13-03-11

Dupa 15 ani. Sferturile Cupei: Dinamo – Steaua 0-1 (Gâlcă, min.79)

Pe 13 martie 1996, Steaua o Îtâlnea pe Dinamo, Î sferturile Cupei României, Îtr-un meci care s-a disputat pe stadionul Naţional, fost „23 august” , cu alb-roşii gazde, Î calitate de echipă organizatoare.

Parcursul Stelei Îsemna un 3-0 la Boldeşti, cu Petrolistul, Î 12 decembrie 1995, Î şaisprezecimi, şi un alt 3-0 la Piteşti, Î faţa Petrolului Stoina, Î optimile din 20 decembrie 1995, Î timp ce Dinamo trecuse de Reşiţa cu 1-0 şi de Gaz Metan Mediaş (la Braşov) cu acelaşi scor.

Pe 6 martie 1996, Î a treia etapă a mini-returului, Steaua se distrase, Î Ghencea, cu Dinamo, conducând-o cu 4-0, Î minutul 78 ( prin reuşitele lui Pârvu şi Vlădoiu, cu o triplă), onoare câinilor, care au fost lipsiţi de neşansă, fiind reperată de dubla lui Dănciulescu (din minutele 80 şi 85).

Etapa a patra a returului s-a mai disputat până la Îtâlnirea din Cupă, Î 9 martie Steaua făcând un 1-1 Î Giuleşti, iar Dinamo pierzând acasă Î faţa Sportului Studenţesc. În acel moment, după disputarea a 25 de etape din campionat, Dinamo era pe locul 5 (12 victorii, 3 egaluri, 10 Îfângeri, golaveraj 29-28, cu zero la adevăr), echipa lui Marian Bondrea având cu 14 puncte mai puţin decât Steaua (16 victorii, 5 egaluri, 4 Îfrângeri, golaveraj 60-26, +17 la adevăr, 53 de puncte).

Diferenţa valorică dintre cele două echipe era clară, Dinamo fiind chiar inferioară Universităţii Craiova, dar şi lui FC Naţional şi Rapid, locul 5 din etapa 25 fiind păstrat şi după etapa 34 (ultima), doar distanţa faţă de locul 1 – Steaua –, mărindu-se de la 14 la 19 puncte diferenţă.

Aşadar, Îtâlnirea din Cupă, contra Stelei, era ultimul meci prin care Dinamo mai putea salva ceva dintr-un sezon ca multele din anii 90, adică mizerabil.

Între Dinamo Îcearcă să se nască şi S-a mai dus un tren din gară..., este lesne de Îţeles deznodământul unui meci disputat pe un timp teribil, extrem de geros, cu ninsoare şi lapoviţă, pe un teren acoperit de gheaţă, Î care dinamoviştii Prunea, Contra, Bătrânu, Grozavu, Varga, Moga, Baston, Florentin Petre, Cătălin Hâldan, Cezar Dinu, Mihai Tararache sau Ionel Dănciulescu, conduşi de Marian Bondrea de pe bancă şi căpitanul Dănuţ Lupu din teren au fost scoşi din lupta pentru trofeu de către Gherasim, Csik, Prodan, Doboş, Pârvu, Filipescu, Militaru, Răducan, Nagy, Lăcătuş, Roşu, Adi Ilie, Sabin Ilie, prin golul marcat de Costel Gâlcă , Î minutul 79.








Nici meciul şi nici deznodământul nu par a fi ceva deosebit (căci nu sunt) şi nici vreo semnificaţie mai aparte nu ar părea să poarte. Cum se spune Î cronică, Joc de mare angajament, Î care Dinamo a păcătuit la finalizare iar Steaua şi-a apărat statutul de cea mai pragmatică echipă din fotbalul nostru. S-a apărat, a pasat, a punctat.

Semnificaţia rezidă din superioritatea covârşitoare a galeriei steliste (pe un teren neutru) Î meciurile anilor `80 şi `90 Împotriva lui Dinamo, din amintirile celor care au avut norocul să traiască acele momente şi să-şi aducă aminte de ele (şi să le povestească pe larg celor interesaţi să afle, aşa cum aşteptăm Î continuare, aici...)

Din cele două cronici – Î afară de faptul că Inocenţiu Voinea avansează cifra de 5000 de spectatori, iar prea deşteptul de mai târziu, Emanuel Terzian, cifra de 7000 mii – alte detalii – decât vremea crâncenă şi Nici măcar stadionul plin ochi nu mai e, deşi măscările se aud Î continuare, parcă atentând şi mai violent la urechea omului de bun simţ –, despre atmosferă nu sunt, motiv pentru care amintirile celor care au fost prezenţi la meci ar fi foarte utile Î explicarea motivului pentru care dominaţia galeriei Stelei a fost atât de memorabilă.

Filip Pindean