23-03-11

Oameni de onoare

Scos tap ispasitor, de cel care este cea mai mare farsa din istoria echipei nationale – selectionerul junior impus si sustinut de lobby-ul furibund al presei –, dupa celebrul meci de la Belgrad, timp de un an si jumatate (17 luni) domnul Mutu a avut un statut incert.

Selectionerul a fost „curajos”, ca de obicei, si a evitat cu obstinatie sa clarifice pozitia echipei nationale fata de atacantul Fiorentinei, in ciuda transferararii (de catre federali) a intregii competente si responsabilitati pe subiect, asupra sa, in mod exclusiv.

Selectionerul a fugit permanent de responsabilitate, fiindu-i frica in a avea o pozitie clara – adica normala –, in ceea ce inseamna modul in care se raporta, ca principiu exemplificat prin acest caz, la statutul „jucatorului-vedeta”, la actele de indisciplina severa, la actele de subminare a activitatii la lot si, in fine, la modul in care se va impune conduita necesara unei stari de normalitate, la echipa nationala.

Din cauza faptului ca, prin Mutu, selectionerul a mutat tot centrul atentiei, altundeva decat la dezastrul sportiv in urma acelui 5-0 (conceptional si de sistem) de la Belgrad, in ceea ce ar fi trebuit sa fie o demisie de onoare, sau fortarea de catre opinia publica a unui astfel de act (demisie ori demitere), Razvanel a prelungit cat a putut demult controversa „Mai e nevoie de Mutu la nationala? Trebuie sa fie selectionat in continuare?”, timp in care, cu ajutorul lobby-stilor din presa, s-a disipat din efectul dezastrului si umilintei din Serbia, la nivelul perceptiei opiniei publice.

Cu Mutu scos „tap ispasitor” si cu pericolul trecut, bravul Razvanel a prelungit, apoi, cat a putut el de mult, aceasta marota, care centra o mare parte din discutiile din jurul echipei nationale, in urmatorul an, incepand cu 10 octomrbrie 2009 – refuzand, sistematic, sa clarifice „chestiunea Mutu”.
In aceasta stare, incompetenta sa, rezultatele dezastruoase, lipsa de perspectiva, spulberarea tuturor bornelor de performanta ce au fost asumate a fi atinse, la inceputul mandatului, au trecut pe un plan secund si au facut posibila, sub perdeaua de fum numita Mutu, continuarea farsei numite Razvanel.

Norocul incredibil al „unicului si adevaratului fiu”, a facut ca, in tot acest rastimp, din 10 octombrie 2009, de la 5-0 in fata Serbiei, cat nationala a jucat 13 meciuri ( cu Insulele Feroe, Polonia, Israel, Ucraina, Macedonia, Honduras, Turcia, Albania, Belarus, Franta, Italia, Ucraina, Cipru), Mutu sa fie indisponibil fizic pentru a fi chemat la lot. Ori din cauza accidentarilor, ori din cauza suspendarilor de lunga durata, Razvanel a avut norocul de a-si putea prelungi protectia publica pe care o oferea „paratraznetul Mutu”, pentru ca NICIODATA nu a fost pus in situatia de a NU-l convoca si de a suscita controverse adevarate, caci Mutu nu a fost niciodata valid.

In tot acest foarte, foarte lung timp in care Mutu nu a fost NICIODATA valid pentru convocare, „adevaratul fiu al unicului tata”, a lasat impresia ca absenta lui Mutu din lot este o masura coercitiva, care are darul de a impune principiile selectionerului cu privire la caz.

Farsa sinistra se desfasura cam asa:

1) Aveam programat un meci al nationalei.

2) Cu 5-6 zile inaintea meciului, cu ocazia prezentarii lotului, venea intrebarea despre Mutu. Daca „va fi convocat cand va fi valid?” Sau „care este statutul sau, in conceptia selectionerului?”

3) „Raspunsul” selectionerului era invariabil acelasi. „La echipa nationala avem niste reguli, suntem un grup unit, care trebuie sa ne respectam intre noi. Fara sacrificiu, fara devotament, fara disciplina, in care sa se incadreze toti, nu se poate!”

