14-04-11

Să arătăm Răul cu degetul!

Sigur că n-o să-l dăm jos pe Becali cu protestul de duminică, nu trebuie să fim nici atât de înguşti, nici atât de exaltaţi să susţinem asta. Dar problema faţă de indivizi precum Becali nu trebuie şi nu poate fi pusă în termenii aceştia „ce rost are?”. Ci mai degrabă „ce avem de pierdut?”.

Sigur că n-avem nimic de pierdut. Şi dacă ciobanul o să se enerveze şi-o să iasă la televizor („dă-i pe gespe”, nu?) şi-o să explice el cum e cu „casa lui” şi cu bagabonţii şi cu drogaţii şi cu derbedeii, n-o să fie nimic nou sub soare. Nimic din ce nu s-a mai întâmplat până acum. Oricum mulţi cred treaba asta, că nu e legitim să-l înjuri pe unu’ în casa lui, „pe banii lui”. Dar nu cu ei avem noi treabă.

La Steaua lucrurile s-au cam separat de mult. Cine a mirosit cu adevărat ce-i poate pielea lui Becali şi cam care sunt intenţiile lui reale în ce priveşte „binele Stelei”, ştie deja cum stă treaba şi ştie că nimic fundamental bun nu se mai poate întâmpla la Steaua cât timp acest amator infatuat se află în fruntea clubului.

Cine crede însă că în viaţa e corect principiul „eu te-am făcut, eu te omor” se va îngropa în tot soiul de tehnicalităţi, ne va demonstra cum n-avem cum, juridic vorbind, să-l dăm pe Becali afară din afacerea lui, cum asta e democraţia şi statul de drept, omul e proprietar, proprietatea e garantată, bla, bla, bla…

Sigur că aşa e-n democraţie. Tot democratic e şi să protestezi. Cu autorizaţie, „la Palat”, cum se cuvine. Şi neapărat civilizat!

De fapt, mitingul de duminică nu are un „moment astral” al lui, ca acum doi ani, când cei două mii de suporteri care-au protestat chiar veneau pe un val de simpatie şi de furie împotriva lui Becali. Astăzi, când lehamitea e proptită bine în rândul steliştilor, cu excepţia „entuziaştilor” care încă mai cântă „pe ei pe mama lor” în Templu, mitingul este un simplu gest de igienă personală.

Poate că Răul nu poate fi, în general, învins, dar ca să nu fii părtaş la victoria Răului trebuie câteodată să te ridici în picioare şi să-l arăţi cu degetul. Împăratul este gol şi orice om de un elementar bun-simţ, microbist sau nu, stelist sau nu, pasionat sau nu, ultras sau nu, ştie de mult asta.

Duminică, Răul trebuie arătat cu degetul. Nu pentru că suntem noi perfecţi, ci pentru că el e dezastruos, jalnic, sub orice critică. Să îndreptăm, deci, degetul către el. Civilizat, dar ferm. Nu neapărat pentru că va pleca, ci pentru că, după cum bine spunea un bun prieten, „câteodată aşa trebuie”.

Hai Steaua!

Ovidiu