home
16-04-11

Notre respect, Anderlecht!

La 4 zile după revenirea de la Bruxelles, Steaua o întâlnea pe ASA Târgu Mureş, în Ghencea. Golul oaspeţilor, din minutul 5, nu a însemnat decât un simplu foc de paie, Radu II, Iovan (cu o dublă) şi Bălan materializând dominaţia exprimată prin raportul şuturilor spre poartă (20-7) şi a celor pe poartă (14-4), scorul final de 4-1 fiind prea blând faţă de realitatea din teren.





Ultima întâlnire înaintea returului semifinalei a adus (tot în Ghencea) un partener de antrenament perfect, Rapid Bucureşti, în faţa căruia s-au repetat diverse scheme de joc pentru întâlnirea de peste 4 zile, afluenţa publicului dublându-se, şi ea, de la 15 mii la 30 de mii de spectatori. Eforturile lui Liţă Dumitru, alături de ceilalţi ex-stelişti, Ştefan Popa şi Mario Agiu n-au făcut decât să limiteze proporţiile scorului, tripla lui Piţurcă aducând o victorie lejeră şi, mai ales, dovada că Piţi şi-a reintrat în mână.





Din punct de vedere organizatoric, semifinala a produs provocarea rezolvării cererii uriaşe de bilete, aproximativ 300 de mii de doritori punându-şi energiile în mişcare către obţinerea unui tichet, la meciul din 16 aprilie. Cine avea vreo pilă în Minister era om. Având în vedere faptul că brigada de arbitri era în totalitate vest-germană, ca element special de protocol, comandantul Nicolae Gavrilă a insistat până a obţinut acordul ministrului Vasile Milea pentru a-i primi într-o mică vizită oficială pe nemţi, cunoscându-se deosebitul respect pe care-l aveau aceştia, ca naţiune, asupra domeniului Apărării Naţionale.




Din punct de vedere sportiv, era o singură problemă, absenţa suspendatului Majearu. În mod logic, Bălan a intrat în locul său în primul 11, Balint trecând mijlocaş stângă în locul lui Miţi şi Lucică mijlocaş dreapta, în locul lui Găboajă.

Prima de joc, adică de calificare, era de 30 de mii, cea mai mare din istoria echipei, de până atunci.

Dacă Jaques Lecoq, un monstru-sacru al presei belgiene aprecia că Fotbalul pe care ni l-a oferit campioana României, în tur, a cuprins toate atributele tacticii moderne, un joc deschis, care nu a sacrificat deloc spectacolul în dauna obţinerii rezultatului. Ea ne-a dovedit că traseul de până acum nu reprezintă un beneficiu al întâmplării, ci efectul valorii de ansamblu a echipei, orizontul de aşteptare al Stelei era cuprins între trăirile lui Loţi Boloni În capul meu, nu era decât o idee. Gândeam că trebuie să ajungem la prelungiri, dar pentru asta nu trebuia să luăm gol. Că unul tot le dădeam. Îmi închipuiam, însă, cât de greu va fi şi trăirile lui Victor Piţurcă, atât de rezervat în alte dăţi: Loţi, dau gol în primele 10 minute!


La 20 de ani după moment, într-un interviu luat de N.Marcel Tuţ şi Cătălin Năstase, cu ocazia semifinalei cu Middlesborough, în exclusivitate pentru siteul suporterilor fcsteaua.ro, domnul Emerich Jenei rememorează momente din jurul celor două manşe ale semifinalei:

Am sperat tot timpul dupa meciul tur ca ne vom califica in finala pentru ca la Bruxelles am jucat foarte bine, am ratat cateva ocazii mari, dar am primit un gol pe o greseala personala. Desi Anderlecht avea o super echipa cu jucatori foarte buni pe acea vreme stiam ca avem o echipa puternica care era in stare sa bata pe belgieni la noi acasa si am crezut tot timpul ca ne vom califica in finala!

