15-04-06

Remember Semifinala Cupei Campionilor Europeni 1986

16 Aprilie 1986: Zi de referinta pentru fotbalului romanesc. Pentru prima data in istoria acestuia, o formatie de fotbal din tara noastra reusea acolo unde altii nu au avut curaj sa spere si vointa sa reuseasca: calificarea intr-o finala de cupa europeana. In cea mai tare competitie de fotbal din Europa. Meciul a fost extraordinar, debutand cu gol inca din start (minutul 4), specialitatea casei am putea spune. Piturca, desi jucator de picior drept, a sutat cu piciorul stang de la marginea careului de 16 metri advers deschizand astfel scorul. In acel moment situatia era de egalitate intre cele doua combatante, Andelecht castigand meciul din tur printr-un gol frumos marcat de Scifo.

Ce a urmat a ramas si astazi in sufletele suporterilor stelisti. Un meci pe care il prinzi o data la cativa ani. Anderlecht, o formatie de mare greutate in Europa nu a miscat in fata iuresului atacurilor vitezistilor. Ocazie dupa ocazie la poarta lui Wekeman. Si atunci nu a mai intervenit vesnicul ghinion atribuit in cazul lui Lucescu sau destinul nefast invocat de Craiova. Nu a venit o egalare fatidica, nu am fost dezavantajati de arbitru si nici nu ne-am retras in propria jumatate de teren pentru a apara acest scor si pentru a juca pe contraatac. Asta pentru ca romanii au jucat perfect. Prea mare era dorinta de victorie a jucatorilor nostri, prea mult au asteptat acel moment.

Constienti ca doar punand in permanenta presiune adversarul se pot califica in finala, stelistii au fortat, iar desprinderea pe tabela de marcaj a venit asa cum era si normal. In minutul 23 Boloni a executat un corner la bara a doua, mingea a fost intoarsa cu capul de Bumbescu (asa cum au facut-o in anii de au urmat si Lacatus si Belodedici) iar Balint a marcat cu un sut puternic din centrul careului belgienilor. La acest scor a urmat o descatusare a jucatorilor nostri. Crisparea a disparut, iar ocaziile au continuat sa "curga" la poarta adversarilor.

Intr-un singur moment a fost pusa la indoiala calificarea echipei noastre. In repriza a doua un jucator al Andelecht-ului a scapat singur spre poarta aparata atunci de Duckadam. Am spus Duckadam? Atunci nu trebuie sa ne ingrijoram. Un nume drag noua, necunoscut Europei in acel moment, acest sportiv admirabil ne-a scapat intr-o faza extrem de dificila anticipand parca jocul fenomenal pe care avea sa-l faca in fata Barcelonei. Si in loc de 2 - 1 s-a facut 3 - 0. Pentru ca Steaua nu iarta. Aceasta echipa italiana a fotbalului romanesc a gasit resurse pentru a marca prin golgheterul Piturca si al treilea gol, unul ce consfintea accederea intr-o finala europeana si care arata faptul ca fotbalul romanesc avea o singura STEA: Steaua Bucuresti.

Pentru multi specialisti acest meci reprezinta cel mai reusit joc facut de o echipa romaneasca vreodata in cupele europene avand in vedere miza jocului dar si adversarul intalnit. "Acest mare dor de victorie, acest vis de decenii s-a implinit aseara in fata unei echipe care a facut candva scoala in fotbalul European" Iata cum scria Emanuel Fantaneanu in cartea "Cristalele Pasiunii" despre aceasta izbanda unica atunci.

"Formatia romana a dat o veritabila lectie de fotbal compatriotilor nostri" a titrat a doua zi cotidianul belgian "Le Soir".

Si acum trebuie sa prezint echipa. Una pe care am iubit-o si inca o mai iubim, una care ne face mandri ca suntem stelisti, una pe care nu o vom uita niciodata pentru ca este scrisa in inimile noastre:

Duckadam, Balan, Barbulescu, Belodedici, Bumbescu, Iovan, Boloni, Lacatus, Piturca, Tudorel Stoica, Radu II si Weisembacher. Antrenori Emerich Enei si Anghel Iordanescu.

Si acum un mesaj catre Radoi & Company:

Dragilor, aveti in fata probabil examenul carierei voastre. Acum se va face diferenta intre jucatori de fotbal si fotbalisti. Aveti ocazia sa stergeti toate criticile care v-au fost adresate, sa faceti uitate toate meciurile nereusite. Sutele de ore de alergare in pregatiri, miile de suturi la poarta, schemele tactice, aceasta campanie europeana, visele voastre, visele noastre de glorie se pot incununa cu o mare izbanda. Puteti sa razbunati toate insuccesele de dupa 1989 ale echipei pentru care jucati. Se va vorbi iarasi despre Steaua. Ca marca, ca scoala de fotbal, ca reteta a performantei. Se va vorbi despre Romania. Prin Steaua si datorita ei. Iarasi. Daca veti fi eliminati de Middlesbrough probabil veti fi urmariti toata viata de acest insucces. Veti dori mereu sa intoarceti timpul inapoi. "Ce-ar fi fost daca?" va deveni un gand dureros, o neliniste, o amaraciune. Stelistii moderati vor spune ca o semifinala este deja o performanta. Rapidistii vor spune ca ei s-ar fi calificat in finala daca ar fi fost in locul vostru. Dinamovistii se vor bucura ca v-ati oprit. Romania va plange. Eu voi plange.

Cand veti reusi sa ajungeti in finala poate veti avea supriza ca sa aveti parte de un meci chiar mai usor decat ce a presupus batalia semifinalelor. Si atunci veti deveni legende. E sansa voastra, una cu care este posibil sa nu va mai intalniti, una care va poate aseza alaturi de formatia de aur pe care am evidentiat-o mai sus. E RANDUL VOSTRU ACUM !


Il Soldatino