02-04-11

Exceptionalul Razvan

„Razvan e un antrenor exceptional si, dupa ce va pleca de la nationala, isi va gasi o echipa unde sa-si demonstre profesionalismul si capacitatile lui” spune Mircea lucescu, in apararea puiului sau mult-iubit.

Pentru ca depind destule lucruri viitoare de intelegerea foarte clara a situatiei actuale (prin stabilirea neinterpretabila a FAPTELOR), dar si din cauza ca foarte multi suporteri ai echipei nationale (fara deosebire de culorile cluburilor pe care le sustin) au aceeasi parere despre Razvan, nuantata la unii in „Razvan este un antrenor foarte, foarte bun pentru echipe de club, in Romania, chiar daca la nationala a dat gres”, sau „Razvan e un antrenor admirabil, cu multe calitati, dar acum a avut un context potrivnic”, sau „Razvan este o victima a nivelului scazut al fotbalului romanesc”, facem o trecere in revista a bornelor carierei celui care conduce destinele reprezentativei.

Din aceasta trecere in revista, trebuie vazuta – prin beneficiul imaginii de ansamblu – care este ESENTA lucrurilor.

Fiu al lui Mircea Lucescu – jucator de mare calitate, capitan al echipei nationale si al echipei Dinamo, un tip cu mare deschidere si cultura fotbalistica, al carui nume insemna mult in epoca, prin respectul pe care si-l castigase ca jucator –, Razvan Lucescu a crescut in vestiarele celor de la Dinamo pana in 1977 si in anturajul celor de la Corvinul, pana prin 1982, cand avea 13 ani.

Vrand neaparat sa fie fotbalist, dar fiind mult prea „talentat” pentru timpurile alea, a fost refuzat de Dinamo, ca junior, chiar si lui Mircea Lucescu fiindu-i jena sa intervina pentru asa o caricatura. Nici macar la Sportul Studentesc, acolo unde Mircea il avea pe viitorul sau secund de la nationala, Mircea Radulescu, n-a indraznit nimeni sa-i dea un tricou de camp, nici macar ca junior, astfel incat, de scarba-de mila, EXCLUSIV prin POZITIA si INFLUENTA lui Mircea Lucescu, care era tartorul fotbalului romanesc, fiind selectioner si strateg al federatiei, intre 1981-1985, Razvanel a fost facut portar.

Talia realmente „exceptionala” – de 1.72 inaltime –, il indreptatea in mod evident catre acest post. Intre 1987 si 1992, „exceptionalul” portar Razvan Lucescu a fost tinut in lotul Sportului prin PRIETENIA TATALUI sau cu Nicu Ceausescu, pe linie UTC, si prin RELATIA cu seful vestiarului, Gino Iorgulescu (care ii datora enorm, ca jucator), precum si prin RELATIA cu fostul sau secund de la nationala, Riciu Radulescu, atunci principal la studenti.

„Exceptionalul” Razvan a jucat 24 de meciuri in acesti 4 ani, adica o medie de 6 meciuri pe an, intr-o echipa care termina pe locurile 11, 14 si 15. Era, intr-adevar, „exceptional”, fiindca asa mogaldeata negricioasa de 1.72, care sarea din bara in bara – in pauza dintre reprize –, lumea nu prea mai vazuse.

Pentru ca „exceptionalul” Razvan simtea ca Romania nu-l merita, TATICUTUL lui iubit L-A IMPUS, cum facuse si pana atunci, la o echipa de serie C2, de langa Brescia, unde Razvanel a jucat 3 meciuri, in sezonul 1992-1993.

Ca un „stranier cu experienta, care a jucat in Italia, intr-un campionat puternic si a dobandit mentalitate profesionista”, Razvanel s-a intors din nou la Sportul, unde, din nou, L-A IMPUS TATICUTUL peste oamenii aia care se bucurasera degeaba cand scapasera de el si nu stiau cu ce gresisera de cazuse iar napasta pe capul lor, sa rada lumea de ei cand vedeau caricatura dintre buturi. Intre 1993-1996, Razvanel a fost mascota celor de la Sportul, care au terminat de doua ori pe locul 16 si o data pe locul 14.