Tot timpul inainte de un meci in Ghencea, jucatorii aveau o asemenea mentalitate de invingatori incat meciul pornea de la scorul de 2-0 pentru noi. Ii mai incurajam si eu spunandu-le inainte de meci, metaforic bineinteles "ii calcam domnule pe ochi din primele minute".



Nu l-am schimbat pe Tudorel Stoica in ciuda faptului ca daca primea cartonas galben lipsea in finala, pentru ca era un jucator detereminant si cu el in echipa, jocul mergea foarte bine. Apoi am regretat ca nu l-am inlocuit pentru ca la Sevilla nu a mai putut sa fie capitan, acumuland cartonase galbene. A fost un mare jucator…

Eram tot timpul o echipa ofensiva care mergea mereu la atac pentru ca aveam o zicala : "daca vreau sa fac meci egal in deplasare trebuie sa stau mai mult in terenul adversarului". La 2-0 pentru noi nici daca le spuneam sa apere rezultatul nu se intampla chestia aceasta. Le placea foarte mult sa joace spectaculos si sa castige. Jucau de placere, le placea atat terenul cat si jocul.

La pauza in vestiar le-am spus jucatorilor ca indiferent de faptul ca la pauza conduceam cu 2-0 si eram calificati, noi trebuie sa jucam in continuare la fel sa incantam publicul si sa castigam. Si am reusit acest lucru, in final noi fiind cei care ne-am bucurat dupa ce am castigat cu 3-0!

Si astfel am ajuns in finala de la Sevilla! Dupa meci fiecare a sarbatorit in felul lui. Jucatorii erau extrem de apropiati unii de altii. Iovan, Bumbescu si Barbulescu insa erau foarte buni prieteni, dupa aceea Balint si Belodedici la fel, Stoica era un familist la fel ca Boloni. Era o vreme in care jucatorii veneau la meci, castigau si dupa care se bucura fiecare in felulul lui. Mie de exemplu imi placea sa sarbatoresc victoria sau sa imi plang acasa singur acasa.

Ideea cu "Notre respect Anderlecht!" cred ca a fost ideea lui Valentin Ceausescu
(a fost a lui Cristian Ţopescu n.n.). Am avut un respect deosebit fata de adversari, intotdeauna am vorbit de ei in cuvinte elogioase, dar eu le spuneam jucatorilor in vestiar ca trebuie sa trecem peste ei ca tancurile sovietice peste Romania. Si in primele minute jucatorii erau foarte agresivi, nu duri, dar aceasta atitudine coroborata cu tehnicitatea extraordinara a jucatorilor nostri au dus la o deschidere a scorului foarte rapida.

Primele de calificare in finala au fost nesimnificative, mai mult simbolice. Aceasta echipa juca mai mult din placere. Dupa castigarea finalei a fost o prima mai consistenta: 20.000 lei si cate un ARO.

In strainatate si atunci erau foarte mediatizate meciurile din Cupa Campionilor! La Bruxelles, la hotelul unde am fost cazati noi au venit ziaristi si din alte tari care ne-au luat interviuri inainte de joc.

Inainte de jocul de la Bruxelles le-am spus baietilor dupa ce am vazut poze cu Sevilla, ca o motivare in plus: “Copii, luptati ca sa ajungeti sa jucati pe acest stadion!".



Nu mai e cazul să povestesc filmul meciului, căci el poate fi lesne înţeles, din spaţiile ceva mai largi decât de obicei, acordate evenimentului, cât şi din înregistrarea meciului, care există, public, în întregime. Gheorghe Nertea a produs materialele care ilustrează ceea ce reprezenta deja cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc.

Vreau doar să remarc inutilitatea irosirii foarte preţiosului (pe atunci) spaţiu tipografic, cu două materiale care sunt 90% identice. Diferenţele sunt interesante, la primele două goluri fiind trecuţi de către acelaşi autor, în aceeaşi pagină, doi pasatori diferiţi (Bălan şi Bărbulescu, respectiv Piţurcă şi Bumbescu). De fapt, la primul gol, Bălan a pasat, iar la al doilea, Bumbescu.

