11-10-11

Stan, conducatorul si elvetienii

Daca plecarea lui Levi era o certitudine iar singura intrebare care mai statea in picioare era "Cand?" atunci venirea lui Ilie Stan aduce, pe langa aceiasi intrebare, si suporterii la stadion. Si aici vorbim de patura cea mai groasa a acestora, suporterii adevarati, care isi suntin echipa, patimasii... elvetienii.

In zilele noastre avem pareri diferite, si e normal. Acum 20 de ani era obligatoriu sa avem aceiasi parere, sa fim convinsi ca soia e carne, cicoarea e cafea, banana e ceapa, s.a.m.d. Astazi, cu ajutorul unor oameni care s-ar rasuci in mormant daca ar vedea pentru ce au murit, D-zeu sa-i ierte, avem de toate: drept la exprimare (dozat si monitorizat, sa nu cumva sa ne dam in petec), libertate (intr-un sistem sclavagist dar cu ambalaj frumos), posibilitati (doar ca sunt limitate), dreptate (doar atunci cand 1+1=2).

Totusi, exista o patura a societatii noastre care s-a orientat, indiferent de situatie. Pentru ei legile nu exista, sau isi scriu ei altele, pe sistemul "daca nu sunt legi le inventeaza hotii", se exprima liber, despre absolut orice, instiga la fel de liberi la violenta, evaziune, furt, isi deschid orizonturi, posibilitati dupa bunul plac, ce mai!... The Romanian Dream. Pe astia n-are cine sa-i puna la punct pentru ca deasupra lor stau o mana de oameni pusi acolo tot de ei, din pacate. Si atunci nu ramane decat sa facem unu din doua lucruri:

1. Sa fim impotriva lor cu riscul de a fi blamati, interzisi, dizgratiati, batuti, gazati, amenintati, sa faca cam ce vor ei. Singura lor problema ar fi faptul ca identitatea nu ne-o poate lua nimeni. Aceasta identitate, in cazul nostru, am castigat-o si am construit-o in timp alaturi de Steaua. Multi au indurat canicula, ploaie, inghet, zapada, vant, si nu au comentat, pentru ca erau acolo cu un scop: sa-si sustina echipa, favoritii, pe cei 11 care ii faceau mandrii si care aduceau cinste istoriei, culorilor si blazonului. N-au luat nimic drept ceva cuvenit, n-au asteptat altceva decat umila rasplata a fotbalului jucat interen, cand intr-o zi de toamna vocile lor ragusite primeau un impuls in momentul in care un tunet spargea aerul in momentul in care mingea era plesnita din afara careului si parca simteai cum incremenea tot stadionul vazand cum mingea fluiera prin aer si intindea la maxim plasa portii parca vrand s-o rupa. In momentul ala stadionul exploda, oamenii care deabia mai aveau voce strigau din rasputeri si nu mai conta ca erau doar 2 grade afara, ca incepuse ploaia, ca si-au dat ultimii bani pe biletul ala... A MERITAT! Nimic nu se compara cu trairea unui astfel de moment iar cei care nu l-au incercat n-au trait cu adevarat.

2. Aici intra suporterii care si-au gresit momentul aparitiei. Ei vedeau de la distanta tot ce simteau cei din prima categorie si au zis "hai ca vrem si noi" doar ca si-au ales prost momentul, facandu-si aparitia in momentul in care Steaua era in picaj, au ignorat istoria, n-au bagat in seama incompetenta si lipsa de profesionalism, i-au blamat pe cei care raguseau inainte: ca s-au rasculat, ca nu le convine, ca le stricau lor numarul. Au inceput cu sperante maxime fiecare inceput de sezon dezastruos, fiecare schimbare de antrenor, poate-poate o nimereste Boss de data asta, dar n-a fost sa fie. Si nu si-au invatat lectia; au continuat sa fie ei, sa ignore cancerul, sa ignore toate ilegalitatile, toata mizeria, sa se declare neutrii... sa fie elvetieni...

Pentru ei si conducatorul suprem am gasit o solutie, pentru ca sub nicio forma nu reusesc sa readuca tribunele la nivelul din trecut, exista o echipa in divizia a 2-a italiana care a facut urmatorul lucru:


sursa: Off the post

In locul celor razvratiti puteti pune astfel de panouri, iar pe locurile ramase... 400-500 puteti sta voi, elvetienii, impreuna cu oamenii sefului. Din cand in cand le puteti schimba, doar de dragul de a diversifica, sa nu va plictisiti. Asa cred ca ati rezolvat problema.

AndyQ