09-07-11

Steaua - de la MApN la Becali (8)

Apare Piţurcă! Hop şi Becali!

Recapitulăm (încă o dată):

a) În aprilie 1998 Secţia de Fotbal se desprinde de Clubul-Mamă.
b) În iunie 1998 are loc prima şedinţa a Adunării Generale, iar în decembrie 1998 are loc a doua şedinţă a Adunării Generale, în care, în mod abuziv, Viorel Păunescu impune cotizaţia de 1200 de dolari, pentru a păstra calitatea de membru. Din cei 87 de membri constitutivi (+7 în şedinţa din iunie), rămân doar 21, aceasta fiind lovitura prin care Păunescu preia în totalitate controlul clubului.
c) În 7 martie 1999, Ministerul Apărării Naţionale hotărăşte, prin Protocolul bazat pe Hotărârea de Guvern nr. 66 din 4 februarie 1999 a „transmite dreptul de folosinţă gratuită pentru spaţiile şi terenurile destinate activităţilor sportive aflate în administrarea sa către Asociaţia Fotbal Club Steaua pe o perioadă de 20 de ani”.


Viorel Păunescu preia clubul în primăvara lui 1998 şi câştigă, cu chiu – cu vai, campionatul 1997-1998. În acel moment Steaua avea şase titluri consecutive. Prima mişcare „managerială”: vânzarea lui Dennis Şerban, din care se trăieşte sezonul următor.

Mâna lui Păunescu se vede imediat, deşi n-a reuşit să piardă primul sezon, nereuşind –în 4 luni – să strice munca din tur.

În sezonul 1998-1999, însă, Păunescu era la conducere de la început şi anul este dezastruos.

În iarnă, Steaua lui Păunescu era la 10 puncte sub liderul Rapid, având cea mai slabă clasare din ultimii 17 ani! La sfârşitul campionatului, Steaua termina pe 3, la 23 de puncte în spatele Rapidului.




XXX XXX XXX



Începutul sezonului 1999-2000 vine cu promisiuni de mărire din partea lui Păunescu: „ Suntem o echipă pentru Mileniul III”.

Steaua are un tur şi mai dezastruos decât precedentul: locul 7, golaveraj negativ, minus patru (-4) la „adevăr”, umilinţe răsunătoare, 19 puncte în spatele liderului Dinamo.








XXX XXX XXX




Emerich Jenei este demis (se încetează colaborarea). Plecarea domnului Jenei a îndoliat toată suflarea stelistă, la începutul sezonului, domnia sa sacrificând o amărâtă de Supercupă (pierdută cu 5-0 în faţa Rapidului lui Lucescu), pentru că avea treabă acasă, la Oradea. Îl inundase cineva…
















XXX XXX XXX









XXX XXX XXX




În locul maestrului Jenei, avansat la naţionala, ca selecţioner de imagine, la Steaua a fost adus Victor Piţurcă, Păunescu fiind cel care a realizat mutarea.
























XXX XXX XXX



Odată cu Piţurcă, în anturajul Stelei este din ce în ce mai vizibil „vărul fraţilor Becali”, cel care era un fel de finanţator-sponsor pe la Gloria Buzău, cochetând şi cu FC Oneşti (din motivele pe care le va recunoaşte peste 10 ani – „voiam o intrare la RAFO” ).








XXX XXX XXX



După tristeţea mandatului Jenei, Piţurcă venea cu un suflu nou, reformând managementul sportiv al clubului şi dând ceva speranţe pentru viitor.

Eliminarea clauzelor de reziliere era principala luptă pe care o ducea, iar asta a prins şi la public.
























După returul campionatului 1999-2000, Steaua lui Piţurcă săltase de pe locul 7, golaveraj negativ, cu -4 la „adevăr”, la 19 puncte în spatele liderului, unde se afla la finele turului, pe locul 4, cu +6 la „adevăr”, distanţa de lider mărindu-se la 27 de puncte, dar reducându-se faţă de media grupului echipelor fruntaşe.

Piţurcă a disponibilizat 11 jucători şi a adus 10. Formula-tip a lui Jenei : Ritli – Reghecampf, Baciu, Miu, Bordeanu – Dănciulescu, Duro, Linkar, Roşu – Lăcătuş, Sabin Ilie, a fost remaniată total de noul antrenor: Martin Tudor – Florentin Dumitru, Belodedici, Rădoi, Pompiliu Stoica – Carabaş, Linkar, Trică – Dănciulescu – Vlădoiu, Ciocoiu.

Prin activarea clauzelor pentru Luţu şi Roşu, Steaua ieşea, la finele operaţiunilor plecări-veniri, cu un profit de peste 1 milion de dolari (bani suficienţi pentru contractele şi impozitele a vreo 11-12 jucători de bază ai lotului).



XXX XXX XXX



Şi, pentru că toate mergeau bine şi Steaua se repusese pe picioare, încă o veste bună a gâdilat urechile steliştilor în vara lui 2000.

Vărul fraţilor Becali era dispus să-i ajute pe roş-albaştri, pentru că nu mai voia „să fie litigii între Clubul Sportiv şi Minister.”

Astfel, creanţa de 21, 6 de miliarde a CS Steaua, către AVAB (Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare), urma să fie PRELUATĂ de vărul lui Giovani Becali.







În vara lui 1999, Gigi Becali era descris publicului ca „un prosper om de afaceri, bun prieten cu Victor Piţurcă şi apropiat al grupării militare.”

Din momentul ăla, CS Steaua n-ar mai fi fost datoare la o Instituţie a Statului Român, ci ar fi fost la mâna unei persoane fizice, venită din tenebrele Piperei şi ridicată, în perioada 1996-1999, şi pe nişte serii de operaţiuni, legături şi contracte încheiate cu reprezentanţi ai Statului Român.

Culmea, operaţiuni în dezavantajul cras al Statului şi culmea, cu reprezentanţi ai aceleeaşi Instituţii, care era acum salvată, prin intenţia de preluarea a datoriei către AVAB, de apropiatul grupării militare.


Filip Pindean


BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:

Steaua - de la MApN, la Becali (1)

Steaua - de la MApN, la Becali (2)

Steaua - de la MApN, la Becali (3)

Steaua - de la MApN, la Becali (4)

Steaua - de la MApN, la Becali (5)

Steaua - de la MApN, la Becali (6)

Steaua - de la MApN, la Becali (7)