De asemenea, simbolul meciului, de la golul trei, cu Piţurcă în plasa porţii, este ignorat în cronică, precum şi efectul cartonaşului galben primit de Tudorel Stoica. Nici primul gol al lui Piţurcă, o operă de acţiune în viteză şi în profunzime, cu joc dintr-o bucată, precis, eficient, genial, n-a fost descris fidel.

Mă rezum să precizez că atmosfera din tribune a fost absolut teribilă, intimidându-i pe belgieni şi potenţând iureşul Stelei, atitudinea steliştilor fiind cel mai bine exprimată de Marius Lăcătuş: Nu ne auzeam la doi metri, aşa vacarm era. Ca niciodată, parcă nu mai aveam răbdare să înceapă meciul. Simţeam fanii atât de aproape încât parcă jucau şi ei.



Miercuri, 16 aprilie 1986, de la ora 16:30, la fluierul lui Volker Roth, Steaua Bucureşti a începutut asaltul care a dus-o în poziţia de primă echipă din România care a spart barierele istoriei, calificându-se în finala Cupei Campionilor Europeni şi obţinând, astfel, ceea ce deja era cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc, prin ceea ce avea să fie cel mai bun meci făcut vreodată, în istorie, de o echipă românească de fotbal.





XXX


Concluziile înregistrărilor statistice:


XXX



GAZDELE – SUPERIOARE LA TOATE CAPITOLELE



Să revedem frumosul meci al calificării echipei Steaua în finala Cupei Campionilor Europeni, apelând la înregistrările statistice care au contabilizat numărul acţiunilor de atac construite de cele două echipe pe parcursul celor 90 de minute. Raportul global este favorabil campioanei noastre, 96 – 71. Să privim şi situaţia celor 6 sferturi:

Min. 1-15 : 20 – 9
Min. 16-30 : 17 – 12
Min. 31-45 : 15 – 13

Min. 46-60 : 18 – 11
Min. 61-75 : 14 – 12
Min. 76-90 : 12 – 14

Deci, cu excepţia ultimelor 15 minute, iniţiativa a fost de partea echipei Steaua, o superioritate evidentă, întărită de grăitorul 20-9 din primul sfert de oră, când Piţurcă a deschis scorul şi a anulat avantajul formaţiei Anderlecht din meciul tur. Un gol care a cântărit foarte mult în drumul calificării, fiind, de fapt, marele punct de pornire spre finală.

Un scor final 3-0 semnificativ, cum, de altfel, este şi raportul şuturilor la poartă, 15-7, în favoarea steliştilor. Cine a contribuit la această recolta? În fruntea listei se află Piţurcă, cu 4 şuturi, toate pe spaţiul porţii. Urmează Lăcătuş, cu 2 şuturi (1 pe poartă), Belodedici, 2 (2 pe poartă), Boloni, 2 (1 pe poartă), Stoica, 2 (1 pe poartă), Balint 1 ( pe poartă şi gol); Bălan, 1 (0 pe poartă), Iovan, 1 (pe poartă). Au şutat spre poartă 8 jucători, toate compartimentele fiind reprezentate, fapt care evidenţiează maniera ofensivă a echipei noastre, cu toate liniile prezente în zona finalizării.

Cum s-au încheiat celelalte acţiuni (de atac) ale formaţiei Steaua:

– 24 prin deposedare (adversă)
– 15 prin centrări nefinalizate
– 12 prin pase greşite
– 11 prin fault (al adversarului)
– 8 cornere
– 6 poziţii de ofsaid
– 1 henţ

Aceasta a fost oglinda jocului echipa Steaua în memorabila semifinală de miercuri, 16 aprilie 1986. O oglindă cu multe aspecte pozitive, dar şi cu unele nereuşite (pase greşite sau centrări care nu au avut eficienţa scontată), care au, însă, o circumstanţă, dacă punem în balanţă deosebita miză a întâlnirii.




