19-10-11

Romania - Columbia

Ora exactă a disputării ultimului meci a fost acum treisprezece ani şi ceva, aşa că cratima despărţitoare nu anunţă nicidecum emoţia competiţiei, ci rezumă o tristă constatare a decăderii. Despre columbieni... numai de bine, nu e treaba noastră să-i criticăm, or avea şi ei « criticii » lor, autohtoni, problema noastră, a românilor, ar trebui să fie România, care treptat se transformă într-o colonie a nimănui, păstorită de către nişte Nimeni care provin din nimicul prezentului şi din eşecul unei istorii aproape bimilenare.

Puţini dintre noi au habar cum « stă treaba » pe la columbieni, însă în ograda noastră Nimicul este trasat între tuşe groase care încearcă să mascheze lipsa de substanţă, Nimicului i se atribuie denumiri pompoase, menite să trezească fiorii plebeilor: Preşedinţie, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Senat, Camera Deputaţilor, Curtea Constituţională, Guvern, Consiliul Suprem al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul General, Direcţia Naţională Anticorupţie, deschid o enumerare mai largă a cărei conţinut solemn stufos poate fi comprimat în doar două cuvinte: vax albina !

Puţine mai ştim noi despre Columbia... ştim că i-am bătut la fotbal, poate că-şi mai amintesc, noi cu Dracula, ei cu Pablo Escobar, am auzit de jungla lor vastă prin care hălăduiesc gherilele, cultivatorii de coca şi tăietorii de capete, simţim pe pielea noastră jungla planetară care înghite treptat umanismul din societatea zilelor noastre. Şi noi ne « înrădăcinăm » timid, în colţul nostru de junglă, neavând personaje de anvergura lui Escobar, deocamdată defilăm cu nişte scobari proaspăt eclozaţi din icrele de Decembrie.

Onorabila Justiţie mioritică are misiunea ca din actuala plevuşcă autohtonă să producă rechinii zilei de mâine. Din « puietul » zilelor noastre, Gigi Becali este speranţa prădătorilor care îi vor urma. Origine sănătoasă, crescut la gura stânii cu o ascensiune fulminantă, europarlamentarul interlop care se îmbăia în Iordan a fost spălat chiar astăzi de acuzaţia de « sechestrare de persoane », reşapat printr-o hotărâre judecătorească care într-o ţară civilizată ( există şi aşa ceva ) s-ar fi lăsat cu ani grei de puşcărie. Un oftat de uşurare a trecut peste ţară... De fapt, această sentinţă nici n-a fost pronunţată de Justiţie, ci de Dumnezeu, prin vocea sa, poporul ! Poporul, un mare juriu cu sensibilităţi nesănătoase, i-a proclamat nevinovăţia lui Gigi Becali, zi de zi şi seară de seară, l-a căinat cât timp a fost arestat preventiv pe stradă, în biserici, la radio şi televiziune, l-a absolvit de vină chiar şi prin sms-uri la OTV şi Taraf şi s-a bucurat împreună cu Gigi, eliberat din lanţuri chiar în sfânta zi de Vinere Mare.

Unul dintre profeţii mincinoşi ai acestui neam prezicea despre trecut făurind viitorul ţării... Viitorul care îşi arată faţa hidoasă prin faptele celor de azi... Undeva, în vile cu turnuleţe, în palate din centrul Bucureştiului sau de oriunde se nasc nenumăraţi Gigi Becali... Ei vor prelua frâiele ţării de la aceşti Nimeni ai zilelor noastre şi ne vor face ca să privim actuala mocirlă cu nostalgie.

LDS