31-08-12

O gravă eroare

„Bună seara, dragi stelişti şi nu numai!

Plîng în timp ce scriu aceste rînduri fiindcă nu mi-am imaginat vreodată că atîta lume e alături şi se gîndeşte la mine, chiar şi la un an şi patru luni de la accident. Nu ştiu dacă merit asta! Nu am fost un mare fotbalist, doar am încercat să devin. Dar ce pot să vă promit este că, deşi dacă unele zile sînt chinuitoare, sprijinul vostru îmi dă putere, răbdare şi sper că într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al tehnicii medicale, să fiu din nou sănătos, să pot să strîng mîna şi să ofer o îmbrăţişare tuturor celor care s-au gîndit chiar şi o secundă la mine.

Astăzi vreau să-le mulţumesc în special lui MM şi tuturor celor care au hotărît să-mi sprijine fundaţia şi planurile mele de a ajuta copiii cu dezabilităţi din România. Este o onoare pentru mine şi sper, cu ajutorul vostru, ca în viitorul apropiat să pot ajuta cel puţin un copil din fiecare judeţ să aibă o viaţă normală.

Le mulţumesc, de asemenea, suporterilor stelişti că se gîndesc la fiecare meci la mine şi s-au gîndit să-mi facă o coregrafie ca aceea de la meciul cu Twente. E de neuitat! În încheiere, vreau să le urez băieţilor şi staff-ului Stelei multă, multă baftă! Anul acesta îi văd mai puternici şi îndemn toţi suporterii să le ofere linişte, răbdare şi sprijin, pentru că aşa vor urma şi rezultatele dorite de noi toţi. (subl.n.)

Cu drag, Mihai”

~~~ ~~~ ~~~

Nu e niciodată uşor când, din atâtea motive posibile, simţi nevoia să te pişi împotriva vântului.

Nu ştiu cum s-o spun mai simplu decât atât: Mihai Neşu greşeşte fundamental! Iar greşeala lui are consecinţe. Tot fundamentale.

Toată aprecierea pentru Mihăiţă, pentru adevăratele mesaje pe care le transmite prin semi-minunea aflată în plină desfăşurare, dar ceea ce face cred că e împotriva a ceea ce vrea să facă.

~~~ ~~~ ~~~

Să o luăm metodic.

În acţiunea de aseară au fost implicate două părţi: clubul Steaua, prin reprezentantul ei, Mihai Stoica, şi Fundaţia Mihai Neşu.
Clubul Steaua, deci, prin expunerea Fundaţiei pe tricouri, a ajutat (în perspectivă) planurilor lui Mihăiţă de a sprijini copiii cu handicap. Expunere, vizibilitate, notorietate, cu toate posibilele benificii conexe.

~~~ ~~~ ~~~

Pentru mine personal, unicul mod în care cineva (om, grup de oameni, instituţie, companie etc.) poate servi un interes legitim, este de a face lucrurile care-l determină – identitar, legal sau statutar – cât mai bine şi corect posibil, servind astfel apoi, ca o consecinţă, şi prin modelul rezultat în urma activităţii.

~~~ ~~~ ~~~

În opinia generală, prin gestul de aseară, Steaua a servit un scop nobil – a ajutat nişte copii defavorizaţi, în acelaşi timp fiind alături de un fost jucător de-al său.