Datorita performantei deosebite, TATICUL L-A IMPUS din nou pe „exceptionalul” Razvanel, de data asta la echipa condusa de fostul sau protejat (singurul jucator de la o echipa din Bucuresti in meciul contra Italiei, intre olteni si hunedoreni), care ajunsese presedinte la National, Gino Iorgulescu. Dupa un sezon in care a jucat 31 de meciuri si a „ajutat-o” pe National sa piarda Cupa si Campionatul in 3 zile, contra Stelei si contra lui Sabin Ilie, care l-a ridiculizat si mai mult decat era, nici macar Gino nu i-a mai putut tine loaza mentorului sau si l-a trimis ramburs in Regie, spre disperarea celor de acolo, care, in absenta lui, reusisera un loc 12.

Reintors ca mascota, „exceptionalul” Razvanel s-a remarcat ca fiind stalpul defensivei care a luat 65 de goluri (cu 13 mai multe decat anul precedent) si care a retrogradat Sportul de pe locul 17, cu 25 de infrangeri in 34 de meciuri. In afara de egalul contra Stelei, din Regie, care parea ca duce titlul taticului, in Giulesti, Razvanel nu s-a remarcat cu nimic, decat cu faptul ca era baiatul lui Mircea Lucescu, care-l tinea pe PILE si INTERVENTII in prima divizie.

Cum a doua divizie in care „exceptionalul” Razvan ingropase echipa, nu era destul de exceptionala pentru beizadea, PILELE si INTERVENTIILE AUGUSTUTULUI TATIC l-au REIMPUS la National, unde Iorgulescu isi dadea pumni in cap, dar nu-i putea refuza rugamintile lui Mircea Lucescu, cel care-i daduse posibilitatea crearii legendei marcajului la Paolo Rossi. Consecintele au fost „fastuoase” si aici, cu un loc 7 si un loc 9 si cu 23 de meciuri jucate, in fata lui Cristi Munteanu, care arata a portar fata de caricatura de 1.72, care nu ajungea la bara de sus nici daca-l tinea taticutul in brate.

Ejectat de Iorgulescu (care-si pierduse rabdare si nu mai suporta sa faca lumea misto de el) la Brasov, dupa un retur in care era sa-i ingroape in B, a ajuns la Rapid, PROPULSAT DE PILELE SI INTERVENTIILE LUI TAICA-SU, care crease Rapidul modern si care avea de recuperat creante morale pe la Copos si Grigore Sichitiu.

Dupa un sezon in care s-a „remarcat” prin umilinta aplicata de Pompiliu Stoica si de faptul ca nu-si gasea echipament pe masura sa, trebuind sa imprumute de la juniori sau sa joace cu niste izmene in care incapeau 3 ca el, micuta maimuta (care-si trasese cercel, freza, discurs), a dat o raita de 10 meciuri pe la Bacau si s-a retras din fotbal, „in culmea gloriei”.

Asta a fost „cariera” de jucator a lui Razvan Lucescu si ar trebui sa spuna multe. De fapt, ar trebui sa spuna tot.
Inutil de spus ca INFLUENTA SI INTERVENTIILE LUI TAICA-SU nu l-au putut impune la vreun lot national de juniori sau de tineret, dar l-au impus la Sportul, in Italia, la National si la Rapid, „exceptionalul” Razvanel (caricatura de portar de 1.72) fiind doar o beizadea impinsa de IMAGINEA, NUMELE, INFLUENTA SI INTERVENTIILE LUI TAICA-SU, asa cum sunt impinsi loaze gen EBA, Sida, Honorius Prigoana, Daciana Sarbu, care o sa ne dea lectii peste 10 ani, cum au fost ei europarlamentari ca sunt educati si stiu 3 limbi straine si au terminat nu stiu ce master pe afara si de-aia isi merita pozitiile, care sunt juste si meritul lor exclusiv.

