08-10-11

Piţifelnici

Am debutat printre muşuroaie şi ne-am smiorcăit cu lacrimi şiroaie, că n-am jumulit cocoşii galici, deh, rămânem balcanici, n-au ajutat nici popândăii din gazon şi nici puricii din blazon, n-am avut nicio soartă, s-au ofilit şi Carpaţii pe hartă, c-am pus drapelu-n gunoi şi-am făcut din imn – tărăboi, ne-am dat cu stângu’ în dreptu’, nu l-am cântat pe Traian – Înţeleptu’ şi nici pe Ileana din Troika – Pleşkoi, am halit doar cârnatu’, c-aşa-i pe la noi...

Am zis că măcar cu ruşii albi... c-or fi lălâi şi poate, mai slabi, să ne băgăm pe felie şi să le-o tragem la temelie, întâi să-i uimim, apoi să-i umilim, să-i încântăm cu Arena, iar la final să-şi muşte vena, să-i perpelim în foaie de viţă, da’ n-a jucat Bănel Nicoliţă, să-i fi zăpăcit cu jocu’ de pase, da’ nu era în teren nici măcar Lemn – Tănase, să-i fi ucis cu centrarea şi şutu’, noroc că Nea Piţi l-a iertat pe Mutu, l-a graţiat mintenaş, avea nevoie de Gabi Tamaş.

Io am fost mai şiret şi-am văzut meciu’ fără bilet, m-am deghizat în bătrân, le-am zis că-s de-o seamă cu poporu’ român, că-s vechi, că-s ochi şi urechi, nechezam ca un murg « HAIDE BĂIEŢII, HAI LUXEMBURG ! » Nu credeam în dezastru, vedeam viitoru’ luminos ca un astru, da’ când au înscris bosniacii m-au apucat toţi dracii, m-am mascat în femeie, eram ruinat, n-aveam o idee, calculam cu disperare oricare şansă de calificare, orice speranţă de condoleanţă, orice imbold, plângeam ca un plod, hohoteam sacadat, aşa ne-a fost dat, mingea-i rotundă, Fortuna e surdă, n-a fost să fie, Dumnezeu ştie care-i pedeapsa de n-a mers pasa...

Am trăit un final în ultimu’ hal, iluzii perene curgeau precum fierea prin vene, cu capu’ plecat, înduplecat, am plecat subtil deghizat în copil, la trup şi la minte, viaţa merge-nainte, am învăţat din eşec, nu mai călcăm pe bec, avem iarăşi o grupă, vânt prielnic la pupă, avem de trecut un ocean spre mondialu’ Brazilian, avem grupă uşoară, o jucăm într-o doară, românii sunt bravi, îi bat pe batavi cum sute de ani i-am nimicit pe otomani şi din maghiari am făcut măgari, catâri de povară, i-am făcut de ocară, am traversat două milenii să avem meciu’ cu estonienii, vom sparge şampanii, vom juca hora, calificaţi fiind în Andorra.

Ne-am fi calificat şi acum, nu vă spun cum, e fapt concret da’ îl dau la secret, ne-au încurcat benelucşii, joacă greoi precum urşii, dacă aveau o zvâcnire făceau din bosniaci – amintire, lumea ieşea pe stradă în hoardă, mergeam la Universitate, luam de la jandarmi pumni şi coate, pulane-n ficaţi că eram exaltaţi, bucuria te-nvaţă să iei pumni în faţă, gaze în nări, plăteşti chiar şi dări, amenzi cu procese verbale, la noi bucuria costă parale. Într-un fel e mai bine, ne-am fi făcut din nou de ruşine, scandalu-i oribil şi nu ne place, e mai bine aşa : LINIŞTE, PACE !

Linişte, pace, asta ne place, o s-avem parte şi după moarte, suntem de viţă latină dar am crescut în surdină, avem sânge fierbinte, temperamentul cuminte, suntem şi dârji ca nişte râşi, suntem şi lei, mioriţe şi zmei, suntem de toate, viaţă şi moarte, suntem eterni şi suntem vremelnici, într-un cuvânt... piţifelnici !

LDS