20-03-11

Nascut ’22

Parafrazez o carte de memorii a scriitorului medic militar Saşa Pană „Născut ’02”. Cine putea să fie născut ’22(câţi numără arbitrul la primul fluier al unui meci) ? Cine altul dacă nu Titi Teaşcă, această Ţaşcă desprinsă din trunchiul ciopârţit al fotbalului? Cariera sa în „marele circ”, unde şi artiştii şi figuranţii câştigau o pâine albă, a fost strălucit punctată de „Năsel”, alias Titus Ozon, după taifunul de la Madrid, încheiat cu un umilitor ghem alb(0-6): „Ce fotbal să ne înveţe ăsta, care n-a avut spor nici la Giurgiu, unde era o biată...giurgiuvea?” Lipsa de talent i-a fost însoţită şi de o anecdotică... ortopedică: la 13 ani copilandrul Titel şi-a fracturat în timpul jocului o mână şi un picior. Miraculos, Ionică Bogdan, alias „Borilă”, i-a pus ştampila de antrenor, smulgându-l dintr-un birou unde Teaşcă hotărâse să se dedice hârţogăriei.

Pe plan intern, Piticul a verificat corectitudinea „Mersului trenurilor”, iar din străinătate probabil că nu a apucat să viziteze cercul polar şi foarte puţine turnee finale din timpul vieţii sale. Pe unde a trecut a lăsat saune şi întâmplări hazoase. Chemat la Cluj-Napoca, drept salvator al „şepcilor roşii”, giurgiuveanului(validat de o legendă) i-a trecut prin minte să organizeze un meci amical, cu intrare gratuită, dar cu obligativitatea ca fiecare să aducă la stadion o sticlă goală?! S-au strâns 30000 de sticle, valorificate la ICVA, şi U Cluj a primit prima injecţie, ce i-a scăpat de la falimentul iminent.

Atât de mult ura nea Titi alcoolul (mai ales cel consumat abuziv de performerii, ce defilau mincinos sub steagul amatorismului), încât dacă ar fi avut puterea lui Decebal ar fi distrus viile. În numele unei corectitudini spartane, a fost în stare să suporte şi ironia mijlocaşului Petru Emil, care-şi risipea vigoarea cu fetele şi băutura: „Bre, nea Titi, dumneata eşti la vârsta la care singurul organ sexual ţi-a rămas ochiul, mai închide-l şi dumneata, ce naiba! Fă-te că nu vezi!” După ce şi-a băut şliboviţa în faţa micului Napoleon, l-a ameninţat că-i „modifică fizicul”. S-a renunţat la serviciile sale, ca şi la cele ale lui Zoltan Ivansuc(cu acel „suc” derutant în bachismu-i devastator). Amândoi, oameni de naţională, aveau să moară prematur, la 56 respectiv 50 de ani, din cauza patimii exagerate pentru pahar.

Când a antrenat la Galaţi echipa oţelarilor, prim secretarul judeţului, alt Titi, de data asta Duru(alias viitorul prim ministru Constantin Dăscălescu), a făcut imprudenţa de a-i face observaţie antrenorului echipei de fotbal, ca să se ştie cine-i şeful acolo. Piticul a avut o reacţie de kamikadze: „eu mă pricep la fotbal, mă ocup cu terenul gazonat, dumneata eşti expert în agricultură, ai grijă de terenul agricol”. Până seara, tot calabalâcului priceputului în gazoane era aruncat la hotarul dintre judeţele Galaţi şi Brăila. Nea Titi s-a luat la harţă şi cu fanii: reproşându-i-se că echipa antrenată de el ajunge greu la poartă şi marcă puţine goluri, la un meci în care elevii săi au dat vreo 5 goluri, antrenorul a aruncat cu proprii pantofi în spectatori, ţipând înspre ei: „na-vă, mă, goluri, să vă săturaţi! Câte mai vreţi ?” Rămas desculţ, a început să arunce, provocator, înspre tribună cu monede de 5 şi 10 bani: „Na-vă şi banii înapoi?!” Efect halucinant, după terminarea meciului, fanii contestatari au năvălit pe teren şi l-au purtat pe braţe ca pe un imperator.

Retrogradând cu echipa la Bacău, molcomii moldoveni au devenit turbaţi, sechestrându-l două ore la stadion şi cerând imperativ „capul, cu chelie cu tot, al lui Teaşcă”. Când a trecut Styxul, la 30 Iulie 1996, într-o pauză competiţională, sper ca Dumnezeu să-i fi îndeplinit ultima dorinţă: „N-aş vrea să mor într-o zi de luni, ca să nu-mi meargă rău toată săptămâna?!” Asta-i viaţa de antrenor, care, vorba actorului comic Tomiţă Caragiu, un admirator al „Giurgiuvelei”: „vai de mama lui, seamănă cu un covor. Toată săptămâna îl calcă lumea în picioare, iar duminica îl...bate!”

Constantin Ardeleanu