01-05-12

Telefonul fără fir

Să clarificăm lucrurile de la început. George Becali nu este patronul echipei Steaua şi asta nu o spunem noi, o susţin cifrele prezentate în vara lui 2011 în Comitetul Executiv al FRF. Acum un an, clubul Steaua îi datora celui care pozează în patron suma de 19 milioane de euro.

A fi patron înseamnă să investeşti, să creşti o afacere, să-ţi însuşeşti profitul dacă lucrurile merg şi să-ţi asumi pierderile atunci când firma nu face bani. George Becali nu este decât un cămătar, un zaraf pe care lumea selectă a fotbalului românesc l-a asimilat, avidă. Puteţi să-i spuneţi şi mamelegiu sau uzurar, nu trebuie să vă ruşinaţi. Cămătăria e o ocupaţie veche de când pe lume au apărut banii.

Aşadar, uzurarul George Becali se poartă ca un patron. E cel mai grav simptom. Atunci când îţi dă bani, un cămătar normal nu-ţi spune şi ce să faci cu ei. Pe el îl interesează doar să-şi ia banii înapoi la termen, evident cu camătă. Nu şi George Becali, care taie şi spânzură la Steaua, aleargă cu valize - un lucru normal pentru un zaraf -, îşi sună antrenorul în timpul meciului pentru că e "patron" şi decide.

În acest cuib de cuci şi-au găsit culcuş şi alţii. "Un tip inteligent, dar urmărit în tinereţe de dorinţa nebună de a face mulţi bani", aşa cum îl caracterizează un apropiat, Mihai Stoichiţă i se adresează lui Becali cu "patroane". La fel şi celălalt Mihai, Stoica.

- Băi, Miha'e, ştii că eu mă bag la echipă, da? Să fim înţeleşi...
- Da, patroane. Ce, eu nu ştiu de data trecută?!

E dialogul telefonic fabulos dintre zaraf şi antrenor, petrecut după plecarea lui Ilie Stan. Becali n-a negat niciodată că se bagă."Nu e penal, nu e nesportiv", s-a justificat, apoi s-a adâncit în impostură: "Patronul are dreptul să facă ce-i trece prin cap". Odată cu Becali, pe treptele imposturii a coborât şi Stoichiţă. Urmăriţi imaginile! Retras sub copertina băncii de rezerve, primul antrenor din lume surprins de camerele TV în timp ce vorbea la telefonul mobil pe durata unui meci avea coloana îndoită. Totuşi, cu părul sur zburlit, Stoichiţă lăsa senzaţia că-l încearcă o uşoară stare de revoltă în timp ce în ureche i se picurau schimbările. Dezgustul din ochii hăituiţi ai antrenorului spun că, poate, nu e totul pierdut. Poate că orgoliul antrenorului român terfelit de un om ale cărui mâini miros a aer stătut din seifuri bancare mai are o şansă de supravieţuire.

Dar pentru asta trebuie ca data viitoare dialogul să sune aşa:

- Aţi apelat căsuţa poştală a abonatului Mihai Stoichiţă. După semnalul sonor, lăsaţi mesajul dumneavoastră.....bip!
- Alo, nea Miha'e…ai înnebunit? Bă, băiatule, bagă-ţi minţile în cap!....Băăăăăăă, nebunule! Auzi, să-ţi închizi telefonul când te sună patronul? E, bine, uite că te-am dat afară!

Costin Ştucan