ULTIMELE 90 DE MINUTE... PENTRU FINALĂ

Început furibund, în trombă, al steliştilor, care atacă dezlănţuit şi, spre satisfacţia inimoşilor lor suporteri, reuşesc deschiderea scorului chiar în minutul 4: Bălan l-a angajat cu o minge în adâncime pe PIŢURCĂ, care, deşi flancat de Peruzovici, a şutat năpraznic, cu stângul, de la 14-15 metri, lăsându-l fără replică pe portarul Vekeman. Deschiderea rapidă a scorului a dat aripi echipei noastre campioane şi, în minutele următoare, ocaziile de gol s-au succedat la poarta echipei noastre campioane, dar tabela a rămas neschimbată. Prima s-a derulat în minutul 9, când splendida incursiune a lui Balint, pe partea stângă, paralelă cu linia de poartă, a fost urmată de o pasă ideală, înapoi, dar care n-a putut fi fructificată de Piţurcă. Peste numai un minut, este rândul vârfului stelist să se infiltreze cu subtilitate pe latura dreaptă, acţiune continuată cu o deviere spre Iovan, însă şutul acestuia, dintr-o excelentă poziţie, s-a soldat doar cu un corner. În minutul 13, după o lovitură liberă executată scurt, de Lăcătuş, Boloni a şutat violent şi Vekeman a respins în corner. Momentele de presiune exercitate la poarta formaţiei belgiene fac ca în minutul 16, Piţurcă să se găsească doar la câţiva metri perpendicular pe poarta lui Anderlecht, şutul nouarului stelist evidenţiindu-l pe Vekeman. În minutul 23, însă, tribunele sînt în delir, Steaua marcând al doilea gol, care, teoretic, o propulsa în finală: Boloni a executat cu măiestrie un corner de pe partea stîngă, Bumbescu s-a înălţat şi a trimis cu capul înapoi şi BALINT a reluat balonul în plasă: 2 – 0.





Prima ocazie a oaspeţilor o notăm abia în minutul 25,, când Vandereycken a reluat cu capul peste transversală mingea centrată de Vercauteren. Steaua îşi reia şirul acţiunilor, sufocându-şi, pur şi simplu, adversara. Lăcătuş (min. 28) scăpat singur, este blocat curajos de Vekeman, pentru ca tot el (min. 38), după o spectaculoasă combinaţie cu Stoica, să şuteze peste poartă.

La reluare, Steaua este din nou la cârma jocului. În minutul 51, Stoica, după un excelent un-doi cu Piţurcă (pasă cu călcâiul), este la un pas de 3-0, însă şutul mijlocaşului este blocat de Vekeman. O pătrundere a lui Vercauteren (min. 51) se încheie cu un şut din interiorul careului, însă reflexul lui Ducadam trimite balonul în corner. Urmează minute de foc la poarta oaspeţilor, balonul expediat de Belodedici (min. 62 – şut prin surprindere, de la distanţă şi min. 63 – „cap” din 6 metri), evidenţiindu-l pe portarul belgian. O imensă situaţie ratează Lăcătuş (min. 68), când, splendid angajat de Iovan, trimite balonul peste poarta goală. Triumful calificării se va produce în minutul 71, când PIŢURCĂ va semna golul pentru Sevilla, la capătul unei acţiuni-premiu, concepută de Balint, continuată de centrarea şutată a lui Lăcătuş şi oportunitatea lui Piţurcă. Finalul partidei îi găseşte pe jucătorii noştri în plină ofensivă. Ei îşi crează alte două imense ocazii de gol, prin Piţurcă (min. 85) şi Bălan (min. 88 – şut cu boltă peste portar, doar extraordinara extensie a lui Vekeman deviind balonul în corner), care dacă nu ar fi fost irosite, ar fi reflectat fidel diferenţa de joc între cele două echipe. Pentru că, după desfăşurarea partidei, un 5-0 n-ar fi surprins pe nimeni.




SEMIFINALA (RE)VĂZUTĂ MINUT CU MINUT

STEAUA 3 (2)
ANDERLECHT 0

Stadion
Steaua; teren foarte bun; timp noros, excelent pentru fotbal; spectatori – circa 30.000. Şuturi: 15 – 7 (pe poartă 10 – 3). Cornere: 8 – 4.