3) a. In prima parte a perioadei de absenta, acestei poezii se adauga: „Refuz sa vorbesc despre Mutu! Nu ma intereseaza acest subiect. El singur s-a auto-exclus!”
3) b. In a doua parte a perioadei de absenta a pitesteanului, cand rezultatele au inceput sa-i vina in cap „unicului fiu”, acestei poezii i se adauga alibiul-nuanta: „Mutu e un jucator de valoare. Depinde doar el daca va face parte din lotul echipei nationale. El trebuie sa reintre, sa joace, sa dea goluri si atunci vom vedea daca va fi convocat sau nu!”

4) Intre cele 13 meciuri, intrebat de „cazul Mutu”(care era, in toata aceasta perioada, invalid pentru o convocare la echipa nationala, fiind in continuare, ori accidentat, ori suspendat pentru sibutramina, ori suspendat de catre club), selectionerul vorbea despre absenta lui Mutu ca despre o stare pe care el – selectionerul – o provoca, ca pedeapsa pentru actele de indisciplina ale drogatului.

Rezultatul farsei este ca lumea a trait (si traieste) cu impresia ca Razvanel a avut vreodata curajul de a nu-l convoca pe Mutu, doar pentru faptul ca, la televizor, spunea (dar nici aici nu s-a pronuntata vreodata clar: „Nu-l mai chem, din cauza indisciplinei”) cateva ambiguitati absolute, din care nu se intelegea nimic, sau din care se putea intelege orice (cam cum fac „matusile” vrajitoare).

De fiecare data cand Mutu a fost valid a fost convocat. Acesta este un fapt!
Nu s-a intamplat NICIODATA ca Mutu, valid fiind, sa nu fie convocat la nationala de catre Razavan. Acesta este alt fapt!

Pentru ca Razvanel trebuia sa-si justifice, in continuare, „tapul ispasitor” de la Belgard, caci, vezi-Doamne, din cauza indisciplinei lui Mutu (care acum – chipurile –, era pedepsit, prin neconvocare), am suferit acea umilinta (si nu din cauza „unicului fiu”), declaratiile NESIMTITE ale lui Razvanel – care a PROSTIT o lume intreaga, asa cum a invatat de la taica-su, sustinand o atmosfera de incertitudine absoluta cu privire la caz, incertitudine din care sa poata intoarce situatia si atitudinea sa, indiferent cum ii dicteaza un interes de moment –, au continuat.

Continua si azi si vor continua si de azi inainte – luandu-ne pe toti drept prosti –, ca asa-i invatat din familie. Frica lui Razvanel, incompetenta, lasitatea si fuga de raspunderea unei decizii in cazul Mutu, a fost acoperita prin declaratiile in care nici nu erau de alba, nici nu erau de neagra, dar prin care putea sa spuna – cand ii trebuia –, ca el a zis ca-i alba, sau ca-i neagra, cum o batea vantul. Asta, pe fondul jegos al tonului „exigent”, care „impunea” (chipurile) o atitudine moarala „nu poate Mutu sa faca ce vrea, la nationala, si sa nu fie pedepsit”.

De fapt, Mutu a fost scos tapul ispasitor care l-a salvat pe Razvan Lucescu, dupa umilinta de la Belgrad, cand selectionerul ar fi trebuit sa-si dea demisia, sau sa fie demis. S-au pus tunurile pe Mutu, care a preluat toata frustrarea opiniei publice, si s-a ignorat INCOMPETENTA lui Razvanel, tradusa intr-o mare umilinta, expresie a incompetentei crase, acoperita de PR. Din cauza lui Mutu (care, DUPA meci, a plecat fara sa anunte), s-a acreditat ca am fost umiliti de sarbi, si nu de INCOMPETENTA lui Razvanel.

De atunci incoace, Razvan – ca sa abata atentia de la incompetenta si rezultatele lui –, a aruncat vina pentru rezultat pe „indisciplina lui Mutu” (fara a o spune direct, dar sugerand-o permanent), pentru care o sa ia el „masuri”, NECONVOCANDU-L, caci „nationala nu sta intr-un individ care nu respecta tricolorul si nu vine cu pasiune si umilinta la lot”.

