13-11-12

Azil

Motto:
„Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor,
Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele,
Caii şi flintele haiducilor ?! “

Lăsaţi-i gloria lu’ Tata Jean, să-i fie la suflet alean, Giovani să ia pistoalele, Victoraş – pumnalele, caii la patiseru’ Georgică, că altfel, sincer, mi-e frică şi habar n-am, pot să ajungă salam de mânzat fezandat, ambalat în cutii şi împărţit la copii împreună cu cornu’ şi laptele, astea sunt faptele, nu-i loc de glumă şi până la urmă scoateţi şi flintele, împuşcaţi preşedintele de instanţă, Meme are o circumstanţă, a scris un foileton într-o cutie de carton despre un unchi care a trăit în genunchi, aşa că el trăieşte în picioare – tot aşa şi moare – daţi-i o flintă şi o oglindă, să se vadă haiduc şi să dea buluc, să facă dreptate, să treacă la fapte !

Borcică-i bolnav cardiac, inima-i stă într-un ac, i-au prins-o cu o agrafă că nu mai avea bani de marfă, viaţa e scumpă în State, te ia cu junghiuri în spate când vezi indicele bursier, noroc cu naşu’... oier care îl mai ajută, mai scapă câte o sută, mai dă şi câte o mie, că are o nouă soţie, lapte şi iaurt, ca s-o ţină din scurt, brânză şi caş, să facă un copilaş. E greu cu familii depărtate, departe de soră, de frate, departe de mamă, de tată, departe de-a satului vatră, departe de satul lui, Valea Boului, departe de staul, de stână, pierdut într-o lume hapsână, condamnat penal şi urmărit internaţional, bolnav cardiac, va ajunge sărac, rămas fără marjă şi abandonat pe o plajă, la Miami Beach, trebuie să explici, instanţa a greşit, a condamnat un om necăjit ! Rugăm preşedintele Obama ca să-şi dea seama, avem un caz disperat, bolnav cardiac operat, condamnat pe nedrept de un stat inept, drept pentru care cerem umil, să-i daţi dreptu’ legal şi să ceară azil !

E greu să fii închis la pârnaie, să dormi pe saltele de paie, să faci duş la comun şi să nu te apleci după săpun, dacă l-ai scăpat pe jos sau în lavoarul zoios, treaba nu-i bună, mai vezi alt săpun după o lună. Toaleta din celulă nu e destulă, tre’ să stai la rând şi să-ţi faci nevoile în gând, iar dacă se înfundă, problema devine... profundă, inundaţia aferentă nu are mirosu’ de mentă, nu poţi fugi în afară când vine duhneala de ţeavă murdară. Timpul se scurge în var scorojit, te simţi ca şi mort, disperat, pricăjit, greu trece clipa, ziua şi anul, din când în când mai alungi şobolanul cuibărit în salteaua cleioasa precum pelteaua. Cohorte de gândaci trec pe unde zaci, picături de apă le simţi noaptea-n pleoapă, or fi din tavan... sau... vreun şobolan, oftatul îl ţii, mai bine nu ştii... Eşti într-un infern ce pare etern, ora-i săptămână, ziua pare o lună, anul e o eră, viaţa, o himeră.

Noroc de « naşi », că încă n-au ajuns pârnăiaşi, vorbim de Naşu’ federal şi Naşu’ de... Neanderthal, de Naşu’ – Oier şi Naşu’ cu sănătate de fier, omu’ care a învins o tumoare, există un Dumnezeu, oare (?), un Dumnezeu de lumină la care Oieru’ se-nchină slăvindu-L de pe capota maşinii împreună cu toţi... creştinii. Minţile odihnite trăiesc în palate spoite, Hristoşi din tablă răstigniţi în slavă pe căile de acces, tribut pentru progres, simbolistică modernă cu ascendenţă ternă, naşii sunt aşii, nu voi, papuaşii, pigmei pierduţi printre zmei îmbrăcaţi în blană de miei asemeni Mielului din Apocalipsă, ei de nimic nu duc lipsă, sunt mântuiţi şi blagosloviţi de înalte feţe bisericeşti, au badigarzi oştile cereşti, dacă vor, se vor reîncarna sau vor ierna veşnic în huriile de pilaf, cu chipuri pictate şi epitaf.

Cei ce poftiţi la dreptate pe lume, viaţa vă dă exemplele bune, oameni de soi şi turme ca... noi, tropăind din copite, oi, capre şi vite bătucim calea cea dreaptă (?) fără ca să ştim ce ne aşteaptă, care va fi răsplata, unde e albul şi unde e pata. Doamna cu balanţa îşi ştie prestanţa chiar şi fără vedere, păşeşte parşiv, ca o adiere, departe de tropot, cu şarm şi cu stil, departe de noi ce poftim la azil...


LDS