Au marcat: PIŢURCĂ (min. 4 şi 71) şi BALINT (min. 23)

Steaua: DUCADAM – IOVAN, BUMBESCU, BELODEDICI, BĂRBULESCU (min. 89 Weissenbacher) – BĂLAN, STOICA, BOLONI, BALINT (min. 87 Radu II) – LĂCĂTUŞ, PIŢURCĂ

Anderlecht: VEKEMAN – Grun, Olsen, Peruzovici (min. 74 De Mol), Andersen – Friman, Vanderezcken, SCIFO, Vercautere – Vandenbergh, Lozano (min. 74 Gudjohnsen).

A arbitrat foarte bine Volker Roth; la linie: H. Barnich şi W. Mierswa (toţi din R.F. Germania)

Minutul 4: bucuria deschiderii scorului. O ingenioasă şi subtilă pasă în adâncime transmisă de Bărbulescu lui PIŢURCĂ şi puncherul stelist, umăr la umăr cu Peruzovici, şi-a încheiat acţiunea cu un şut sec, la semiînălţime, din interiorul careului, balonul oprindu-se în coltul din stânga al porţii lui Vekeman. Minutul 9: Balint, pornit în slalom...uriaş pe partea stângă, şi-a încheiat cursa cu o centrare, pe jos, înapoi, şi mingea s-a strecurat prin faţa porţii lui Anderlecht. Minutul 10: Acţiune personală semnată de Piţurcă, pe latura stângă, urmată de pasa la întâlnire adresată lui Iovan, dar mingea a deviat din Andersen în corner. Minutul 13: lovitură liberă de la 22 de metri. Lăcătuş execută scurt şi Boloni şutează năprasnic, portarul Vekeman respinge, uimitor, în corner. Minutul 16: Piţurcă, singur la 10 metri, şutează pe jos, exact în portarul lui Anderlecht. Minutul 23: se înscrie golul numărul 2: Boloni execută cu măiestrie un corner de pe partea stîngă, Piţurcă se înalţă şi trimite cu capul înapoi, şi Balint, din întoarcere, reia balonul cu stîngul, în plasă. Minutul 25: prima situaţie ceva mai clară a campioanei Belgiei, când Vanderezcken trimite balonul cu capul, peste transversală. Minutul 28: blocaj curajos al portarului Vekeman la piciorele lui Lăcătuş, scăpat singur. Minutul 29: şut înşelător, expediat de la distanţă de Scifo, balonul fiind respind de Ducadam. Minutul 38: combinaţie spectaculoasă între Stoica şi Lăcătuş, ultimul şutând razant cu poarta. Minutul 51: superb un-doi între Piţurcă (pasă subtilă cu călcâiul, care i-a făcut şah-mat pe fundaşii belgieni) şi Stoica, mijlocaşul campioanei noastre rămâne doar cu portarul advers în faţă. Dar şutul mijlocaşului stelist, exact pe mijlocul porţii, îi oferă posibilitatea lui Vekeman să respingă balonul. Minutul 54: emoţii la poarta echipei noastre. Vercauteren pătrunde în careul de 16 m, şutează puternic, din apropiere, însă Ducadam, cu un reflex de ultim moment, respinge balonul. Minutul 62: şut cu boltă, de la distanţă, expediat de Belodedici, Vekeman evitând golul cu preţul unui corner. Minutul 63: acelaşi Belodedici, din 6 m, trimite balonul, cu capul, chiar în portarul lui Anderlecht. Minutul 68: Iovan trimite o pasă „printre”, pentru Lăcătuş, care-l evită pe Vekeman, dar expediează balonul peste poarta goală!





Minutul 71: Steaua semnează, practic, calificarea în finală, marcând al treilea gol. Balint a pornit în dribling, l-a deschis pe Lăcătuş, a urmat centrarea la semiînălţime şi PIŢURCĂ a reluat, cu capul, în plasă. Minutul 85: centrare Lăcătuş, preluare prea lungă a lui Piţurcă în situaţie de unu la unu. Minutul 88: combinaţie Lăcătuş-Bălan, neobositul mijlocaş al campioanei noastre aruncînd mingea peste Vekeman, dar şi peste poartă. Aşa s-a scris istoria unei semifinale de neuitat, în care Steaua s-a detaşat net, pe toate planurile, în faţa unui Anderlecht aflat mereu în...corzi.





