26-01-12

A fi sau a nu fi... voi ce si ce nu sunteți?

Cine sare vrea schimbare... schimbarea cui?

Eu aș spune că schimbarea românilor, nu numai a celor care ne conduc, dar și a noastră, a tuturor celor care i-am ales și care le-am dat dreptul, tacit ce-i drept, de a ne fura, minți, batjocori.

Ce înseamnă să fii român în România? Pentru unii nimic. Cine este român azi sau ce este românul azi? Pentru politicieni - doar un instrument politic. Și pentru că politicienii români în marea lor majoritate nu au principii, nu au valori ci doar interese, tot mai mulți oameni mândri până de curând de viziunea și convingererile lor, reneagă asocierea cu "politica”.
Mișcarea ultrasilor s-a vrut "apolitica”. Tot respectul meu pentru scop și cauză, însă hai să ne gândim puțin logic (cu scuzele de rigoare, nu vreau să vă plictisesc, dar fără logică și fără bun-simț, suntem lipsiți de conținut-vorba aia, "fara ele, ești ca fotbalul fără Pele”).

Conform Dicționarului Explicativ al limbii române, apolitic înseamnă in afară politicii, care nu se ocupă cu politica”. Păi, cum vine asta? Suntem apolitici, însă ne amestecăm într-un protest, care are cauză politică?

Ceea ce oamenii trebuie să înțeleagă este că cetățenii unei națiuni nu pot fi apolitici, deoarece, iar apelez la DEX-politica reprezintă știința și practica de guvernare a unui stat, sfera de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide-și atenție, între categorii și grupuri sociale, între popoare, etc. Cumva ultrasii nu se regăsesc în nici una din categoriile de mai sus? Oare ei nu au doctrine și convingeri politice?


Va las pe voi să răspundeți la aceste întrebări retorice. Pot să înțeleg de ce s-a vrut asocierea cu termenul “apolitic” și distanțarea de politic”, însă nu pot să aplaud această inițiativă. Înțeleg că pentru a nu fi alimentate supozițiile potrivit cărora ultrasii sunt instrument politic în mâna opoziției ( după cum susține puterea), sau în mâna puterii (după cum susține opoziția). Nu pot să aplaud pentru că alăturarea cu acest termen scoate în evidența teama de a fi etichetat, legitimă de altfel, însă tot teamă rămâne, iar asocierea voastră cu teama inseamna ceea ce urăsc și eu și ce urâți și voi: succesul politicii pumnului în gură.

Problema este următoarea: sunt prea mulți cei care da, sunt manipulați, folosiți sau recompensați de putere sau opoziție pentru susținerea unor cauze (vezi cazul jandarmilor, care au fost răsplătiți pe deplin după activitatea lor “meritorie” din această perioadă și exemplele pot continuă, inclusiv în curtea opoziției, care plătește oameni pentru a se alătura protestelor împotriva actualei puteri). Și pentru că tindem să îi vedem pe cei mulți drept reprezentativi, ne lansăm în diverse afirmații-fiecare cetățean al acestei țări, este aservit politic: sindicaliști, jurnaliști, intelectuali, artiști, etc). Nimănui nu îi trece prin cap că poate, mai există oameni care au propria lor viziune și propriile idei despre cum și cine poate conduce această țara.

Am crezut că ultrasii au și ideile și spiritul necesar pentru a participa nu numai la schimbarea actualei clase politice, dar și la ceea ce numea Cioran “schimbarea la față a Romaniei”. Nu, nu vă cer să fiți eroi, nu fiți eroi, fiți voi înșivă, pentru că tocmai setea această imensă de eroi și de mântuire ne-a umplut cimitirele, însă de când a devenit pentru voi naționalismul un păcat?

Înțeleg și susțin faptul că protestul este îndreptat tuturor, celor care conduc și celor care au condus România în ultimii 20 de ani, însă asta nu înseamnă că este unul apolitic. Nu vă mai feriți de convingerile voastre, pentru că tocmai ce va face cinste, în opinia mea, este curajul cu care v-ați susținut mereu convingerile și cu care v-ați apărat drepturile. Nu vă sugerez să va faceți partid, ci doar să nu va mai asociați cu acest termen: “apolitici”, pentru că în acest context, este utilizat greșit și poate fi folosit împotriva voastră.

"Dacă România nu ţinteşte înspre momentul ei solemn, dacă tot ce a trăit această ţară într-un trecut de umilinţe şi un prezent de compromisuri nu se va răzbuna în voinţa de afirmare şi de definire a unui destin, atunci totul este pierdut. În umbră a trăit, în umbră va muri! Dar dacă forţele ei subterane, care trebuie să existe şi pe care noi nici nu le bănuim, vor scoate la iveală o altă Românie, cu alte conţinuturi şi cu alt contur?"
Emil Cioran

Augmentin