17-02-12

Deznodamant firesc

Steaua - Twente 0 - 1

După încheierea acestei prime manșe ceea ce mă surprinde cel mai mult nu este faptul că Steaua a pierdut meciul ci faptul că oamenii, suporterii sunt (încă) dispuși să analizeze bucăți dintr-un eșec, zic eu, așteptat. Ba e portarul, ba e presiunea, ba a greșit antrenorul.

Ascunse mereu în spatele firmei „unica echipa românească prezentă în primăvara europeană” rateurile steliste par a fi mereu scuzabile. Ne-am învățat prost sau am uitat ce înseamnă cu adevărat Steaua și ce idealuri urma aceasta într-un trecut nu foarte îndepărtat. Avem câinii de care să râdem, mai sunt suporterii Rapidului. Aspirând către stele înaintea dublelor manșe, ajungem să ne raportăm la rivale în final, acesta ne este nivelul, aici ne încăpățânăm să stăm, ne bucurăm de parfumul ieftin care alungă miasmele rahatului de sub preș.

La o simplă și singulară evaluare, oricine poate vedea că acest club Steaua București nu este condus nici măcar ca pe o organizație ci ca pe un bazar. Este inadmisibil să emiți pretenții după ce, cinci ani de zile ai schimbat antrenori, jucători de-a valma, după ce ți-ai aruncat juniorii și ai renunțat și la stadionul care îți era casă. Nu poți să construiești o echipă în mai puțin de un an de zile, e o lege a fotbalului. Există cluburi europene care aleg să mențină un nucleu de 13-15 jucători și trei ani la rând în ideea de a-și construi o echipă competitivă, în timp ce la noi Brandan si Geraldo sunt pe ducă, frații Costea sunt fie genii, fie scoși constant din echipă, iar Tătărușanu și Bicfalvi sunt striviți de ieșirile demente ale „patronului”. Noroc că există Ilie Dumitrescu care să ne explice atât de frumos și teoretic care-i treaba asta cu benzile, fundașii centrali și cu sistemele de joc care oricum sunt trecute într-un plan secund.

Suporterii steliști care încurajează în prezent această echipă, nu pot înțelege un fapt esențial: ei nu fac altceva decât să contribuie la menținerea unei stări de fapt anormale. A nu fi de acord cu o stare de fapt nu înseamnă să nu iubești Steaua, dar poți să ai un punct de vedere și o atitudine prin care să taxezi un mod anormal de a organiza clubul. Din păcate, cei care își imaginează că închizând ochii și încurajând echipa vor aduce echilibru, doar vor contribui în mod direct la consolidarea acestei stări de fapt, fiind susținători (și) ai acesteia. Imaginați-vă echipa Steaua jucând un sezon de campionat cu stadionul gol. Ar însemna asta că steliștii nu mai sunt steliști sau că au ales să taxeze o stare de fapt pe care o consideră anormală? Din nefericire, așa cum am mai precizat, ei aleg ca să susțină echipa meci de meci și implicit pe Gigi Becali.

Dacă eram suporter bucureștean nu aș fi mers niciodată în aceste condiții pentru a da cu lopata la zăpadă pentru a face posibilă disputarea acestei partide. Motivul este simplu, este o chestiune de principiu: erau alții care trebuiau să o facă. Atâta vreme cât te dai mare miliardar, ai putea să-i ajuți pe sinistrați angajând oameni și achiziționând ustensile sau utilaje CU BANI și să ai grijă să ți se facă publicitate dar fără a o face pe trimisul lui Dumnezeu în direct la televizor. Mai degrabă mergeau suporterii ambelor peluze pentru a-i ajuta pe sinistrați (au fost unii care au făcut-o) iar cei direct responsabili să facă ceea ce era necesar să facă pentru echipa de fotbal cu planificare, organizare și bani.

Personal, consider că rolul unui suporter este de a încuraja echipa, al unui jucător să joace fotbal, al unui antrenor să antreneze și să decidă pentru echipă, al unui conducător să planifice, să organizeze și să decidă, iar al unui finanțator să susțină financiar echipa. Suporterii fac deja multe, nu era nevoie să se sacrifice suplimentar. Știu, a fost plăcerea lor, sentimentul că pot oferi ceva din dragostea lor a prevalat și SUNT DE ÎNȚELES. Din nefericire pentru Steaua, există un personaj care joacă pe rând toate rolurile de mai sus, mai puțin pe cel de jucător. Tragedia noastră este că în multe situații nu-și cunoaște rolul și nici locul sau este pur și simplu absent din punct de vedere financiar, iar prezența zecilor de mii de oameni alături de echipa lui, exprimă direct susținerea unei stări de fapt și implicit a personajului.

Cea mai mare problema este că, în clipa de față, Steaua București s-a despărțit de tot de trecutul său și de tradiția sa. Într-o țară normală, publicul, suporterii ar fi ales tradiția și avem aici exemplu Liverpool cu deznodământul cunoscut. Ghinionul nostru e că nu prea întrunim aceste condiții și marea masă a oamenilor a renunțat la tradiție urmând un singur om, acest fapt simbolizând că este firesc ce se întâmplă acum cu echipa de fotbal. Personal consider că și în aceste condiții Steaua poate învinge în Olanda peste o săptămână dar problema cea mai mare este ca o astfel de calificare ne-ar aduce, pe lângă satisfacția de a-l liniști pe acest fățarnic Mitică Dragomir și o imensă bucurie de moment, un munte de mizerie pe viitorul cincinal.