17-03-06

Orasul miracolelor.

Nu stiu daca exista o memorie proprie a locurilor incarcate de magie. Dar aseara Steaua noastra a stralucit din nou in orasul miracolelor. Unde dupa o serie de trei meciuri marcate de sterilitate ofensiva si de ghinion, a demonstrat ca e o echipa mare care poate obtine o calificare in deplasare si nu oricum, ci de o maniera categorica.
Supravegheati din tribuna de privirile eroilor de acum 20 de ani de pe Sanchez Pinjuan, baietii nostri au aratat aseara ca o echipa capabila sa ne traiasca din nou visul european pana la capat. Au aratat ca o echipa matura si sigura pe ea insasi, ca o echipa constienta ca are o datorie mare de achitat fata de cei 100.000 de oameni care au investit-o cu increderea si dragostea lor la ultimele doua meciuri din Europa.

Desi constient ca de acest meci depinde mai mult decat pozitia sa la Steaua si stiind ca de fapt viitorul sau de antrenor e in joc, Olaroiu a inceput totusi meciul prudent, operand o singura schimbare fata de meciul tur P.Marin in locul ezitantului Nesu si cedand mai mult sau mai putin deliberat posesia la centrul terenului.

Cu toate astea, Steaua a parut din primul minut ca o echipa sigura pe ea si constienta de propria-i valoare. Steaua s-a aparat exact si a asteptat cu maturitate momentul optim pentru a lovi decisiv. Ogararu a acoperit magistral partea dreapta a defensivei noastre si a intervenit salutar la sutul lui Dani din fata portii goale,intr-un moment cand un gol egalizator ar fi putut relansa meciul, iar P. Marin s-a achitat bine de sarcina de a-l anihila pe Joaquin, acesta nereusind decat un singur sut spre poarta (ce-i drept, destul de periculos de aproape de vinclul portii lui Carlos). Goian si Ghionea au jucat simplu si eficient, maturand practic toate mingile venite pe axul central si nedandu-i lui Carlos sansa de a isi demonstra abilitatile de portar decat la acel corner de lajumatatea primei reprize cand Sacalul a avut un reflex miraculos.

Asezandu-se exact in defensiva, Steaua a asteptat cu rabdarea unei echipe mari ca iuresul de inceput al gazdelor sa se stinga si a inceput sa fie periculoasa pe contraatac. Radoi si Paraschiv au inceput sa urce cu mingea in fata, iar Bostina si mai ales Nicolita au inceput sa are flancurile terenului, aratand o pofta de joc debordanta.

Periculozitatea Stelei pe contraatac a inceput sa se faca simtita si treptat au venit ocaziile lui Dica si Nicolita, acesta din urma aratandu-se nehotarat intr-o situatie in care fie un sut puternic, fie o pasa la Iacob ar fi insemnat un gol clar.

Dupa pauza, precipitarea a inceput sa se faca simtita in jocul echipei lui Sera Ferrer si pe acest fond, Banel a inscris un gol superb ca urmare unei pase printre fundasii centrali ai lui Betis venite de la Radoi. Ulterior, Dica a actionat excelent tactic si a atras eliminarea lui Joaquin, facand ca jocurile sa para a fi definit facute in favoarea noastra. Totusi pe fondul unei premature relaxari a fundasilor nostri, noul intrat Dani a avut doua mari ocazii in doar cateva zeci de secunde si doar interventia providentiala a lui Ogararu si norocul care intotdeauna tine cu cei puternici au facut ca Betis in 10 oameni sa nu relanseze jocul.

Recapatandu-si stapanirea de sine, Steaua a inceput treptat sa mute presiunea in jumatatea lui Betis si in urma unor superbe actiuni personale ale lui Dica si Nicolita baietii nostri au mai reusit doua goluri superbe prin Iacob si Banel si ne-au permis sa privim relaxati finalul unui meci in care Steaua a aratat ca un matador ce isi obosea cu precizie si detasare victima.

Restul e istorie si lacrimi. Lacrimile noastre de bucurie si lacrimile de suparare ale baietelui acela care intelesese ca nu echipa sa stralucise in meciul de aseara, ci o alta.

O echipa venita de la celalalt capat al Europei sa straluceasca din nou intr-un oras al miracolelor unde cu 20 de ani in urma alti baieti din Romania venisera sa isi implineasca visul european. O echipa mare care aseara si-a trecut cu brio examenul de maturitate in Europa.

Felicitari baieti! Felicitari domnule Olaroiu! Ne-ati facut iarasi sa ne simtim mandri ca suntem stelisti!
Totusi sa ramanem cu picioarele pe pamant si sa intelegem ca partea cea mai grea a drumului nostru in Europa abia acum incepe. Ati fost "barbati" aseara asa cum v-a ordonat "colonelul" Bumbescu, acum e momentul sa deveniti EROI. Purtati-ne iar spre aerul rarefiat al inaltimilor si aratati-ne ca puteti retrai visul unui drum european dus pana la capat.

Forza Steaua! Mandru ca sunt stelist!

the quiet roamanian