În opinia mea, prin gestul de aseară, Steaua: a) a îngropat nişte copii defavorizaţi; şi b) s-a ajutat exclusiv pe ea, obiectiv unic urmărit din capul locului.

~~~ ~~~ ~~~

Modelul rezultat din activitatea din ultimii 10 ani a clubului Steaua este unul pefect opus celui care este servit, aparent, prin gestul de aseară.

Modelul normalităţii este unul de bun-simţ: Copiii bolnavi (şi, fireşte, nu numai ei) trebuie ajutaţi de către Stat, prin implementarea unor politici logice, coerente, accesibile, bune. Ajutorul nu poate generat, à la longue, prin pomeni care pot sau nu pot veni, sau prin iniţiative private, care la rândul lor pot sau nu pot veni. Unic, garantat, nediscriminatoriu, pe criterii transparente – aceata este normalitatea. Absurdul concept ca Statul să îndeplinească rolul Statului... Asta presupune un cadru larg firesc, bazat pe transparenţă, responsabilitate, concepţii strategice. Pe noţiuni cum ar fi colectarea integrală a taxelor şi impozitelor, sau eradicarea corupţiei din cadrul funcţionarilor publici.

Atunci când, spre exemplu, nu vom mai avea evazionişti la nivelul a 15-20% din PIB (adică vreo 20-25 de miliarde), vor fi mai mulţi bani la dispoziţie – inclusiv şi pentru dezvoltarea şi integrarea unor programe instituţionale care să ajute garantat toţi copiii bolnavi. Când va exista transparenţă, banii ăia vor fi şi cheltuiţi cum trebuie, de către funcţionari necorupţi şi competenţi.

Drumul până acolo este blocat – la un prim şi fundamental nivel –, de primitivismul celular al celor votează – situaţie plastic reprezentată de bine-cunoscuta situaţie cu găleata sau cu sticla de ulei; pentru pomana asta absolut ridicolă (nu doar ca valoare) îşi dau votul unor nenorociţi care-i jupoaie, în diverse forme, înmiit, în anii de mandat. Nu doar cei care-şi vând viitorul pentru o pungă de făină sau pentru un litru de ulei la 900 de grame, ci şi cei care se duc la vot ca la meci sau discotecă, fără să se oprească o clipă pentru a gândi (tâmpiţi de lipsa de cultură şi informaţie, îndoctrinaţi la refuz de propaganda manelistică – pe fond – de la televizor), sau cei care nu se duc deloc, îşi au vină majoră în ceea ce se întâmplă – aleşi hoţi, incompetenţi, peste măsură de aroganţi. A căror activitate produce rezultatele corespondente calităţilor enumerate. Un sistem disfuncţional, bolnav din cap până-n picioare, a cărui extensii le resimţim, în n forme, zi de zi.

~~~ ~~~ ~~~

“O fi, dar nu e în chestie”, veţi spune. Ba tocmai că e. E foarte în chestie.

~~~ ~~~ ~~~

Nevoia unor iniţiative precum cea a lui Mihăiţă Neşu vine tocmai din starea dezastruoasă a entităţilor eminamente responsabile. Cei îndrituiţi a se ocupa, nu o fac, sau o fac prost, cu rezultate pe măsură de proaste. În societăţile civilizate astfel de iniţiative private, susţinute de personalităţi publice – şi aici vorbim despre orice domeniu –, vin ca o completare, ca un ajutor de imagine, ca un reminder dat societăţii, ca un boost, ca o formă de presiune soft, pentru ca cei care ocupă nu doar să nu deraieze sau să se lase pe tânjală, dar să o facă din ce în ce mai bine, cu rezultate din ce în ce mai prolifice. Nu înlocuiesc, completează, nu generează, contribuie.

~~~ ~~~ ~~~

În societăţile cu adevărat serioase nu veţi vedea niciodată instituţii de învăţământ superior decizând în Senat să susţină (contra-cost) un proiect precum cel de la Roşia Montana. Nu veţi vedea lanţuri fast-food ca parteneri în programe de dezvoltare aromioasă a preşcolarilor. Nu veţi vedea Coca-Cola prezentată ca partener al unei Societăţi care luptă împotriva gastritei. Sau Kent ca partener al unui ONG numit “Fumatul ucide”.
După ce o societate precum ROMPETROL a fost dată cadou pe 300 de milioane de dolari, cu ştergerea unor datorii de alte 603 milioane, pentru ca, 7 ani mai târziu, să fie vândută pe 3.4 miliarde, cele câteva zeci de burse de azi nu înseamnă că “promovează educaţia, ajutând la formarea unor indivizi cu un pronunţat spirit de initţativă, cu o conştiinţă civică deosebită şi un real simţ al responsabilităţii”. Nu înseamnă asta deloc! Nu înseamnă că “Fundaţia îşi propune astfel să contribuie la transformarea societăţii româneşti într o societate de cetăţeni creativi şi responsabili, care au capacitatea de a face propriile alegeri”.

~~~ ~~~ ~~~

Steaua nu poate susţine obiectivele Fundaţiei lui Mihăiţă Neşu, pentru că Steaua din ultimii zece nu a demonstrat – prin toate acţiunile care determină cine şi ce e intim, în final – decât faptul că este una din cauzele care au dus la necesitatea apariţiei unei astfel de Fundaţii, adică Steaua este însăşi una din tarele împotriva cărora Fundaţia lui Mihăiţă Neşu luptă.

