27-10-11

Soloooo

O emisiune de la primate(ve), cred că o ştie toată lumea, Cireaşa de pe tort (era reluare de săptămâna trecută), mi-a apostat tv-ul azi, după ce m-am recenzat.

În ediţia asta, maestrul Vali Vijelie era gazda care gătea pentru alţi 3, Giovani Becali al maneliştilor, un porc negru care provoca vomă instantanee (era mai scârbos decât Mustaţă şi Corsicanul la un loc) şi 2 târfe, Jasmine şi înc-o panaramă.

E, Vijelie a început prin a-şi prezenta casa, piscina, maşina, mese, scaune etc. După asta s-a aşezat confortabil şi a prezentat meniul, adică tot ce avea de gând să gătească. A zis că la aperativ o să facă frigărui provencale, tartine cu dulceaţă de ceapă dulce, cu pastă de creveţi, cu pastă de somon, cu somon fume şi încă ceva, nu mai ţin minte ce.

La felul principal a ameninţat cu un muşchi de vită cu foie gras (ăsta e un preparat foarte fin, se face cu un demi-glace, adică o supă de oase redusă mult, foie grras bucată şi muşchi, dar toate ingredientele au timpi de gătire stricţi şi orice depăşire strică preparatul, în plus, se folosesc chestii precum sarea de mare afumată, cognac, pentru a rezulta un preparat original).

La desert a promis o delicatesă, clătite africane (nu ştiu ce sunt, n-am mâncat niciodată).

Aşa, a prezentat Vijelie meniul pe care-l va face, ăsta fiind, într-adevăr un meniu de 100-150 de lei într-un restaurant de semi-fiţe, cu o combinaţie corectă de feluri, se potrivea pentru o cină.

Şi se apucă de treabă. În primă fază, apare în cadru o caricatură numită Tilică (un ţigan care semănă cu uncle Fester, din familia Adams, doar că avea tonajul la jumătate), care era un fel de consultant, mâna-dreaptă, care avea să-l ajute pe Vijelie.

Pleacă ăstia la piaţă să facă achiziţiile. Se opresc la prima taraba, aveau nevoie de roşii cherry, pentru frigărui, precupeaţa nu avea decât din alea româneşti, se uită Vijelie pe listă, nu erau, dar zice Lasă mă, luăm, să fie! Ăla, Tilică, “Bine, daţi-ne un kilogram!” Vijelie: “Puneţi 3 kilograme, să fie!”

Trec la următoarea tarabă. Cartofi (nu le trebuia). Tilică: “Luăm 1 kilogram.” Vijelie: “Puneţi 4 kile, să fie!”

Ardei capia. Tilică: “doi!” Vijelie: “Doar 2? Dă-ne 4!”

Castraveţi: “Ne trebuie un kil.” “Pune 3!”

Următoatrea tarabă: Vijelie: fratele meu, lasă-mă pe mine să aleg pătrunjelul că mă pricep, sunt specialist la pătrunjel. Se duce şi ia două legături de mărar.

Următoarea tarabă: “să luăm nişte fructe.” Tilică: „N-avem nevoie, dar daţi-ne câte jumătate de kilogram din x, y, z,.” Vijelie: „Puneţi 1 kilogram jumate, să fie!” Tilică: „Bă, nu ne trebuie!” Vijelie: „Lasă, mă, să fie, să nu zică invitaţii că nu avem de toate.” Tilică: „Păi dacă nu sunt în meniu, ce dracu faci cu ele?” Vijelie: „Lasă, fratele meu, că nu strică, uite am luat căpşuni, fructe de-astea de pădure, pomo... polomodeo îi dăm gata pe invitaţi, să se simtă bine!”

Intră într-o alimentară (îi trebuia, în mod normal, nişte pâine integrală, sau de secară, sau graham autentică, de calitate maximă, pentru a face nişte frigănele trase în unt pentru vită). N-aveau ăia aşa ceva, aveau doar porcării cancerigene în pungă (cu termen de valabilitate 3 luni) şi erau şi toast, deja feliate subţire. Tilică: “O pungă cu pâine toast!” Vijelie: “Daţi-ne 4 pungi, să fie! Şi mai daţi-ne două şi din ăstelalte.”