De acum incepe distractia, insa, cu Razvanel.

Satul sa-i arunce lumea banane prin stadioanele pline de mucaliti din provincie, si satul sa-i ceara sa faca „o poza cu ala micu`, ca n-a mai vazut maimuta cu cercel pana atunci”, si satul sa fie cel mai penibil purtator de echipament din fotbalul romanesc, Razvanel A FOST IMPUS vicepresedinte la Rapid (functie in care si-a inceput prodigioasa cariera si alta loaza notorie, de prin partile Galatiului). Tot de taica-su.

Si-a tras cravata mai mare decat capul lui, un Porsche Cayenne, costume de 2-3000, ceasuri de 20-30.000. Invatase cateva fraze pe din afara si propunea, in aparenta, o altfel de aparitie, pentru fauna de atunci.

Vorbea despre decenta, civilizatie, competenta, profesionalism, responsabilitate.

Bine, vorbea despre toate astea locuind in casa pe care i-o cumparase taica-su, se imbraca in costumele pentru care-i dadea bani taica-su, conducea o masina pe care i-o platise taica-su, avea un ceas pe care i-l cumparase taica-su, isi imbraca copiii cu banii pe care i-i dadea taica-su, isi hranea si intretinea copii si nevasta, adica familia, din banii pe care i-i dadea taica-su, adica traia pe spatele lui taica-su, caci statutul sau social era net peste realizarile profesionale. Iar realizarile profesionale erau artificiale, nefiind meritul sau, ci – si acestea – doar meritul exclusiv al lui taica-su.

Cu toate astea, pentru unii idioti incepea sa se profileze „exceptionalul” Razvan. Era „educat, manierat, comportament modern, gandire occidentala”. De fapt, era doar o loaza care nu facuse nimic in toata viata lui si care era ce era exclusiv datorita lui Mircea Lucescu.

Si cum „exceptionalul” vroia sa se afirme si erupea dorinta din el sa-si razbune miile de umilinte incasate ca jucator, TATICUTUL a INCEPUT (la dorinta loazei) PROIECTUL „Razvan – ANTRENOR!” Imediat dupa anul ca „vice” la Rapid (in acte), unde Rednic luase titlul cu numarul 3 din istoria „insoritilor”.

MIRCEA Lucescu I-A ARANJAT, PRIN INFLUENTA si RELATIILE sale, zeci de stagii de pregatire in strainatate, accesul la cursurile de la Covercciano, accesul la antrenamentele marilor echipe europene, la cursurile de perfectionare de la UEFA, unde se intra doar pe recomandari sau invitatie, accesul la cicluri de pregatire facute de marii antrenori ai momentului, i-a facilitat discutii cu lectori si formatori la care nu se putea ajunge, i-a dat mura-n gura toata documentatia stransa de el, in decursul carierei si – cu o investitie, adica o CHELTUIALA URIASA – a scos din el un antrenor pregatit pentru nivelul fotbalului romanesc. La fel cum putea scoate din aproape oricine, la ce investitie s-a facut in instruire.

Inutil de spus ca aceste privilegii au fost posibile exclusiv datorita tatalui Mircea, care a pompat bani si influenta ca sa scoata ceva din ‚exceptional”. Altfel spus, Mircea l-a facut antrenor pe Razvan prin INVESTITIE, asa cum l-ar fi facut pe oricare altul care ar fi avut norocul sa-i fie fiu. De aici trebuie clar inteles ca modul in care a devenit Razvan antrenor este exclusiv de filiatie cu Mircea si trebuie inteles ca, daca nu era fiul lui Mircea Lucescu nici antrenor nu ar fi devenit, asa cum nici jucator nu ar fi devenit, caci tatal sau l-a impins de la spate si l-a impus peste tot.

Influenta de mediu si educatia au un rol covarsitor in formarea de azi a antrenorilor si, astfel, aproape oricine cu pasiune si inteligenta poate fi pregatit (prin investitii in educatia specifica) sa devina antrenor.