~~~ ~~~ ~~~

La fel cum România de azi nu are nevoie de bursele de căcat ale lui Patriciu şi Voiculescu, ci are nevoie de rezerve de petrol şi gaze de 30 de miliarde date pe şpăgi de sute de mii, adică are nevoie de independenţă energetică, adică are nevoie de benzină la 3 lei, sau de killowaţţi la jumătate, cum poate şi trebuie să producă ţara, la fel nici Mihăiţă Neşu nu are nevoie de pomana – calculată şi interesată – făcută de mizeriile de la Steaua.

~~~ ~~~ ~~~

Cei care trebuie ajutaţi de Neşu şi Fundaţia lui (dar şi celelalte categorii care intră în discuţie) nu au nevoie de pomeni aruncate pe jos – nota bene! chiar de către cei care au făcut necesară pomana... Au nevoie ca fiecare om, instituţie, companie să facă lucrurile care-l determină – identitar, legal sau statutar – cât mai bine şi corect posibil.

~~~ ~~~ ~~~

Când Steaua, după transferul la Utrecht, nu a mai vrut să-i plătească lui Neşu suma de 150.000 de euro din banii datoraţi prin contract (prima pentru calificarea în ChL), s-a developat una din tarele recurente care ne macină. Când lui Mihăiţă nu i s-a dat deptate la Comisiile vândute decît în ultima instanţă.

Când Steaua nu a mai vrut să le plătească, cu lunile, salariile de 8-9 milioane de lei unor oameni care depindeau, la nivel de supravieţuire, de ei, s-a developat altă tară. Atunci trebuia nu grijă, dar măcar minim bun-simţ.

Când Steaua se lăsa transformată în vehicul de propagandă electorală, ne lovea alt motiv al dezastrului. Totul se cumpără, totul se vinde.

Când Steaua declara salarii de 5 milioane de lei pentru unii care câştigau de sute de ori mai mult, făcând evaziune fiscală de multe milioane, ne lovea alt motiv al sărăciei. Copiii lui Neşu nu au nevoie de spaţiu publicitar, au nevoie ca toţi s-şi plătească impozitele în mod corect.

Când Steaua folosea bani negri pentru prime, sau folosea mita ori foloasele necuvenite pentru atingerea unui rezultat, atunci trebuia să-l ajute pe Neşu. Ori atunci când trecea ilegal sume peste graniţă, făă să plătească taxele. Ori atunci când, pentru 200.000 de dolari, introducea în galeria pentru Liverpool 50 de ciori rrome ale lui Spoitoru, care au îngrozit UK prin tâlhării, furturi, violuri şi omoruri.

Când ignoră fostele glorii aflate în nevoi materiale. Acolo să se vadă grija. Când Sameş a murit cu promisiunea plăţii tratamentului.

Sau atunci când folosea forţe paramilitare pentru reducerea fizică la tăcere, prin teroae, a unei opoziţii democratice, cum au făcut şi alţii în atâtea rânduri în România. De-aia suferă copiii lui Neşu.

Când conducători ai clubului dădeau ordin să fie bătuţi contestatarii, sau atunci când un oficial lovea un suporter, însoţit de gorile. Şi nu păţea nimic. Ăsta e modelul de succes promovat de Steaua.

Când viitorul proprietar al clubului mituia înalţi ofiţeri ai MapN cu terenuri sau vacanţe. Aia e responsabilitatea civică. Ăsta e self-made man.

Transparenţă privind acţionariatul, cheltuielile, sursele de venit. Model. Asta înseamnă ajutor dat copiilor.

Când desfiinţa grupele de juniori, sau le ţinea în mizerie. Acolo se vede grijă pentru viitor.

Când modul despotic, animalic, primnitiv, umilitor pentru oricine (fan, jucător, antrenor, colaborator, frate-soră-văr) de a face lucruri a fost promovat ca ceva normal timp de atâţia amar de ani şi când singurele valori pe care le exprimă de atunci şi până azi Steaua sunt forţa banului, a pumnului şi a jmecheriei – atunci se creau şi se consolidau motivele pentru care copiii apăraţi de Neşu nu au vieţi normale.