Au mai luat şi carnea de vită, în mod normal trebuia să ia tricandou sau cap de muşchi, au luat antricot parcă.

Pe drum spre casă au oprit la un restaurant de unde au comandat clătitele africane Vijelie către bucătar: “Frăţiorul meu, îţi trimit o maşină să vină să le ia. Domnu` Horia, ştiu că nu ie voie, da` să se simtă bine invitaţii. Gata, frate, am luat de toate, să iasă o cină ca-n filme! Io nu mă uit la bani, ca-li-ta-te!”

Ajung ăştia acasă. Vijelie o ardea degeaba, sclavul de Tilică făcea treaba pe acolo, mă rog, a fiert oasele (d`a în apă clocotită, trebuia la foc mic), au făcut tartinele (au pus icre negre cu tona), au ars untul pentru frigănele, le-au înnegrit, au distrus foie gras-ul, n-au avut garnitură pentru preparat (trebuia anginare, sos de vişine, chestii d-astea), au făcut friptura doar la tigaie (trebuia băgată la cuptor), au greşit timpii de preparare, n-au aşezat masa cum trebuie, (tacâmurile erau aurite, paharele de cel mai scump cristal, iar şerveţelele gen hârtie igienică) n-aveau nici vinul potrivit, mă rog, vă daţi seama, ţigănie curată.

Şi apar invitaţii. Una din stimatele târfe era, cică, creatoare de modă, aveau o fustă sub bucu şi nişte cizme până-n toate alea, iar ailaltă era cunoscuta bagaboamtă Jasmine, îmbrăcată de gală. Maestrul Bursuc era în trening de catifea, zici că era pimp, şi avea nişte puma de 99 ron în picioare. Alea erau îmbrăcate de lux, ăsta era îmbrăcat de pescuit, ies ei din limuzină, tot protocolul, se aşează la amsă, pahare de cristal, mănâncă cu mâna, bagă în ei vita-talpă, caviarul mai gros ca pâinea, pasta de somon de 3 cm, foie-gras-ul carbonizat, cu aerul că mănâncă bunătăţi (habar n-aveau care trebuia să fie gustul, dar nici nu voiau să se facă de râs, aşa că tăceau şi înghiţeau), în fine... sar peste scenele astea şi ajungem la final.

Bursuc (picior peste picior, de i se vedeau adidaşii jegoşi şi ceasul de 15.000): “o masă cu adevărat extraordinară, o atmosferă selectă, investiţie serioasă, lume bună, o seară de gală.”
Târfa nr.1 (se prinsese că a fost ceva în neregulă cu mâncarea): “Vali a fost mai nepriceput, dar ingredientele au fost din cele mai rafinate, foarte scumpe, a investit în această seară, ca ea să iasă perfect, nu-i putem reproşa nimic, are un suflet mare.”
Târfa nr. 2: “O atmosferă mirifică, e o plăcere să iei cina într-o vilă de lux (la 50 de metri era un bloc de 7 etaje care se uita în curtea lor), cu oameni de calitate, iar Vali a făcut tot ce i-a stat în putinţă să ne ofere o atmosferă de mare clasă, a pus multă pasiune. O seară de cinci stele.”

S-au cumpărat de toate, cele mai bune ingrediente şi în cantităţi mai mult decât necesare, să fie, (am uitat să spun, s-ai lăsat bacşişuri grase la precupeţi), să iasă o cină ca-n filme, s-a pus tacâmuri de aur, pahare de cristal, limuzină, vilă de lux, ceasuri de 15.000, tone de parfum, lume bună, de la tv, s-a investit pentru o seară de 5 stele, cu de toate cumpărate, să se simtă invitaţii bine.

Nu aveam niciun gând să-mi aduc aminte de situaţia bietei noastre Steluţe, dar un sentiment intens de profundă tristeţe m-a copleşit pe loc.

Steaua-i Pe Sistem Bi-Turbo