Aşa cum a jucat Steaua, cred că nici un club de pe întreg globul nu-i putea rezista.

Primele 25 de minute au fost infernale. Eu n-am văzut o formaţie jucînd în ritmul, cu inspiraţia şi cu precizia cu care a evoluat campioana României în aceasta partidă.
(Arie Haan, dublu finalist al Cupei Mondiale, cu Olanda)

Ce pot să spun?! Apărarea noastră a fost total depăşită în unele momente. Diferenţa care a decis rezultatul a fost acea dintre viteza de joc a gazdelor şi a noastră. (Vercauteren)

Sînt decepţioant! Credeam că vom juca finala, dar Steaua a fost mai puternică decât ne aşteptam. Cu sinceritate spun că au fost momente în care nu ştiam pe cine să marcăm, atât de iute jucau românii. Sînt decepţionat! (Morten Olsen)

Steaua este una dintre cele mai bune echipe pe care le-am văzut de când joc fotbal. (Enzo Scifo)



Declaraţiile belgienilor de după meci vin să completeze reacţiile presei internaţionale.

Steaua are tricouri roşii, ca ale lui Liverpool, dar azi a jucat mai bine decât fosta campioană a Angliei. Cel puţin în prima repriză putea fi 4-0 este sinteza lui Gerard Etchverry din L`Equipe.

Am văzut multe echipe de prim rang, dar niciuna nu a jucat aşa de bine ca Steaua astăzi. Piţurcă şi Lăcătuş sunt înaintaşi de înaltă clasă şi au făcut ce-au vrut cu apărarea lui Anderlecht, scria Jose Maria Sievert în El Pais.

Rezultata fantastic! A fost ca un şoc. Steaua joacă un fotbal exploziv. Este o mare echipă- rareori am văzut combinaţii de mare rafinament între 4-5 jucători, ca astăzi
consemna şi Stefan Tarra, trimisul suedezilor de la Aftonblader.

Concluzia belgienilor de la Le Soir închide cazul: Echipa română a dat o veritabilă lecţie de fotbal compatrioţilor noştri, care se pot consola spunându-şi că au fost învinşi de o echipă mai puternică decât a lor.

În urma tuturor rămânea iarba mirosind a glorie şi o tabelă pentru eternitate:

STEAUA ÎN FINALĂ! FELICITĂRI, MULŢUMIRI, SUCCES LA SEVILLA!

Şi mai jos, trei cuvinte care au făcut înconjurul Agenţiilor de Ştiri:

NOTRE RESPECT, ANDERLECHT!





Filip Pindean


FCSTEAUA.RO este un site deschis, facut de suporteri, pentru suporteri. Asteptam articolele scrise de voi, daca aveti ceva de spus si credeti ca o puteti face intr-un articol, nu ezitati!
 
25 ani de la 16-04-1986

Semifinala Cupei Campionilor Europeni


Doua goluri marcate de Piturca si unul marcat de Balint in poarta echipei Anderlecht au dus Steaua in finala Cupei Campionilor.
Personalizeaza si trimite felicitari prietenilor tai:


Pentru alte melodii, cantece ale galeriei, imnuri etc, vitiati pagina cu player-ul mp3

2% pentru AISS

AISSPosibilitatea acordata contribuabililor de a-si directiona o parte din impozitul pe venit catre o entitate non-profit a fost una din deciziile intelepte ale statului român. Ea ne da fiecaruia o liber

Fanii Stelei din Chisinau au protestat contra lui Becali!

Mesaj al suporterilor stelisti din Basarabia Faptul că suporterii Stelei nu-l mai "înghit" pe Gigi Becali nu mai este demult o noutate. Sezoanele trecute au fost marcate de proteste violente contra europarlamentarului, acestea finalizându-