13-03-11

Costelinho

În afară de şuturile din lovitură liberă, Gâlcă n-avea mai nimic din harul brazilienilor. Şi atunci de ce fusese numit Costelinho? Din simplu motiv că Gâlcă nu se preta la nici un alint. A fost un mijlocaş defensiv de mare travaliu, asumându-şi truda sisifică anonimă şi participând cu dăruire la reconstrucţia Stelei post-decembriste. După exodul pripit, începând cu 1990, a elitei fotbalistice înspre Occident, a trebuit să revină, într-o succesiune orgolioasă, Ienei, Iordănescu şi Ţiţi Dumitriu III pentru a reînnoda şirul performanţelor cu care Steaua uimise Europa. Şi una dintre măsurile cele mai inspirate fusese aducerea lui Gâlcă de la Piteşti, în 1991, după doi ani de FC Argeş. Care, alături de un polivalent Iulian Filipescu, va asigura spatele pentru viteziştii Ilie Dumitrescu, Panduru sau Vlădoiu şi „tunarul” Ilie Stan.

Pentru copilul crescut în anonimatul şcolii din Parcul cu Platani, sub bagheta lui Aurel Măndoiu, a fost o revelaţie cucerirea primului titlu cu Steaua, la doar un an de la venirea sa. A pus umărul la însuşirea altor trei, din cele 6 consecutive, veritabil monopol, care a scos din sărite marile rivale, ce se obişnuiseră a răspândi calomnia că înainte de 1989 echipa ar fi fost protejata clanului. Surpriză: şi fără clan, şi fără plan, Steaua defila prin campionat. Pentru a întrerupe teribila serie, duşmanii din exterior au apelat la serviciile antistelistului Lucescu, iar cei din interior la abjectul ministru Babiuc şi mercenarul Marcel Puşcaş, în numele iminenţei privatizării(tot invocând legea interbelică a lui Mârzescu, ei, nişte analfabeţi economic). Alungatul de la Inter susţinea aberaţia că ar fi normal ca titlul de campioană să fie dat prin rotaţie(exact ce nu face el acum la Şahtior; va fi contrazis şi de Lyon sau Inter, autoare, în campionate extrem de concurenţiale, ale unor serii de 5-6 titluri consecutive).

Zile minunate a trăit Costelinho sub cerul înstelat din Ghencea, cucerind titlurile 15-18, fiind pasatorul celor doi Ilie(Dumitrescu şi Stan), autorii celor 44 goluri din ediţia 1992-93, şi bucurându-se de cucerirea în 1994 a primei Supercupe a României. Teza sa de licenţă în fotbalul intern şi-a susţinut-o la 17.09.1994, când a marcat în meciul de pe Ghencea cu FC Braşov 5 goluri, câştigându-şi renumele de Pentacostel. Masteratul l-a susţinut în primul sezon, la Mallorca, atunci când a înscris în contul echipei spaniole 13 goluri, iar doctoratul, ca autor al unui hat-trick în favoarea Espanyol Barcelona. Fiind considerat vedeta numărul 1 în Insulele Baleare, Espanyol(cu care a cucerit cupa în 2000; se răriseră trofeele comparativ cu Steaua, dar creşteau conturile personale) l-a transferat de la Mallorca. Dar când echipa catalană a intrat în criză financiară, primul sacrificat a fost Costelinho.

Oriunde a jucat( Steaua, Mallorca, Espanyol, Vilarreal, Zaragoza, Almeria sau Tarragona), Costel a fost omul de bază. Numai la Steaua a jucat 183 meciuri/26 goluri în A şi 31 partide/1 gol în cupele europene. Antrenorul Anghel Iordănescu, apreciind utilitatea lui la centrul terenului, l-a debutat în amicalul cu Israel din 22.09.1993(1-0) şi l-a folosit apoi în toate campaniile naţionalei. A jucat sub tricolor de 68 ori/4 goluri, participând la 4 turnee finale în perioada 1994-2000. Neacceptând postura de eternă rezervă şi rigiditatea selecţionerului Bölöni, Costelinho se va retrage din lot. Loţi nu l-a învoit să plece din cantonament, ca să participe la botezul tripleţilor(?!) săi, în Bucureşti, dar având grijă să nu-l folosească un minut în meciul oficial, preferându-l pe tânărul Codrea. În anul 2009, o veste agita agenţiile sportive: ca semn de preţuire al clubului, Constantin Gâlcă va prelua Almeria, din B, ca antrenor. Şi astfel băieţandrul de la A.S. Icar va povesti, în vila elegantă de pe strada doctor Lister din Cotroceni, odiseea unei cariere de fotbalist pornită din Parcul cu Platani şi terminată în patria toreadorilor...


Constantin Ardeleanu