Când se minte cu neruşinare, când nu se asumă nicio faptă, când nu există nici strategie, nici competenţă, nici respect, nici nimic. Ciupeală, hoţie pe faţă, intervenţii, jupâni, manelism, iresponsabilitate. Asta e Steaua, ăsta e modelul ei, care-şi găseşte n extensii în structurile statale care trebuie să aibă grijă de copii.

Pentru că bugetul este fraudat de astfel de entităţi precum e Steaua, pentru că în Ministere sunt tâmpiţi (sau sclavi, sau curve) la fel de mari precum la Steaua, precum că interesul personal e singurul care primează, la fel ca clubul unde se poate face cancer la limbă de la nevorbit, pentru că sute de mii de caractere şi conştiinţe noi sunt formate după modelul ăsta ţigănesco-cocalăresc. Se dă afară sau se angajează la fel ca la Steaua – profesionişti departe, lacheii şi rudele – aproape. Se cheltuie la fel ca la Steaua. Şi se tratează poziţiile din Stat la fel cum tratează şi creditorul Stelei clubul. Şi în general, lumea.

~~~ ~~~ ~~~

Steaua trebuia şi putea să sprijine Fundaţia lui Neşu într-un singur fel. Făcând, de-a lungul timpului, lucrurile cât mai bine şi mai corect.

Ăsta era modelul oferit. Asta face posibilă, spre exemplu, coopearea Barcelona-UNICEF.

După miile de gesturi făcute în ultimii 10 ani împotriva principiului exprimat prin cel de aseară, Steaua nu-şi câştigă nicio penitenţă, ci doar arată că urmază un nou ciclu care va reconsolida mizeria pe care o reprezintă.

Acesta, din păcate, începe şi mai tare şi va dura şi mai mult decât precedentul, mita fiind acceptată cu plecăciuni, demonstrând astfel o derută şi o degradare maximă.

În numele istoriei glorioase a unui club, admit (nu admit deloc, dar să zicem) că Mihăiţă putea accepta “oferta” de a fi inscripţionat pe tricouri. Şi atât.

În momentul în care el “îndeamnă toţi suporterii să le ofere linişte, răbdare şi sprijin” ălora de la Steaua, lucrurile se schimbă fundamental.

~~~ ~~~ ~~~

Pot accepta o bursă de la Patriciu, Voiculescu sau Gold Corporation, dar cu siguranţă nu o să îndemn la votarea PC-ului, şi nici n-o să fac propagandă pentru benzina de 7 lei sau pentru exploatările cu cianură. Îmi iau bursa-premiu-grant, ce-o fi!, că asta e viaţa, şi dispar. Ştiu ce fel de bani sunt ăia şi de unde vin – ştiu ce rol au şi ce fac pentru jigodia respectivă (exact acelaşi lucru care-l face poman de ieri şi pentru Steaua) –, dar tot îi iau. Un eventual « mulţumesc » sec şi atât. Dar nu « Ah, domnul Patriciu, ce om bun e, dacă fi mai mulţi ca el în ţara asta ce bine am duce-o ! O, domnul Voculescu, un om de toată isprava, eu am încredere în el, aveţi şi voi, votaţi cu încedere! ». Dacă sunt condiţionat de “cîteva cuvinte acolo”, în sensul celor de mai sus enunţate, atunci refuz categoric un asemenea compromis – care nu e unul mic, cum se mai acceptă, ci e unul mare, care te compromite de tot.

~~~ ~~~ ~~~

Neşu îndeamnă la acordat « susţinere, linişte, răbdare şi sprijin » unora care au consacrat la cel mai public nivel posibil toate – dar absolut toate – paradigmele motivelor pentru inclusiv copiii ăia în numele cărora luptă nu au o viaţă normală.

Altfel spus, în schimbul unei găleţi sparte, Neşu susţine însăşi perpetuarea cauzelor pentru care inclusiv copiii ăia, dar cu singuranţă nu numai ei, au şi vor avea nevoie de ajutor.
Este o regretabilă şi involuntară - dar gravă - eroare.

Filip Pindean