Apoi, cu scoala facuta pe spatele lui taica-su, Razvan a fost IMPUS la Brasov, acolo unde l-au recomandat nu cariera de jucator sau cea de conducator, ci tot TAICA-SU.

Dupa un retur bun, in care echipa s-a salvat de la retrogradare, Razvan A FOST IMPUS de Mircea la Rapid, prin intermediul lui Dinu Vama. Aici a reusit cea mai mare performanta din istoria Rapidului – eliminarea din fata Stelei, din sferturile Cupei UEFA – si a „reusit” sa piarda doua titluri de campioana in fata aceleiasi Steaua, avand un buget superior, sustinerea presei si vrajeala cu „educatia, discursul” de partea sa.

In fapt, cu un buget superior (risipit pe achizitii gen Grifiths, de 1,3 milioane, in timp ce la Steaua venea Cristocea, pe 300 de mii) si cu o emulatie deosebita, tot ce-a reusit (IN ESENTA) a fost sa ESUEZE LAMENTABIL in fata Stelei lui Zenga si (mai ales) Cosmin Olaroiu. Asta e adevarata peceta a mandatului de la Rapid: esecul in fata Stelei, in conditiile in care avea atuuri.

Mandatul Rapid incetateneste faptul ca Razvan si-a creat statutul de azi EXCLUSIV PE SPATELE lui Mircea Lucescu, care i-a SPONSORIZAT cu vreo 2 milioane un BUGET PERSONAL din care Razvan aducea bani de acasa (de la taica-su) pentru plata salariilor sau pentru prime. El a avut astfel un STATUT SPECIAL prin care a performat ca antrenor, caci i-a dat TATAL Mircea Lucescu bani sa-si sustina REALITATILE PARALELE in care traia si muncea. Oricine altul nu ar fi avut bani sa faca fata realitatilor, doar Razvan a avut si, deci, e o beizadea care a depins de taica-su, deci, activitatea de la Rapid e pusa si ea sub semnul PILELOR, RELATIILOR, NEPOTISMELOR, INTERVENTIILOR, impinsului de la spate, SUSTINUTULUI AGRESIV, caci daca-l avea tata pe Mircea Lucescu, si Hizo (de exemplu) ar fi adus un milion de acasa, n-ar mai fi scos Copos echipa din teren la Brasov ( sa zicem) si ar fi luat un campionat, nu? Nu mai vorbim de magarii gen meciul direct cu Sahtior din Uefa.

Si fireste ca nu mai vorbim de sistemul de joc anacronic, fricos si meschin, acel 1-1-4-3-2, cu ultimul libero in viata (Maftei), aratat prin Europa. Nu vorbim nici de dovezile de „civilizatie”, cu injuraturi la adresa unei femei, sau cu pierderea unui meci pentru violente, sau de semne obscene in public, sau de vesnica victimizare si aruncare a vinei pe altcineva, sau de tulburarile psihice, ce plecari peste Pod, de nebun...

Vorbim doar de faptul ca TATAL SAU L-A IMPUS la Rapid, l-a SPRIJINIT, apoi, cu foarte multi BANI si ca Dinu Vama i-a preluat alte sarcini, in aceste conditii ARTIFICIALE, NEFIRESTI, Razvanel „reusind” trei esecuri rasunatoare din cele trei mize fundamentale (cele 2 campionate si semifinala de UEFA) in fata adversarei (intamplarea face sa fie chiar Steaua). Aceasta este esenta mandatului de la Rapid. Impins de la spate, ca nici un alt antrenor roman, NICIODATA, IN ISTORIE, dar tot degeaba: in esenta – un ESEC CRANCEN, pierzand 3 mize din 3!

