19-11-12

Trepte

Se pare ca pentru multi Ghencea nu mai reprezinta „Templul fotbaului romanesc.” Locul unde candva defilau Constantin, Ienei, Iordanescu, Hagi, Bumbescu, Barbulescu, Petrescu sau Dumitrescu, si de unde plecau monstrii sacri ai fotbalului european cu coada intre picioare a ajuns nimic mai mult decat o aminire... Sau cel putin asta se vrea.

Treptele...

Treptele alea bordate de copaci la care te gandeai cand erai mic si te furisai prin crapaturile gardului, si care mai apoi le priveai cu aceeasi jind cand stateai la coada asteptand sa se invarta recii turnicheti.
Treptele care te desparteau de vuietul de dupa ele, care simbolizau urcarea spre rai, adevarate „Stairway's (in cazul acesta) to Heaven” care te duceau intr-o alta lume, in care problemele tale erau alungate, caci acolo, erai doar tu, baietii si Steaua.
Treptele pe care le coborai cantand, indiferent de deznodamant, si la baza carora nu de putine ori te asteptau baietii in albastru.
Treptele de care iti aminteai in timpul saptamanii stiind ca vine din nou sfarsitul ei si ca ele te asteapta din nou sa te duca in locul tau.

Da, treptele acelea, care azi sunt roase de timp, crapate si ponosite, sunt pustii.

La meciul cu Severin, asistenta a fost in jurul a 7500, mult mai mica comparatin cu cea de pe „Mall” Arena. Ghencea se va transforma intr-un cartier rezidential in cativa ani, Steluta se va muta pe Arena Nationala, ca de, 7500 de oameni nu „scoate” investitia. Chiar daca peste 50 de ani Ghencea va fi vazuta doar ca o alta „Treapta” in istoria clubului, pentru noi, cei ce am trait meciuri de vis pe acest stadion, el va ramane mereu „Templul fotbalului romanesc”.

Pirotehnistu'