþii de la Sevilla, GABI BALINT! Vizionare plãcutã!