Nespunand NICIODATA clar: „Nu-l mai convoc, ca pedeapsa!” (dar aruncand vina rezultatelor pe o atitudine a carui exponent prim era Mutu), Razvanel a prostit o lume intreaga, lasand impresia ca a „curatat moral” lotul si ca e un om curajos, care ia decizia corecta in cazul lui Mutu, omitandu-se faptul ca NICIODATA Razvan nu a fost pus in situatia de a-l avea pe Mutu valid – spre a nu-l conovoca si a demonstra –, astfel, principiile impuse. Altfel spus, n-a facut, dar a lasat impresia ca face ( cu ajutorul presei, care-si apara investitia, adica se apara pe ea).

Acum, pentru prima data cand Mutu este valid, de la „episodul Belgrad”, si cand jocul este decisiv, ca prin minune suntem prostiti in fata ca „Mutu si-a facut penitenta, a inteles mesajul, e un om schimbat”, acreditandu-se o coercitie – inventata –, printr-o perioda de neconvocare – inventata –, aceasta fiind in sarcina lui Razvanel, cand, de fapt, nicio coercitie nu a avut loc asupra lui Mutu, dupa „episodul Belgrad”, caci nu a existat nicio ocazie, pana la acest meci, contra Bosniei.

Mutu se livreaza, astfel, in fata oamenilor pe post de oaie ratacitoare, adusa acasa prin intelepciunea pastorului Razvanel, care a stiut sa imbine biciul cu zaharelul si acum il are pe Mutu dedicat total nationalei, dupa ce au fost aplicate metodele sale disciplinar-pedagogice.

De fapt, in afara de faptul ca Mutu l-a salvat pe Razvanel, dupa Belgrad, si de faptul ca-l salveaza si acum, cand Razvan il convoaca la PRIMA ocazie pe care o are (neaplicand, astfel, nici o pedeapsa, pentru grozaviile care i s-au atribuit lui Mutu, de catre insusi Razvanel) si a faptului ca circul asta este pe numele si spinarea tricolorului, ce-ar mai fi de remarcat?

Ar fi de remarcat ca tot raul care i s-a atribuit lui Mutu de catre Razvanel in ultimii doi ani (prin toate interviurile pe ton grav cu privire la „atitudinea incompatibila cu respectul si performanta”, care l-au scos pe Mutu „tap ispasitor” – dar, doar din gura, si doar pentru prostii care pun botul), sunt spulberate si aratate ca o mare MANIPULARE, prin urmatorul fapt:

In PRIMUL MECI in care „unicul fiu al adevaratului tata” avea ocazia sa arate cum se raporteaza la cel care a creat tot dezastrul la echipa nationala, prin atitudinea lui (ca doar asa lasa selectionerul de inteles), si sa-l pedeapseasca – prin NECONVOCARE –, acesta NU O FACE, aducandu-l la nationala pe cel care-l demonizase intreaga presa (instigata de atitudinea lui Razvanel) si care preluase toate rezidurile lui Razvanel.

Ai spus despre Mutu ca a facut nenorociri? Ai spus! Ai spui ca atitudinea lui afecteaza echipa anationala? Ai spus! Ai spus ca asa ceva nu poate fi tolerat? Ai spus! Ai spus ca nationala nu sta intr-un singur om? Ai spus! Ai spus ca doar grupul conteaza? Ai spus! Ai spus ca Mutu a stricat atmosfera la nationala? Ai spus! Ai spus ca refuzi sa precizezi daca Mutu va fi sau nu pedepsit? Ai spus!