Dupa expirarea valului pe care era, Razvanel s-a exilat la Brasov, langa acelasi Dinu Vama. A promovat o echipa care avea un BUGET mai MARE decat aveau echipele care au terminat pe locurile 2, 3 si 4 LA UN LOC. In prima liga, a facut o echipa MESCHINA, BATRANA SI FARA PERSPECTIVE, cu un joc urat, cu EXTREM DE MULTI BANI, care au fost IROSITI intr-o contraperformanta groaznica, cu cel mai inestetic si antipatic joc din tot campionatul, joc care nu a adus nici un rezultat si proiect care n-a insemnat decat o RISIPA URIASA de resurse, pentru nimic. Cu bun buget de 7 milioane de euro si cu jucatori de mare experienta si valoare (unii chiar vedete), precum Eugen Nae si Bogdan Stelea (apoi Danut Coman, cu un salariu de 250 de mii pe an), Abrudan, Ezequias, Nae Constantin, Bogdan Nicolae, Rui Duarte, Ionut Voicu, Adrian Senin, Robert Ilyes, Marius Maldarasanu, Catalin Munteanu, Alex Baltoi, Mugurel Buga, Dorel Zaharia, Romeo Surdu si cu singurii promovati Sburlea si Roman, a reusit UN AMARAT de LOC 9 si nicio mostenire, lotul fiind cel mai batran din prima liga. In acest sezon, un antrenor ne-exceptional (Dan Petrescu) castiga campionatul cu un buget de acelasi nivel, daca nu chiar mai mic…

E bine, dupa toate aceste fapte de vitejie, intr-o viata in care tot ceea ce-a facut a fost MERITUL LUI TAICA-SU, care l-a facut fotbalist si apoi l-a facut antrenor (pe extrem de multi bani si multa influenta) si l-a SUSTINUT si IMPINS DE LA SPATE, onor FRF si jegurile din presa au considerat ca Piturca e naspa si Razvan e cool, asa ca hai sa-i dam nationala pe mana.

Scurt pe doi, o singura victorie, intr-un an si jumatate, umilinte pe linie, joc penibil, inceput de schizofrenie si indepartarea publicului de echipa nationala (1,2 milioane de telespectatori fata de 2,4 milioane la Piti, pe acelasi numar de jocuri, din preliminarii, cu acelasi gen de echipe).

Acum, dupa aceste fapte de arme, aflam ca Razvan e „un antrenor exceptional” si ca o sa ne arate el asta pe viitor. De la alti ametiti (de toate culorile) aflam ca „Razvan e un antrenor foarte bun pentru echipe de club, dar…”.

L-am apreciat pe Cosmin Olaroiu atunci cand a adus bani de acasa ca sa-si plateasca mandatul de la National, cand, la 31 de ani, a preluat echipa platind multe datorii si creditand clubul cu 2-3 milioane, pe care putea sa nu-i mai vada niciodata. A fost meserias, a avut rezultate, i-a vandut pe australieni si si-a recuperat creanta. Dar banii adusi sa-si plateasca mandatul erau BANII LUI, facuti de el SINGUR intr-o cariera de jucator facuta de el SINGUR, in care el SINGUR s-a dus la stadion, la Steaua, cand avea 7 ani, pentru prima data, si el SINGUR a reusit ca jucator si el SINGUR a plecat de nebun in Koreea si in Japonia, dupa bani. Erau banii facuti de el pe spinarea lui rupta (la propriu) si pe valoarea lui si pe sangele lui. SINGUR a intrat la scoala de antrenori, SINGUR si-a facut stagii in strainatate, SINGUR s-a creat ca antrenor.

Victor Piturca a adus bani de acasa, dar erau banii lui, castigati de el, din fotbal, din afaceri sau din poker ori barbut, dar pokerul sau barbutul l-a facut el singur, pe barba lui si banii erau castigati de el si investiti de el in sine insusi.

Un Grigoras, un Pustai, un Badea, un Sumudica, un Lacatus, un Marin Barbu sau Ion Marin sau Boloni, sau ORICINE, are niste premise personale, prin care si-a construit SINGUR cariera de antrenor si viata, in general. Laca sau Hagi sunt incompetenti, dar au fost (pe barba lor) jucatori uriasi. Nu l-a facut ta-su jucator pe Lacatus. Sumudica e un papagal, dar a devenit SINGUR un simbol al Rapidului, a inceput SINGUR antrenoratul si a ajuns ceva (mult-putin) SINGUR. Grigoras si altii ca el, TOTI luat-o de jos, cu umilinta, trecand SINGURI prin toate treptele ale devenirii (mai bune sau mai putin bune).

