22-03-12

Puiu a avut dreptate

În ciuda înfrângerii din această seară, Steaua nu a făcut un meci rău. Nu este nevoie să fii expert pentru a vedea o schimbare evidentă în jocul roș albaștrilor dacă e să facem o comparație cu trecutul apropiat când mingile bubuite în față, pasele în lateral și centrările marca Nicoliță deveniseră deja etichetă. Steaua are calitate în joc, are fotbaliști tineri rapizi și tehnici, încearcă să construiască cu pase scurte pe jos, în regim de viteză și fără a evita partea centrală a terenului.

Spre deosebire de gașca antrenorilor care au antrenat această echipă în trecut, Ilie Stan a reușit să impună un alt ritm de joc, progresia cu pase scurte și schimbarea repetată a zonelor de joc, pătrunderi prin centrul terenului și șuturi de la 25 de metri. Aceste elemente au adus în mod firesc, ceea ce echipei i-a lipsit timp de aproape patru ani: ocazii de gol și șuturi periculoase pe spațiul porții, indiferent de scorul existent pe tabela de marcaj.

În această seară adversarul a fost hiper motivat, au fost zeci de minute când jucătorii FCM-ului s-au grupat pe două linii și au alergat până nu au mai putut. A devenit un soi de boală să fim executați de „dușmani de clasă” gen Ilyeș, iar faptul că în această seara FCM Târgul Mureș a învins prin golul acestui bunic reprezintă o palmă dureroasă.

Diferența a fost făcută de o greșeală a portarului Tătărușanu, în fond fiind vorba de continuitate pentru că portarul nostru a avut dintotdeauna probleme la fazele fixe dar și pe fondul unei lacune a fotbalistului român, în fond o caracteristică reprezentativă pentru nația noastră: absența simțului anticipativ. În acest caz a fost vorba de somnul lui Bourceanu, omul fiind împins discret într-o primă fază de Ilyes și uitând apoi să se mai replieze, fapt ce l-ar fi putut ajuta să împiedice un gol marcat fără prea mare efort de un fotbalist advers care mai are puțini ani și împlinește 40 de primăveri.

Dar să nu ne mirăm, vor mai fi sute de astfel de situații în anii ce vor urma pentru că în primul rând, așa cum am evidențiat mai sus e un soi de „boală națională”, iar în cel de-al doilea, o contracarare a acestei lacune s-ar putea realiza doar prin educație și metode adecvate aplicate în perioada junioratului ceea ce, nu este cazul nostru, al românilor.

Steaua are o echipă frumoasă, are un lot valoros. Lupu, Pârvulescu, Chipciu sunt jucători foarte buni, la fel Rusescu și Tănase (slab jocul său în această seară), iar Chiricheș cu două clase peste orice alt fundaș din Liga 1. Jocul s-a rupt odată cu cele două înlocuiri: Costea în locul lui Tatu și Nikolici în locul lui Rusescu. În primul rând Tatu, chiar dacă nu are calitatea lui Costea, este un jucător extrem de activ căruia îi place jocul combinativ, iar în ciuda faptului că nu marchează goluri, el pune o presiune constantă pe apărătorii adverși. În această seară, probabil mizând pe faptul că avea nevoie de o execuție salvatoare marca Costea, Ilie Stan l-a scos pe brazilian care obosise și l-a aruncat în joc pe fostul oltean. Din păcate Florin Costea este un monument de indolență, iar dacă ar fi după mine l-aș vinde cât mai repede deoarece este incompatibil cu jocul Stelei. Al doilea jucător aruncat în joc a fost o ciubotă, Nikolici negăsind un loc potrivit pentru el pe teren și fiind oricum un intrus atâta vreme cât ai săi coechipieri încercau să se apropie de careul advers cu mingi pe jos și din deviere. Pentru ca Nikolici să dea randament, atunci tactica de joc trebuiește ajustată, tocmai pentru ca sârbul să fie avantajat de joc și nu exclus din acesta.

Una peste alta, Steaua are lot puternic, Steaua are o echipă frumoasă, după aproape cinci ani de zile STEAUA JOACĂ FOTBAL și îndrăznesc s-o scriu cât pot de apăsat: Steaua are antrenor capabil să imprime spiritul roș albastru atât în vestiar cât și în joc. Ce nu are Steaua? Nu are liniște, nu are stabilitate. În ciuda reîntoarcerii în Ghencea planează pericolul născut din „întunericul intelectual” iar pentru a-l înțelege nu trebuie să căutați în dicționare, manuale sau lucrări de disertație: este de ajuns să deschideți televizoarele, să citiți ziarele și să navigați pe internet.

Nu cred încă în declarațiile prostești că jocurile sunt făcute pentru CFR și le-aș putea acorda atenție doar dacă ar exista elemente vizibile de favorizare a clujenilor. Ceea ce face Becali în clipa de față este să pună presiune pe arbitri dar și circ. Această echipă se va bate cu șanse reale pentru titlul de campioană în acest an dar meci de meci, clipă de clipă va plana amenințarea ce ar putea fi transpusă oricând prin comportamentele clasice: izgonirea de jucători, concedierea antrenorului și alte „aroganțe”.