Ai lasat sa se inteleaga ca, atunci cand va fi valid, i se va arata ca la nationala conteaza principiile si nu un singut om, care crede ca poate orice, si ca aceasta atitudine va fi aspru amendata? Ai lasat sa se inteleaga! Ai lasat sa se inteleaga ca NECONVOCAREA lui MUTU va fi singura metoda prin care demonstrezi care sunt principiile la echipa nationala? Ai lasat sa se inteleaga! Ai mancat rahat ca doar grupul conteaza si niciun jucator nu se va abate de la aceste principii, fara sa fie pedepsit, prin excludere? Ai mancat rahat! Ai mancat rahat ca Mutu e de vina pentru 5-0 cu Serbia, bulibasa de tac-tu acredintand chiar ca ar fi cedat meciul intentionat prietenilor sai? Ai mancat!

O singura intrebare se naste: Unde este PEDEAPSA pentru „mizeriile” pe care le-ai tinut tu ca scut, pentru 17 luni, „mizerii” care tu spui ca „m-au impiedicat sa construiesc ce vreau” si care ti-au acoperit – in realitate – incompetenta si lasitatea?

ACUM, la meciul cu Bosnia, era PRIMA OCAZIE sa demonstrezi rahatul pe care-l mananci de 2 ani, domnule selectioner! Si ce-ai demonstrat? Ai demonstrat ca mananci cu polonicul si ca ne iei pe toti drept prosti, cu ajutorul lichelelor din presa, care sustin aceasta MASCARADA REVOLTATOARE!

La prima ocazie pe care ai avut-o, ca sa arati ce inseamna principiile pe care – tu singur le-ai clamat si le-ai luat ca alibi, in supravietuirea ta la nationala, in acesti 2 ani – ai aratat ca esti un mincinos, un puradel incompetent, un las si o mizerie de om, care mostenesti doar partile rele de la „unicul tatal al adevaratului fiu” si ca, in afara de a fi Puradelul National, altceva n-o sa fii, indiferent cat de mult iti place tie sa schimbi, de la o zi la alta.

Cat despre Loaza Nationala, acesta a trecut peste perioada crunta de la Fiorentina, manat de un singur gand. A tras de el ca un nebun, cu o ambitie fantastica. In fiecare zi, gandul de a veni la echipa nationala era pentru Adrian Mutu cel mai important si cel mai fantastic vehicul de motivatie.

Mutu era disperat sa ajunga la echipa nationala si de-asta a muncit incredibil, cu o ambitie supra-omeneasca. Adrian vroia sa-i mai cante imnul Romaniei de cateva ori, acesta fiind – pe langa cota 100 din Il Calcio –, cam ultimul obiectiv al carierei sale.

Nu va ganditi la prostii. Singurul MOTIV care-l activeaza pe Mutu este ambitia de a-l depasi pe „taranul ala de Hagi” la numarul de goluri marcate, pentru a deveni golgheterul all-time al Romaniei.

Nu-l intereseaza de calificare, de patriotism, de culori, sau de alte prostii din astea „patetice”. Mutu o sa ne ranjeasca pervers si o sa spuna cum a venit el sa ajute nationala si cum pentru el tricolorul e totul si o sa dea tot ce are mai bun si o sa se sacrifice pe sine, uitand „diferendul cu selectionerul”. In fapt, un compromis pentru scopuri mizere – strict personale –, al fiecaruia dintre personaje.

Culmea e ca mai toti o sa-l creada pe Mutu, in timp ce el o sa-si urmareasca DOAR obiectivul personal meschin, profund egoist si egocentric (ca toata personalitatea sa, de fapt), acela de a-l depasi pe HAGI, acesta fiind singurul motiv care l-a facut sa NU-i raspunda „adevaratului fiu” (retragandu-se de la nationala, pe mandatul Puradelului, sau definitiv) si singurul care-l face sa vina si sa imbrace tricoul echipei nationale.

Adrian Mutu va fi prezent(at), alaturi de Razvan Lucescu, ca doi oameni care au trecut peste „micile neintelegeri personale”, si „fiecare si-a calcat pe ORGLIU” totul in slujba unui scop superior, a unei stari superioare, pentru care se sacrifica individual.

Totul in numele „interesului national” si „totul pentru echipa nationala”, pentru care vibreaza la unison cei doi oameni de onoare, care s-au unit pentru gloria Romaniei si a tricolorului...


Filip Pindean