Oricare din primele 100 de nume de antrenori obscuri sau de jucatori pe final, daca ar fi beneficiat de INVESTITIA facuta de Mircea Lucescu, ar fi avut aceleasi rezultate, sau chiar mai mult, conditiile de mediu fiind vitale.

Singur el, „extraordinarul” Razvanel, nu a facut NICIUNUL din pasii pe care i-au facut TOTI CEILALTI. Inainte de a ne intreba daca este un bun antrenor sau un prost antrenor, trebuie sa ne intrebam ce este Razvan – in esenta – si, mai mult, trebuie sa ne intrebam daca macar putem sa spunem ca Razvan „este”.

„Razvan e un antrenor exceptional si, dupa ce va pleca de la nationala, isi va gasi o echipa unde sa-si demonstre profesionalismul si capacitatile lui” spune Mircea lucescu, in apararea puiului sau mult-iubit. Fireste ca asa va fi, caci zvonurile despre INTERVENTIILE TATALUI pe la Besiktas, unde-l PROPUNE pe Razvan, sau la Sahtior, unde el se poate retrage ca director tehnic ca sa-i faca loc beizadelei, sau „oriunde in Europa („oriunde”, probabil pe la Brescia sau pe la Pisa, pe undeva –n.n.), unde Razvan este cunoscut si apreciat” dupa cum spune onorabilul TATA, abunda. Onorabilul tata care-l va IMPUNE pe „exceptionalul antrenor” Razvanel, unde va putea, ANULANDU-L PE FIU CA PERSOANA, asa cum face cu toate interventiile in „favoarea” sa.

Razvan – IN ESENTA –, este un CONSTRUCT ARTIFICIAL prin EXCELENTA, care NU EXISTA despartit de TATAL SAU, adica NU EXISTA IN SINE. Razvan este un construct umflat de o uriasa concentrare si INVESTITIE de energii, MIJLOACE, fonduri si influente, ABSURDE si ARTIFICIALE prin esenta si DEPERSONIFICANTE, prin fapt. Absolut toata cariera sa este determinata de tatal sau, in absenta caruia nici Razvan nu ar fi existata ca profesionist. N-ar fi facut nimic daca nu era taica-su si n-ar fi reprezentat nimic daca nu-l IMPINGEA PESTE TOT, MEREU si DINTOTDEAUNA. Ceea ce vedeti nu e Razvan, e fiul lui Mircea.

El nu mai poate fi niciodata nici macar „prost” sau „slab”. EL NU MAI POATE FI DELOC!

Cand se investeste atat de mult intr-un om (ANORMAL de mult), intr-o actiune si intr-un rezultat fara precedent in istoria fotbalului romanesc, atunci investitia devine, din start, schimonosita. Tot ce urmeaza, cu ifosele puradelului, cu vesnica victimizare, cu accesele de furie, de violenta si de mitocanie, cu ZECILE DE EPISOADE care vadesc un univers paralel sunt consecintele si rezultatele influentei acelui mediu care l-a facut ce este – si vizibil, dar si mai putin vizibil. Sau, altfel spus, si in aparenta dar si in realitate.

Inainte de a fi „bun” sau „prost”, sau „exceptional” sau penibil”, ar trebui macar „sa fii”. Nu mult, dar macar veridic, palpabil, de o minima onestitate, de un minim realism si nu intr-un plastic care-ti acopera si interiorul, pentru ca, de fapt, il determina.

Pentru orice om de minim bun-simt ar trebui sa fie clar ca unicul motiv pentru care Razvan este „exceptional”, este tocmai acela ca – ORICE ar fi –, el de fapt nu „este”.


Cat de fantastic e in plastic